3,145 matches
-
opozanților și disidenților a continuat cu aceeași ferocitate. Cum se consemnează în Studiu introductiv, "după spusele scriitorului și disidentului exilat Paul Goma, căruia experiența ca deținut i-a permis să compare metodele Securității din 1950 cu acela din 1970, neîndurătorii anchetatori "cu capete pătrate", și cu accent slav, au făcut loc românilor veritabili, care rareori făceau uz de violență fizică. Nu aceasta este și părerea altor deținuți, de exemplu János Torok, muncitor textilist din Cluj, arestat în martie 1975 și bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Arestul este compus din două camere la suprafață, are paturi comune din scîndură, fără așternut, curat întreținut. Arestații sînt ținuți la un loc, chiar din aceeași problemă. În astfel de condiții ei se pun de acord în ceea ce privește declarațiile, iar ofițerii anchetatori recurg la metode tari, pentru a-i determina să vorbească. În problema PNȚ-Maniu, are 14 arestați și din cercetări nu reiese că ar avea vreo vină în afară de fostul comisar Giurgiu Ștefan, care avea un aparat de radio-recepție, la care asculta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
89. Spre exemplu, soțiile, prietenele, rudele apropiate ale celor care au organizat mișcarea revoluționară din 14 decembrie 1989, de la Iași, în timp ce ei erau foarte dur anchetați în beciurile Securității, erau și ele la rîndul lor cercetate, unele aduse la sediul anchetatorilor. Organizația lui Ogoranu, formată în 1948, în principal din tinerii de la Liceul "Radu Negru" din Făgăraș, dar și din studenți din acele locuri, se numea "Vultanul". Clasa a VII-a de liceu a lui Gavrilă Ogoranu, din 28 de elevi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fac manej, nu mai vorbesc de suspendările pe o rudă de fier pentru a fi bătut la tălpi, bătăi cu capul de zid, cu pumnii, cu palmele, acestea erau considerate ca violențe mai ușoare, raportate la bătăile sistematice prin care anchetatorii, așa-ziși anchetatori, voiau să scoată anumite declarații sau să impună să îți însușești punctele lor de vedere". Pentru regretatul om politic, plecat dintre noi în noiembrie 1995, a unsprezecea poruncă a decalogului românesc era: Integritatea noastră națională pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai vorbesc de suspendările pe o rudă de fier pentru a fi bătut la tălpi, bătăi cu capul de zid, cu pumnii, cu palmele, acestea erau considerate ca violențe mai ușoare, raportate la bătăile sistematice prin care anchetatorii, așa-ziși anchetatori, voiau să scoată anumite declarații sau să impună să îți însușești punctele lor de vedere". Pentru regretatul om politic, plecat dintre noi în noiembrie 1995, a unsprezecea poruncă a decalogului românesc era: Integritatea noastră națională pînă la frontierele etnice ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Vor fi arestate patru sute de persoane. Ancheta va fi extrem de dură, în maniera anilor '50. Mulți vor fi internați în spitale psihiatrice, alții vor primi ani grei de pușcărie bărbați și femei -, au fost cu domiciliu forțat etc. Unul dintre anchetatori, Ristea Priboi, recunoscut pe cînd era în 2000 parlamentar, de un fost deținut din lotul Brașov, Werner Sommerauer, îl va tîrî pe acesta prin tribunale, negînd evidența, participarea sa directă, ca torționar, la anchetele din Calea Rahovei. Securiștii nu se dezmint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
făcea parte din sistem, devenise un auxiliar al poliției politice. Acest decret și efectele lui erau cunoscute la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie "Gheorghe Marinescu" din capitală" (L.H.L.). În 1971, se alătură mișcării Goma. Va intra din nou în moara anchetatorilor: "Dacă la Miliția din București-Drumul Taberei am văzut moartea cu ochii, în mîinile ofițerilor de Securitate și Miliție, la spitalul din Săpoca, județul Buzău, Secția 2, am văzut iadul de pe pămînt". Vasile Paraschiv a fost, este un erou, un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a clinti Sistemul, un Sistem care continuă și în prezent să refuze condamnarea torționarilor și disculparea victimelor. Cartea lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor (Editura Cartier, 2001), este, cum citim pe prima filă, cu amară ironie dedicată delatorilor, anchetatorilor, procurorilor și judecătorilor militari, paznicilor de închisoare, tuturor celor care au contribuit la batjocorirea omului. Dacă, spre exemplu, lotul (cum îl numesc comuniștii) Noica-Pillat a fost condamnat la ani grei de pușcărie pentru lectura unei cărți primite din străinătate, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eforturi, locotenentul-major de securitate Constantin Voicu tot nu mă vindecase de amnezie; nici unul dintre noi nu aflase ce făcusem dușmănos. În timp ce eu am rămas să mă mir că o activitate atît de temeinic desfășurată putea să fie așa de stearpă, anchetatorul s-a așezat la birou și a compus un proces-verbal din care reieșea limpede că arestatul refuză să colaboreze cu organul de anchetă și că nu își recunoaște vinovăția. Era singura explicație a eșecului". În realitate, anchetatorul știa exact mobilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
