2,942 matches
-
și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească În vreun fel. Nici n-ar fi avut cum, pesemne. De-asta nici n-am Întârziat foarte mult cu gândul asupră-i. În schimb, chestiunea pistolului mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost vreo fraudă, trișare pe undeva. Totul curge implacabil, liniștit, odihnitor. Socotitorul nu a trișat. Îmi plac astfel de inutile contemplări de sine. Poate fi, într-un fel, și o temă literară. Pe măsura mea: superficial, fără complicații metafizice, fără angoase, doar cu un surâs înțelegător. S-ar putea ca astfel de notații să se adune într-o carte. Poate cartea pe care am tot râvnit s-o scriu și căreia tot i-am dat târcoale. Poate tot nespusul meu - în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dea seama de realitate și memoria ei fu asaltată de scenele pe care, ca Într-un vis, avea senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era ca o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ușurință cu care odinioară i se refuzase pînă și posibilitatea de a se considera om, și se blestema pentru prostia de a nu fi revendicat mai devreme ceea ce socotea că-i aparține. Ani Întregi În care-și rumegase singurătatea și angoasa la prova unui vapor, Îndurînd briza de pe mare, ploaia, vîntul sau un soare necruțător, În așteptarea unei voci prietenoase, a unui gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
este uriașă și cît se poate de politică. Last but not least, ca să poată avea grijă de mine, Food safety trebuie să se asigure că această grijă există și pentru mine, că sănătatea corpului meu este o preocupare - eventual o angoasă - majoră a vieții mele și ca atare voi urmări din proprie inițiativă și cu atenție toate avertismentele sale referitoare la „alimentația rațională”. Modul de producție și stilul de consum trebuie armonizate, și anume prin schimbarea stilului de consum - adică, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și mă gîndesc la tot ceea ce colegii mei de breaslă din lumea întreagă numesc deja de o bună bucată de vreme fear culture. Trăim cu toții într-o cultură mondializată a fricii, inventată și mediatizată de armate de „experți” în ale angoaselor umane. De la Patriot Act la Vegetarian Pact, ca să spun așa, sîntem avertizați în permanență că sîntem în pericol, iar cei care nu sînt vigilenți vor fi acuzați și pedepsiți pentru indolență criminală. Dar sînt atît de multe pericole care ne
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
frică” de care îmi aduc aminte), care te așeza după niște reguli imprevizibile în trenul cu navetiști sau în tramvaiul cu oameni ai muncii din orașul natal - dar, la vîrsta respectivă, și asta semăna mai mult a aventură decît a angoasă. Și atunci ? — De cînd se pun ștampile pe ouă, m-am învățat să mă uit cu atenție la data de expirare și să mă întreb permanent dacă nu sînt prea vechi, constată, amuzat, un amic. Odată, cînd am vrut să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aminte de un afiș scris de mînă pe o hîrtie de ambalaj, care făcea fericit, din cînd în cînd, tot cartierul. Ce „frici alimentare”, cînd nu aveai ce să mănînci, dar știai și că nu vei muri de foame ! ? Ce angoase provocate de nesiguranță, cînd erai sigur că așa va fi mereu ? Frica fusese și ea mono polizată de către partidul-stat, era o frică etatizată, generică și constitutivă, astfel încît pînă la urmă se întîmpla adesea să uiți de ea, așa cum uiți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dintre noi trebuie să-și gîndească un „management al fricii”. Cîtă responsabilitate !... Poate că aici este diferența : într-un regim totalitar poți să te confrunți cu teroarea și/sau cu suferința, dar mai puțin cu frica, această frică din specia angoasei, difuză și tratabilă pe care o exprimă sintagma „cultură a fricii”. În comunism, după perioada de teroare, am suferit, dar am fost mai puțin expuși fricii, pentru simplul motiv că nu aveam ce face (sau credeam cu tărie acest lucru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a