3,631 matches
-
de aceea zîmbeam pentru că ea habar n-avea cît de mult mi-aș fi dorit asta în acel moment. Și dacă simțea ochii mei urmărind-o lejer sau insistent, ceva devenea de oțel în privirea ei, poate involuntar, ceea ce mă amuza mai mult... Ce bine îi stă în jacheta asta neagră și blugi, mă gîndeam eu într-o doară, observînd aspectul ei nonconformist pe care l-am apreciat mereu, constatînd cu încîntare că poartă vreo doi-trei cercei în fiecare ureche... “Acum
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mă jucam, dar un adevăr tot este aici. Înghețul exterior al iernii se reflectă în suflete... sau invers... cine știe... Te-am visat azi noapte, i-am spus la un moment dat. Da? Și ce făceam? Prostioare, nu? Da..., mă amuz eu. De fapt, m-ai luat de mînă. Și ai venit sub pătură cu mine... Aha, sub pătură... E realizabil? mă interesez eu cu impecabilă inocență. Ea îmi aruncă o privire scurtă, parcă să verifice dacă într-adevăr glumesc sau
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că o s-o vadă și cînd ajunge la ea la fereastră culege pietricele de jos și i le aruncă în geam... o dată, de două ori, de trei ori...iarăși, din nou, iarăși... ea nu apare la geam. Se duce atunci amuzat în scara blocului și o așteaptă să coboare la ora stabilită. Trec minutele, se aude ușa, ea apare coborînd treptele în fugă... El se întoarce și cînd o vede prin semiîntunericul holului are impresia că a răsărit soarele chiar acolo
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
pânză. Apariția bisericii o liniști, însă mulțimea agitată care umplea piața o privea iscoditor. Cu fețe ostile, batjocoritoare și pline de dispreț, oamenii se întorceau spre ea, râzând și arătând-o cu degetul, deși unii dintre bărbații care acum se amuzau pe seama ei nu și-ar fi permis o asemena purtare când o vizitau la stabilimentul de sub atelierul pălărierului, e drept, la alte ore și cu alt scop. Lăsă în urmă Haymarket și o luă către nord, înspre Canalul Iecaterinski, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
obloanelor închise, și chiar dacă pentru unii, asemenea priveliști nu erau decât butaforie, pentru Porfiri fațadele uniforme ale orașului păreau mai degrabă o cortină impenetrabile de piatră. La urma urmei, tragediile au loc în spatele și nu în fața cortinei. Virginski zâmbea privind amuzat la cizmele sale care se afundau în zăpada proaspăt căzută. ă Ce este? întrebă Porfiri. ă Oh, nimic. În afară de faptul că m-ați cumpărat cu o pereche de cizme. Atât de ieftin mi-am vândut sufletul. Nu că aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o persoană nu se mai află în posesia sufletului său, acesta nu poate fi atins de nimic din ceea ce face. Chiar dumneata ai zis asta. ă Dar eu... Ochii lui Vadim Vasilievici se dară peste cap căutând cuvântul potrivit. Mă amuzam! Credeam că este o glumă. Nu aveam cum să fiu serios, spuse acesta izbignind într-un râs isteric. Am discutat tot felul de lucruri. Asta facem noi! Toată ziua. Vorbărie goală! și mai și publicăm cărți întregi pline cu vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
incitau agerimea și zeflemeaua, chiar ceva mai dură, iar dacă Domnul Dramaturg era bun la ceva - atunci la asta era bun. Se distrau la nebunie contrazicându-se și desființându-se reciproc. Kitty Începuse să scrie piese de teatru pentru că o amuza, și Îi plăcea să-l provoace să-i mărturisească ce părere avea despre piesele ei. Îi spusese că Îl Încânta stilul ei, o combinație Între Rimbaud și Mickey Spillane 1, dar piesele erau prea scurte și prea experimentale. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
stilul benzilor desenate și Înfățișa o tânără blondă, Îngrijorată, iar deasupra scria „P-Poate că s-a Îmbolnăvit și nu a putut ieși din casă“. — P-poate că și Charlie s-a Îmbolnăvit, glumi Kitty, dar Desert Rose nu era amuzată. Apoi sună, din nou, telefonul. Întâlnirea lui Charlie se terminase și acesta le rugă să plece imediat de la muzeu și să vină la colțul unei străzi, la câteva clădiri de unde se aflau. Coborâră și Încercară să-și recupereze banii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