așa de stearpă, anchetatorul s-a așezat la birou și a compus un proces-verbal din care reieșea limpede că arestatul refuză să colaboreze cu organul de anchetă și că nu își recunoaște vinovăția. Era singura explicație a eșecului". În realitate, anchetatorul știa exact mobilul arestării, dar spera ca prin tortură să smulgă ceva declarații dușmănoase. Drept urmare, la a treia întîlnire, ofițerul de securitate îi dă spre lectură declarațiunea unui fost coleg de facultate și amic, Dumitru Filip: "Filip fusese arestat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
revoluției ungare, vorbisem deschis împotriva intervenției sovietice, iar după masacrarea tineretului budapestan am umblat o vreme în doliu. Atunci scăpasem de exmatriculare ca prin urechile acului, acum venise momentul să plătesc independența de gîndire. Ei, ce mai ai de zis? Anchetatorul mă lăsase să citesc pe îndelete, să mă pătrund de gravitatea faptelor mele. Îi vorbisem lui Filip, cu admirație, despre Faulkner și Hemingway, într-o vreme în care la noi cei doi scriitori americani erau considerați a fi exponenții unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unei cărți aduse din străinătate, iată-l și pe autorul Torturii pe înțelesul tuturor obligat prin orice mijloace să recunoască despre părerile sale literare că sînt politice, dar, și mai grav, dușmănoase. După numeroasele și constant contondentele anchete, ajungea ca anchetatorul să-și însoțească pumnii de cuvîntul "simbolism", ca eu să accept că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-i accept și stilul, împreună cu sosul ideologic din declarația lui Filip, ca singură dovadă a ticăloșiilor mele, prefabricatele și lozincile lui Voicu se constituiau într-un dosar acceptabil, numai bun de trimis judecătorilor de la Tribunalul Militar. Ceea ce a încercat anchetatorul, dar nu a reușit, a fost implicarea altor persoane, ca parteneri de discuție sau martori, în uneltirile mele contra ordinii sociale. În privința aceasta, îmi pierdusem candoarea și mă înrăisem. Ca și Alexa Pop, care uitase numele studenților ce-i dăduseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pururi de rușine. În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rînd urmărește, păzește și, la nevoie, ucide oameni nevinovați, dacă anchetatorul smulge prin tortură mărturii mincinoase, dacă procurorul (și el militar) lansează acuzații delirante, toți aceștia pot avea sentimentul că își fac datoria. Însă judecătorul nu are scuză. Ținut să împartă dreptatea, el a dat cele mai aberante sentințe din istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
roșie cu seceră și ciocan și-au croit mantie și glugă de călău. Analfabeți și stîngaci la începuturi, s-au rafinat pe parcurs. Au absolvit școli de partid, și-au făcut liceul la seral și facultatea la fără frecvență. Chiar anchetatorul meu, locotenentul-major Constantin Voicu, se vedea pus în situația dezagreabilă de a renunța periodic la bătăile pe care le aplica arestaților, pentru a-și susține examenele academice; era student la Drept.) Și-au obținut diplomele nu prin vrednicie, ci prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
buni de închisoare pentru "atitudine dușmănoasă". Nu vreau să amestec totuși securitatea cu justiția militară. Nu am cum să le amestec, pentru simplul motiv că lefegiii lor au fost din aceeași rasă. Din punctul nostru de vedere, al victimelor, între anchetatori și procurori sau între judecători și angajații Direcției Generale a Penitenciarelor nu exista cine știe ce deosebire. Reprezentau instituții de represiune politică, își răspundeau unii altora și se completau de minune. Ca niște vase comunicante perfecte, aceste instituții își vărsau cadrele dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