unui geniu popular difuz și nu constituie cîtuși de puțin o pervertire sau decădere a „sufletului” etern al neamului românesc. De asemenea, Mitică nu este singur și nu are o singură înfățișare. Dramaticul nea Anghelache este umbra sa perenă, angoasa ascunsă în spatele zîmbetului veșnic al lui Mitică. Enigmatică, sinuciderea sa este opera mîinii invizibile a unui stat străin și fantomatic, Anghelache fiind, din acest punct de vedere, locuitorul cu mînecuțe și în papuci al unui castel kafkian. Prin aceasta, Caragiale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar așa putem să ne păstrăm cu adevărat și tradițiile - și merită să le păstrăm. Căci tradițiile sînt vii doar dacă rămîn libere să se schimbe ! Tradiționalele noastre tradiții Cu cît se apropie mai mult sfîrșitul de an, cu atît angoasa unei pierderi iminente și iremediabile a „tradițiilor” devine mai puternică. Și cu cît sîntem mai aproape de momentul în care vom fi înghițiți de către Europa, cu atît această pierdere pare mai iminentă și mai iremediabilă. Este firesc astfel ca anul acesta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este deloc ceea ce au fost obișnuiți să fie. În termeni de gender, a rezultat un (relativ) empowerment al femeii și, complementar, un soi de dis-empowerment al bărbatului. Cum să nu fie bărbații îngrijorați în asemenea condiții ? Soluția găsită, pe lîngă angoasele nemărturisite ale zilei de mîine, este adesea aceea a unei supracompensări simbolice, la nivelul imaginii sociale : la un statut și un prestigiu mai mici, se afișează o casă și o mașină mai mari. Și, nu în ultimul rînd, un machism
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este „pur” etnic. Nu-i ceruse nimeni (deocamdată...) acest lucru ! Chiar asta vrem ? Fuga de realitate Din virtualul năbădăios al e-societății române a poposit acum cîteva zile pe ecranul calculatorului meu un pps paradigmatic, un soi de antologie de angoase naționale elaborată de un român verde și subțire. Este vorba despre Lucian Mândruță - dar aceasta e mai puțin important. Important este faptul că „opera” cu pricina este - aș pune pariu ! - pe placul majorității conaționalilor noștri. Iată o mică selecție : - Sîntem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dibăcie străinilor. Nu este nici măcar aceea de a fantasma eficient pe socoteala unei societăți pentru a o face mai atractivă și vandabilă pe piața mondială, indiferent de ce este „cu adevărat” acea societate. Cu atît mai puțin este vorba despre alinarea angoaselor noastre, ale tuturor, exprimate după chipul și asemănarea fiecăruia, de a ne pierde identitatea, esența, trecutul, valoarea, pe scurt, de a fi afectați în ceea ce sîntem - sau, mai exact, credem că sîntem. Un brand de țară nu își propune, din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și soluționarea acestuia prin apară te nență sau excludere (o formă cutumiară veche o constituia dinamica ospitalitate-ostilitate). O luptă care se desfășoară în domenii și registre distincte, rezumate de Ricœur ca iubire, dreptate și stimă socială, fiecare cu nevoile și angoasele sale particulare. Dacă „maximizăm” vreun lucru în viață, acesta este legitimarea, intensivă sau extensivă, a apartenenței. Valoarea recunoscută (demnitatea), și nu avuția, devine „motorul” socialului și criteriul său moral. Trăim pentru a fi recunoscuți în valoarea modului nostru de a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bunului-simț, totul se încalcă, cînd o lege condamnă niște corupți și îi apără pe alții, cînd puterea își legitimează bunul său plac, lumea se împarte inevitabil în prădători și prădați. Iar aceștia din urmă constituie o majoritate care trăiește cu angoasa zilei de mîine. Sondajele o spun de mult : sîntem țara din Europa cu cea mai mică încredere în instituțiile statului și cea mai pesimistă cu privire la viitorul său, sîntem printre societățile cele mai „nefericite” din lume etc. Fiecare dintre aceste „simptome
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