excitat până peste poate... când era asta? Anul trecut? Kitty era roșie ca racul: Nu vrei să-ncetezi odată? Haide, draga mea, e atât de amuzant! protestă Desert Rose. Pe măsură ce mergeau, Desert Rose povesti tot ce aflase În avion. Se amuza prea tare, nu vedea de ce să se oprească. Eu pot aștepta mult, chiar un an sau mai mult, să apară bărbatul potrivit sau momentul potrivit, zise ea. Lui Kitty i se pare o prostie. — Așa e, Încuviință Kitty, vrând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
s-ar fi aflat Într-o casă străină În care tocmai intrase prin efracție. Poate nu era casa lui, se gândi Kitty. Poate avea cheile de la un prieten bogat. — Iubitule, tu chiar locuiești aici? Îl Întrebă, pusă pe șotii. O amuza gândul că se putea să nu fie casa lui. Dacă nu e casa ta, nu-mi pasă, de fapt chiar aș prefera să fie casa unui prieten, ar fi drăguț... chicoti ea. Își dorea să nu fi fost casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
puștan din Africa, ce să știe el despre modă? Sunt sigură că doar s-a bucurat că a găsit un chilipir. — M-am simțit jignită. E cel mai aiurea cadou pe care l-am primit vreodată, zise Diane, furioasă și amuzată În același timp. Tu primești bilete de avion gratis până la San Francisco, Îți petreci noaptea În Malibu, iar eu mă aleg cu un tip care-mi cumpără cadouri de la Armata Salvării! chicoti ea. Nu e drept. Câți bărbați de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Eu locuiesc În Armory Court, mergi mai În nord? Fata o privi uimită. — Ce chestie, și eu tot acolo locuiesc. Norocul nu o părăsise pe Kitty. Călătoria se dovedea a fi de bun augur până la ultima sută de metri. Se amuzară amândouă de coincidență și se urcară Într-un taxi. Pe când mașina Înainta prin zloata murdară, fata Îi povesti lui Kitty că era model și că se Întorcea de la o ședință foto În Hawaii. Fură cuprinse amândouă de nostalgia soarelui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
erați În L.A., zise Fitzgerald cu un zâmbet curtenitor de pisică de Cheshire. Și la care ați țipat. — A... Îngăimă șocată Desert Rose, Încercând să gândească. — După care mi-ați Închis telefonul. Se uita la el fără nici o expresie. Părea amuzat de răzbunarea de care avea parte. Îmi pare rău, eu... — Trebuie să veniți cu noi la secția de poliție, ați fost acuzată că ați furat echipament video de la Dana Diamond, i-o taie el scurt. — Cum? Aparatul Danei se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu mintea confuză, Cunoaște-te pe tine însuți, ca și cum cunoașterea de sine n-ar fi a cincea și cea mai dificilă operație din aritmeticile umane, le spunem celor abulici, Dacă vrei, poți, de parcă realitățile bestiale ale lumii nu s-ar amuza în fiecare zi inversând poziția relativă a verbelor, le spunem nehotărâților, Începe cu începutul, ca și cum începutul ar fi capătul vizibil al unui fir răsucit stângaci de care ar fi de ajuns să tragem și să tot tragem până ajungem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe ei, nici ei pe mine, Sunt părinții tăi, Da, sunt părinții mei, într-o noapte s-au culcat și le-a venit cheful, așa m-am născut, când eram mic îmi amintesc că i-am auzit comentând, de parcă se amuzau povestind o anecdotă grozavă, că el, în momentul respectiv, a fost beat, Cu vin sau fără vin așa ne naștem cu toții, Recunosc că e o exagerare, dar mi se pare respingător că tatăl meu a fost beat când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dimineață, cum făceai tu înainte. Marçal răspunse că nu i se părea bine să creeze o situație în care, până la urmă, nu vor mai ști unde locuiesc cu adevărat, Tatăl tău pare că vrea să ne dea impresia că se amuză descoperind secretele Centrului, dar eu îl cunosc, dincolo de expresia pe care o afișează, mintea lui lucrează în continuare, Nu mi-a spus nici o vorbă despre ce s-a întâmplat acasă la Isaura, s-a închis complet, și n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am văzut un grup de bătrâni jucând șah. Am reținut următorul schimb de replici: — Nevastă-mea e un înger. — A mea n-a murit încă. Însă cum de câteva zile sunt în raporturi bune cu Augusta nu m-am putut amuza. 17 mai G. m-a chemat la procuratură. A trebuit să mă duc. Primisem doar înștiințare oficială. „Sunteți chemat în ziua de... la ora de...” Nici măcar „vă rugăm” sau „vă invităm”. La poartă mi s-a spus: „Primul coridor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
