2,924 matches
-
prin alte metode investigative, deși "a-i recunoaște imaginarului locul său nu înseamnă deloc a-i subordona în totalitate câmpul analizei".256 Miturile sunt produse ale realității sociale, dar și "producătoare de realități sociale"257, "ecrane pe care se proiectează angoasele colective", după formula lui Roger Bastide 258, ele constituind "modalități diferite de reacție față de dezechilibrele și tensiunile din interiorul structurilor sociale", procesul mitogenetic declanșându-se, tocmai prin aceasta, mai puternic în perioadele de fractură istorică.259 Raoul Girardet subliniază carența
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
renăscut și mitul unității, care justifica distrugerea sferei private pentru ca societatea să nu mai fie dezbinată, ci uniformă. Un alt păgubos mit stalinist a fost cel al cognoscibilității lumii, scientismul idolatru și materialismul istoric care vizau eliminarea neprevăzutului și a angoasei aferente, încercând să "programeze viitorul", generând o "isterie a controlului total" care nu se sfiia să rescrie istoria pentru a justifica autoritatea supremă. Istoria a fost ridicată la rang mesianic, proiectată să dispară odată ce și-ar fi rezolvat conflictele prin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
condiția umană din a doua jumătate a secolului XX, adică de această condiție umană pândită, amenințată și torturată până la eroziune de istoria civilizației tehnologice în expansiune galopantă, de alienarea provenită din mișcarea browniană a agitației conflictuale din lume sau de angoasa generală provocată de consecințele globale ale exploziei demografice, ale exploziei informaționale și ale modificărilor ecosistemului planetar. În asemenea împrejurări, mitul ufologic, cu neputință de conceput acum 50 de ani, a și devenit un mit mesianic."345 Avem apoi mitul bunului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
comportament mitologic: "imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial și de a regăsi "Marele Timp", oricare fie el chiar Timpul mitic al primei manifestări suprarealiste sau existențialiste. [...] Angoasa în fața timpului istoric, însoțită de dorința obscură de a participa la un Timp glorios, primordial, total se trădează la moderni printr-o încercare uneori disperată de a sparge omogenitatea Timpului, pentru "a ieși" din durată și a reintegra un timp
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
steagului unionist, este înfățișat pocnindu-l zdravăn în obraz pe Hitler, sub focurile de armă neputincioase ale acoliților acestuia.620 Posturile de televiziune transmit imagini cu soldați americani în tranșee care citesc comics, narațiuni în care își găsesc exprimate propriile angoase și dorințe. Înainte ca SUA să se angajeze oficial în conflagrație, creatorii de comics își plasează explicit discursul în registru conflictual. Nu sunt singuri însă: cele mai îndrăgite personaje de desene animate intră și ele în acest discurs propagandistic, colosul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
anumite referințe în pofida altora, anumite etichete ale mentalității noastre colective occidentale, mai precis, ale mentalităților noastre din Pactul Atlantic".690 La începutul anilor '60, mediul predilect de desfășurare a fanteziilor franceze îl constituie Maghrebul (nu întâmplător, dacă ne gândim la angoasa destrămării imperiilor coloniale), care oferă cadrul tuturor animozităților și formelor de rasism (arabul este invariabil rău și agresiv, ceea ce este vizibil și din punct de vedere fizic; însă există și un fel de rasism "accidental", neintenționat, care recurge la stereotipii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Discovery Channel. De asemenea, s-au croit narative de acest calibru și în jurul conflictului din Viet-Nam, care a dat naștere unei categorii identitare americane aparte, "veteranul", care, mai mult chiar decât eroii celui de-al Doilea Război Mondial, a penetrat angoasele identitare (dar și economice și politice) americane ale generațiilor ce i-au urmat, după cum se poate observa din numeroasele producții populare literare sau cinematografice (Rambo este probabil simbolul cel mai vizibil și mai influent al acestei "generații destabilizate de un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