credința. Arta ne ajută să navigăm cu rapiditate de la euforie la disperare. Arta este ticsită de tardivi și de prematuri. Literatura negociază raportul dintre cuvânt și tăcere. Arta se încăpățânează să ne schimbe. Dar nu - i prea merge. Talentul transformă angoasele în artă. Arta modernă trăiește din pâlpâirea nuanței și a echivocului. Lectura unei capodopere este o lecție de zbor. Arta forează adânc în măruntaiele condiției umane. Din spovedanie, scrisul devine uneori urlet. Și în artă, nonvalorile atacă tot în haită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Talentele artistice se rumenesc prin cafenele. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Hermeneutica este teoria chibritului aplicată operelor de artă. Marii artiști transformă angoasele din om în artă. Poezia autentică este ca o balerină în semiobscuritate. Trebuie să - i ghicești formele. Nici marea artă nu a eradicat ca lumea căscatul. Arta țâșnește din impactul adevărului cu talentul. Când există cu adevărat, poezia se depune
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în artă rămâne posteritatea. Arta trebuie să fie o imensă revărsare de tandrețe. Artiștii nu se lasă până când nu toarnă și puțină disperare în plăceri. Nu este o rușine să fii scriitor în zilele noastre. Pentru că nu află aproape nimeni. Angoasa poeților se agravează când, în loc de „ dragă ”, iubitele încep să li se adreseze cu „ maestre” . Între mine și infinit am presărat câteva cărți. Spiritul polemic rumenește arta. Într-o pădure sunt câteva privighetori și foarte mulți guguștiuci. Nici în artă nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. Cultura nu îl interesează deloc pe cel flămând. Și nici pe cel veșnic ghiftuit. Marile utopii au naufragiat în violență, sexualitate, droguri, incultură. Vom căuta sublimul în angoase? Trăim laolaltă, dar în vremuri diferite. Viitorul speranțelor noastre poate fi asemănat cu cel al bulgărilor de zăpadă în iad. Se pare că omenirea nu mai poate rezista decât cu febră. Vremurile mici premiază zvonul și ecoul. O societate se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cernobâl. Se pare că alienarea rămâne principalul produs al progresului. Căutăm disperați răspunsuri la întrebările fundamentale. Deși știm că așa ceva nu există. A rămas extrem de fragilă granița dintre speranță și disperare. Țăranii nu au timp de insomnii. Și nici de angoase. Primitivii sunt imuni la alienare. Evul mediu a fost al poeților. Epoca noastră aparține psihiatrilor. Căutăm sublimul în angoase. Alienarea alt rug al acestui început de mileniu. Țipăm deseori într-un telefon scos din priză. Nu suntem prea departe de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
așa ceva nu există. A rămas extrem de fragilă granița dintre speranță și disperare. Țăranii nu au timp de insomnii. Și nici de angoase. Primitivii sunt imuni la alienare. Evul mediu a fost al poeților. Epoca noastră aparține psihiatrilor. Căutăm sublimul în angoase. Alienarea alt rug al acestui început de mileniu. Țipăm deseori într-un telefon scos din priză. Nu suntem prea departe de vremurile când vom circula pe străzi numai cu avizul psihiatrilor. Omenire, drepți! Cu viteză maximă spre nicăieri, înainte ... marș
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Umorul poate fi concepție de viață. Ori terapeutică de supraviețuire. Inteligența se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fără a uita, aceasta pare să fie principiul după care Anton Petrovschi Bacopiatra se conduce în elaborarea acestui roman existențialist, de percepție abisală, bacoviană, a lumii înconjurătoare, ce ascunde canonul de umanitate în codul semanticii kafkiene menită să reînnoiască neliniștea, angoasa, să domine mereu condiția umană. În mod paradoxal, pentru a nu se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu trebuie să spună tot, încât lăsăm intactă plăcerea cititorului de a deschide cele cinci fermoare ale Textului (Lumea este un Text
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]