amănunte diferite sau chiar opuse despre Bătrânul; profitau, mă gândeam, de situația mea de novice, de faptul că Bătrânul nu se arăta niciodată pe coridoare, că nici nu mă chemase deși intrasem de-acum în vară. Într-un fel, mă amuza și pe mine acest joc; am început, deci, să particip la el punând întrebări și mai ales ascultând. În lipsă de ceva mai bun... E adevărat că anumite lucruri mi s-au părut încă de atunci curioase. De pildă, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În fond și femeile Îl găsesc mai interesant pe Saint-Germain decât pe Voltaire“. Abia pe urmă am dat peste un fișier În care Belbo rezumase concluziile noastre În termeni romanești. Zic În termeni romanești pentru că-mi dau seama că se amuzase să reconstituie Întâmplarea fără să pună de la el decât câteva fraze de legătură. Nu pot repera toate citatele, plagierile și Împrumuturile, dar am recunoscut multe pasaje din colajul ăsta furibund. Încă o dată, ca să scape de neliniștea provocată de Istorie, Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
povestea ta nu-mi place“. „Nu-i frumoasă?“ „Și sirenele erau frumoase. Ascultă: ce știi tu despre inconștientul tău?“ „Nimic, nici măcar nu știu dacă există“. „Așa. Acum Închipuie-ți că un pierde-vară vienez, ca să-și Înveselească prietenii, s-ar fi amuzat să inventeze toată povestea asta cu Es și cu complexul oedipian și ar fi imaginat niște vise pe care niciodată nu le-a visat și niște mici Hans pe care niciodată nu i-a văzut... Și pe urmă ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
însuși afirmă cu emfază că: Arta modernă are o tendință esențial demoniacă. Se pare că această parte infernală a omului, pe care omul are plăcerea de a și-o explica lui însuși, crește în fiecare zi, ca și cum diavolul s-ar amuza să o îngrașe prin procedee artificiale, ca și niște îngrășăminte, cu sârguință specia umană pentru a-și pregăti o hrană și mai suculentă. Apariția tendințelor în artă este strict corelată cu momentele socio-cultural istorice. Fără a face o analiză detaliată
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
a apucat. Vetust. Și imposibil. Tot ce se Întîmplă acum se Întîmplă pentru prima oară și orice alegere aș face, aceea fi-va calea. Punct. Nu voi ști niciodată dacă un drum ar fi „mai adevărat“ decît celălalt. Diavolul se amuză copios. PARTEA A DOUA TYPICAL Într-un aeroport dintr-un oraș mai măricel, la jumătatea drumului către Typical, Wakefield caută o modalitate de a-și umple de sevă laptopul. Locul e plin de alții asemenea lui. Uite-l pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și ducînd În mînă un baston cu un cap de maimuță În vîrf rostește: „Vă declar soț și soție, vă rog să faceți cu rîndul.“ Maggie Îi Încredințează mireasa mirelui. „Ia-o. Te rog“, Îi spune. Wakefield nu e deloc amuzat. Această transcedere a sexelor În America de mijloc este numai pop și dulcegărie. Știe că mulți dintre tipii care foșgăie și se dau În bărci În seara asta vor fi mîine parte din publicul său la Companie. Compania Încurajează „creativitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șușoteli neliniștite. „Drace, cred ca mi-am lăsat toate alea la birou!“ „Unde dracu’ sînt cheile mele?“ „Ce pula mea?“ Dar, clară deasupra acestor șușoteli, se ridică vocea ungurului miliardar: — Ei, așa mai vii de-acasă, domnule Wakefield! Diavolul se amuză, dar e și puțin neliniștit. Îi place valul crescînd de nervozitate din sală, dar se teme că Wakefield ar putea să-i scape printre degete. Transformă ceea ce părea un tîrg foarte simplu, bazat pe Înțelegerea clară că Își poate continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pantofii și a dispărut cu ei. — Căcat! strigă Sherrill, spălătoria și serviciul de lustruire a pantofilor sînt off line. Drăcia asta nu va aduce nimic Înapoi pînă cînd nu le curăță. Bine că măcar ai rămas cu puloverul. Neva se amuză. — Îți datorăm o pereche de pantofi, spune Sherrill, supărată pe Neva. — Dar eu Îi vreau pe ai mei, strigă Maggie. Nu sînt bogată ca tine, Sher. — Italienești, ai cuvîntul meu. Lumini lăptoase Încep să șteargă stelele. Wakefield nu poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]