trasat căile spre adevărul numit Frumusețe și a ridicat ochii spre Absolut grație credinței care a întărit sufletul uman, însetat de Cunoaștere... mitul, inerent naturii umane, va fi întotdeauna tovarășul de drum de nedespărțit al omului și refugiul său în fața angoasei existențiale.", afirmă și Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 18. 432 Corin Braga, 10 studii de arhetipologie, pp. 6-18. 433 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, pp. 28-36. 434 Cf. Jack Sage în J. E. Cirlot, A Dictionary of Symbols, p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fapt care, în unele aspecte, primează. vezi Matei Cazacu Dracula. 911 Idem, Mit și istorie în conștiința românească, p. 227. Vintilă Mihăilescu era de părere că acest imbatabil "complex al strămoșului" de care suferă cultura română reprezintă o reacție la angoasa schimbării, și de aici "respectul tradiționalist, adesea egolatric" față de strămoșesc, iar figura dictatorului, subliniază Gabriela Adameșteanu, a fost abjurată doar în persoana lui Ceaușescu, și nu ca instituție ori soluție politică. în Raoul Girardet op. cit., p. xi. Lucian Boia mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
timpului, ale vechiului zeu, umbra care va veghea asupra lui. (Cîntec aztec pentru Zeița Mamă) păsări și arbori Se vede că sunt născut în Zodia Racului. La fiecare călătorie cu avionul mi s-a întîmplat la fel. Mai întîi o angoasă tulbure, ca un mâl care îmi apasă gândurile. Apoi, treptat, mă liniștesc. Dimineața, când mă îndrept spre aeroport, de obicei nu mai am nimic. Aproape mă mir că evit în general să mă folosesc de un mijloc atât de rapid
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Conștiința aceasta exacerbată a propriei existențe m-a marcat din copilărie, deși ea nu are nici o rațiune de a fi, e o farsă a unei identități sofisticate, Însetată de o exprimare accentuată, manifestată prin absență. Dar intuirea acestei stări de angoasă m-a făcut să-mi depășesc vârsta, mai precis, să-mi refuz trăirea. Fără ca cineva să mi-o impună, deodată, am ieșit din joaca băieților de vârsta mea, deși plăcerea jocului era/este un act absolut pentru mine. Poate tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că trăiește, niciodată nu l-a auzit nimeni plângându-se de ceva. Ce-a avut, domnule, de și-a luat viața, că doar nu și-o fi pus lațul de gât doar spre a demonstra că era cutremurat camusian de angoase metafizice insurmontabile? Mă uit la familia lui, o Întreb pe soție dacă cel ce s-a spânzurat avea anumite Îngândurări, dacă a lăsat ceva cu limbă de moarte? Nu, nu avea nimic, nu a spus nimic, s-a spânzurat pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
teamă și rușine să-și manifeste deschis acest sentiment profund În care nu putea să trișeze cu propria-i credință sau, mai precis, să se autotrișeze. Ea nu avea timp decât pentru acel gând interior, religios, Înăuntrul căruia Încăpeau toate angoasele În legătură cu noi, copiii, trăite doar de ea cu un individualism absolut. Timpul ei era circumscris de meandrele timpului nostru și, dacă ne Îmbolnăveam unul dintre noi, ea era capabilă, printr-o terapeutică telepatică, să preia o parte din boală asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aduc ultimul număr cu mine. Mi-e teamă că am ratat marea ocazie, cine știe dacă am să-l mai văd atât de aproape pe Marin Preda și să stau de vorbă cu el numai pentru mine. El parcă intuiește angoasa În care mă găsesc: „Coboară la chioșc, monșer, și ia o revistă“. Alerg. Când să ies, „Stai să-ți dau 3 lei“, Îmi strigă. Nu mai stau. În trei minute sunt cu revista Înapoi. Întâi Își pune alți ochelari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cel Mare, Cezar). Mă interesează ce fac aceștia În viața obișnuită sau dacă au timp și pentru a fi obișnuiți; e curios, dar nu s-a păstrat decât ceea ce este oarecum ieșit din comun În presupusa lor existență. Unde sunt angoasele, Îndoielile, teama de moarte? Se pare că faima i-a nivelat, lustruindu-le o viață-etalon ce nu mai are nimic personal, nimic uman, prin care să se simtă că au trăit cu adevărat. A fi celebru nu este o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tare încât să reușească el să scape? Nu mai avea petarde, ceea ce însemna că nu mai putea simula focuri de armă. Să dea foc unei tarabe? Nu părea genul de panică de care avea nevoie în acel moment. Furia și angoasa îl cuprinseră din nou. Dar atunci îi răsunară în minte cuvintele mentorului său, după ce făcuse o greșeală pe scenă pe vremea când era doar un copil, o greșeală care ar fi putut fi hotărâtoare pentru performanța acestuia. După spectacol, iluzionistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Tovarășa Elena Ceaușescu, mamă iubitoare...”