represiune politică, își răspundeau unii altora și se completau de minune. Ca niște vase comunicante perfecte, aceste instituții își vărsau cadrele dintr-una într-alta și nu era deloc o raritate să-ți vezi procurorul devenit judecător peste noapte sau anchetatorul avansat comandant de închisoare. Nu, nu amestec instituțiile, s-au amestecat ele singure, și nici nu generalizez pripit, cum zic ipocriții. Chiar dacă s-o fi rătăcit vreun inocent pe acolo, ceea ce este greu de crezut, toate aceste creații monstruoase ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și au luat-o la sănătoasa. A doua zi, au intrat în sat trupele de securitate. Au arestat jumătate din localnici, bărbați, femei și copii, i-au bătut pînă la schingiuire Dumnezeu știe ce mai voiau să afle de la ei anchetatorii -, iar justiția le-a făcut dreptate: un tribunal militar a condamnat cîteva zeci de țărani la pedepse între 15 și 25 de ani de închisoare". Și tabloul este completat amar ironic: "Balta Brăilei era un tărîm al miracolelor. Se adunaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și rămas în continuare activ - ar fi clarificat multe lucruri, însă acesta n-a fost făcut public, interzicându-mi-se și acum orice referire la el. Și puținii „martori“ care ar corobora aceste evenimente au dispărut. De exemplu, Robert Miller, anchetatorul paranormal angajat de mine, pur și simplu s-a evaporat, iar pagina de web unde l-am contactat prima oară nu mai există. Psihiatrul meu de atunci, doctorul Mikyum Kim, a avansat ipoteza că nu eram „eu însumi“ în perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de covorul imens ce acoperea uriașul parchet și m-am interesat dacă era cumva „o comandă de la o mânăstire”, apoi am început să-i admir creioanele colorate de pe birou, de proveniență străină, iar la sfârșit, văzând că zelul lui de anchetator nu slăbește, crezându-mă speriat, probabil, l-am atacat pe propriul teren, cu armele proprii, tactică pe care am mai exersat-o cu succes și cu alte prilejuri, mai mici sau mai mari: - Tovarășe Stoian, ce ne învață partidul, ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Drept, până în anul 1950 a fost cadru didactic la școli ieșene prestigioase - Liceul Național „Mihail Sadoveanu”, școala pedagogică de băieți, școala Normală „Vasile Lupu” și Liceul Comercial de băieți. Din anul 1950 până la pensionare, în anul 1980, a fost procuror anchetator în cadrul Procuraturii din Iași, unde se evidențiază printr-un înalt profesionalism, obiectivitate și corectitudine în exercitarea profesiunii. Totodată, are în supraveghere juridică prestigioase unități industriale din zona industrială a municipiului Iași unde, prin îndrumarea colectivelor de conducere, ajunge să reducă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
și aprecierea rezultatelor la învățătură. În perioada iulie - septembrie 1943 este concentrat, fiind trimis combatant în cel de- al doilea Război Mondial, cu gradul de ofițer. Din anul 1950 până la pansionare (septembrie 1980) a lucrat la Procuratura Iași în calitate de procuror anchetator. În cadrul procuraturii ieșene parcurge, pe bază de concurs, toate treptele ierarhice, până la cea de adjunct de procuror general. Este apreciat și respectat, fiind evidențiat de nenumărate ori pentru înaltul său profesionalism, obiectivitate și principialitate cu care a exercitat actul de
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
defila cu Jarry, cu Queneau, cu Sade... pe bulevardul cultural central fără să riști să te latre câinii academicieni comunitari. (AAG) Luca Pițu anchetat de Adrian Alui Gheorghe (Cameră obscură. Inculpatul stă în fața unei mese lunge, cu capul între palme. Anchetatorul i-a pus în ochi un fascicul de întrebări. Anchetatul oftează. Știe că nu mai are încotro, a venit momentul să spună tot, tot, tot. Trebuie să-i dea în gât și pe complicii săi. O va face? N-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se părea ofițerului un bătrânel mai mult dezorientat și speriat decât un personaj periculos ordinii sociale, cu experiența pe care o avea în astfel de cazuri, l-a făcut pe poet, încet-încet, să admită și să consemneze: Față de cele obținute, anchetatorul, chiar nemulțumit, îl punea pe învinuit să încheie: „Declar că în afara celor declarate n-am mai desfășurat altă activitate dușmănoasă regimului din R.P.R”. Avea el ce avea cu... activitatea dușmănoasă ! La al doilea interogatoriu anchetatorul a rămas nevoit să
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
consemneze: Față de cele obținute, anchetatorul, chiar nemulțumit, îl punea pe învinuit să încheie: „Declar că în afara celor declarate n-am mai desfășurat altă activitate dușmănoasă regimului din R.P.R”. Avea el ce avea cu... activitatea dușmănoasă ! La al doilea interogatoriu anchetatorul a rămas nevoit să accepte răspunsuri de genul: „La început între noi - V. Voiculescu și Alexandru Mironescuau fost simple relații de cunoștințe, apoi au devenit mai strânse, după 1954-1955 stabilindu-se legături de prietenie” ; iar cu privire la altcineva: „în discuțiile ce
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]