. Pe asta o spune o fetiță plăpândă cu ochii pierduți de spaimă. Tatăl dus de fericire. Ți se pare nedrept ca acest copil să fie chinuit În timp ce al tău scapă doar cu un Coșbuc. Sinistră angoasă, acest soi de nedreptate. Înăuntru frig, afară frig, În suflet frig. Vă Întoarceți acasă toți trei. Doi oameni mari, un bărbat și o femeie, ținând de mână un copil care nu conștientizează că este șoim al patriei. E doar vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mică problemă care apare În viața ei. Nu mi-ar plăcea deloc să fiu În pielea lui Sam. Cred că Îi este permanent frică să nu se trezească dat În judecată pentru malpraxis. Ruby dădu din cap. Poate asta explica angoasa inițială a lui Sam la primirea telefonului de pe plajă. Fi lăsă capul În jos și privi cum laptele Îi țâșnește din sân În biberonul copilului. — Păi, mai bine-mi pun o talangă de gât și-mi schimb numele În Joiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
scriu aceste rânduri, la finele lunii mai 1927, la aproape șaizeci și trei de ani, și aici, în Hendaya, chiar la frontieră, în țara mea bască natală, în prezența tantalică a Fuentarrabíei, nu-mi pot reaminti fără un frison de angoasă infernalele dimineți ale singurătății mele din Paris, din iarna, din vara lui 1925, când în odăița mea din pensiunea de la numărul 2 de pe strada Lapérouse mă consumam devorându-mă în timp ce scriam povestirea intitulată de mine Cum se face un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eso anthropos, tată și fiu. Atunci m-am simțit fiu, fiu al copiilor mei și fiu al mamei copiilor mei. Teribilul Raphaël Valentin din Pielea de sagriu, a lui Balzac, moare, mistuit de dorințe, la sânul Paulinei și horcăind, în angoasele agoniei, „te iubesc, te ador, te doresc...“; dar nu se deznaște și nici nu renaște, pentru că nu la sânul matern, al mamei copiilor săi, al mamei sale, i se sfârșește romanul. Și, după toate astea, în romanul meu cu Jugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să le răspund, când m-am oprit să mă gândesc. Ups, Mark și Tally din nou, unduindu-se în capul meu, dansând pe melodia noastră, uitându-se la filmele noastre... Dă-i afară imediat. Trebuie să fi fost amestecătura de angoase nefamiliare - nici măcar nu-mi trecuse prin cap ideea că Mark ar putea fi cu o altă femeie, niciodată - și agitația provocată de toate aceste posibilități noi atât personale, cât și profesionale. Nu aveam pe nimeni care să mă tempereze. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de futuriști vor fi fost, tot nu puteau concepe frumusețea funcțională a Marianei. (Carlos Anglada i-a relatat această convorbire cu satisfăcătoare fidelitate lui Parodi.) III Vineri, cu noaptea-n cap, Ricardo Sangiácomo stătea la taclale cu don Isidro. Sinceritatea angoasei lui Îți sărea În ochi. Palid, Îndoliat și nebărbierit, a mărturisit că nu dormise toată noaptea, că nu Închisese ochii de vreo alte câteva. — Se petrece o chestie grosolană. Una cât caru. Matale, domne, care ați dus păsemne o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai pe sine tulburînd limpezimile și lăsînd loc groazei și angoasei de a trăi. Știe că nu în infinit se îneacă omul, ci în el însuși, ca într-o baltă căreia nu-i vede malul. Ea murdărește tot. Chiar și pierderea ființei iubite. Devine suferința propriei știrbiri. Îi e dor de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
parfumul femeii dansînd tangou, analiștii nu dansează, lor le place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea situată dincolo de propria ei Înțelegere ori căutările neîncetate, febrile, prin muzică și viața paralelă ei, ale artistului. Nici acea prietenie cu totul specială dintre muzicienii de jazz nu este redată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o formă paroxistică. Și atunci nu voia să cedeze. Într-o dimineață, Ioana Sandi i-a spus să înceteze s-o mai aștepte și s-o mai pândească. „Nu te pândesc.“ „Bine. Dar nu vreau să mai vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]