2,537 matches
-
să candideze pentru parlament la Amiens. În 1894 s-a retras în exil la Bruxelles. În 1898, redevenit foarte popular în urmă afacerii Dreyfus, s-a întors în Franța, si cu un program electoral antisemit și beneficiind de sprijinul primarului antisemit al Algerului, Max Régis, în mai 1898, Drumont a fost ales deputat de Alger la scurtă vreme după ce în oraș avuseseră loc violente antievreiești (Bab al Oued, ianuarie 1898). Ca parlamentar a trebuit să părăsească direcția ziarului „La Libre Parole
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
deochiului. S-a certat cu aproape toți oamenii apropiați, între care scriitorul Alphonse Daudet, activistul social, academicianul și politicianul catolic Albert de Mun, cu confesorul iezuit Stanislas Du Lac care îl încurajase la scrisul "Franței evreiești", Jules Guérin, liderul Ligii antisemite, Severine, secretara lui Jules Vallès, ziaristul și liderul comunard, si colaboratorul sau, marchizul De Morès, etc. A decedat brusc la 5 februarie 1917,la Paris, unde venise pentru a-și trata o supărătoare tulburare de vedere, si a fost înmormântat
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
ale Wehrmachtului, spre deosebire de alte țări europene. Nu trebuie neglijat nici faptul că forțele de ocupație s-au aflat de obicei sub comanda unor germani austrieci, care încercau să demonstreze că sunt buni „germani” prin impunerea cu duritate a politicii hitleriste antisemite. Pe 25 februarie 1941, Partidul Comunist Olandez a chemat la grevă generală, așa numita Greva din Februarie, ca răspuns la razia nazistă din Amsterdam împotriva populației evreiești. În afară de Greva generală din Luxembourg din 1942, nu au mai avut loc astfel
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
una dintre forțele organizatoare ale Grevei din Februarie. Conducerea Frontului avea să fie capturată de germani, toți fiind executați în aprilie 1942. Comuniștii și socialiștii au fost singurele organizații interbelice care au intrat în clandestinitate și au protestat împotriva operațiunilor antisemite ale ocupantului nazist. Istoricul CIA Stewart Bentley, afirma că până la mijlocul anului 1944, în Olanda au activat patru organizații importante de rezistență, care au acționat totatal independent una față de cealaltă: În afară de aceste grupuri, organizația financiară NSF („Nationale Steun Fonds” - Fondul
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
de-al Treilea Reich, criminal de război, membru din conducerea Partidului nazist, Ministru de Interne al lui Adolf Hitler între 1933 și 1943 și apoi Protector al Boemiei și Moraviei. A avut un rol decisiv în introducerea și aplicarea legislației antisemite, motiv pentru care la Procesele de la Nürnberg de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost condamnat și executat pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității. Frick a fost de profesie avocat. A studiat dreptul
Wilhelm Frick () [Corola-website/Science/314203_a_315532]
-
și în împrejurimi, dar din 1933, odată cu venirea la putere a național-socialiștilor, tirajul a crescut substanțial, astfel că în 1938 apărea în aproape 500.000 de exemplare. Gazeta a fost un important instrument de propagandă nazistă și avea un caracter antisemit vehement. Caricaturistul Philipp Rupprecht (n. 1900) care a lucrat pentru ziar din 1925, sub pseudonimul "Fips", a creat imaginea stereotipizată a evreului cupid, avid de bani, de regulă nebărbierit, cu un nas mare și coroiat. Din 1927, în antetul ziarului
Der Stürmer () [Corola-website/Science/314265_a_315594]
-
coroiat. Din 1927, în antetul ziarului a fost tipărit citatul ""Die Juden sind unser Unglück"" (Evreii sunt nenorocirea noastră), frază rostită în 1879 de istoricul Heinrich von Treitschke (1834-1896), acesta arătând clar intențiile agresive și defăimătoare ale editorului. Pe lângă propaganda antisemită virulentă, "Der Stürmer" publica pornografie, propagandă anticatolică, anticapitalistă și antireacționară, cu scopul de a penetra în clasele sociale inferioare. Adolf Hitler l-a sprijinit pe Julius Streicher în activitatea de publicare a ziarului și a insistat ca acesta să primească
Der Stürmer () [Corola-website/Science/314265_a_315594]
-
de societatea Thule. Cu un tiraj de circa 11.000 de exemplare, era una din cele mai importante publicații din capitala Bavariei, cu o penetrare profundă în rândul maselor populare. Datorită poziției sale bune pe piață, Dietrich Eckart, editorul săptămânalului antisemit ""Auf gut deutsch"" a impulsionat cumpărarea ziarului de către NSDAP, realizată la 17 decembrie 1920]]. Tot el a fost redactor șef în perioada 1921-1923. Sub conducerea lui Adolf Hitler, NSDAP a imprimat săptămânalului "Völkische Beobachter" un stil editorial pe înțelesul oamenilor
Völkischer Beobachter () [Corola-website/Science/314287_a_315616]
-
-și vadă propriile politici drept o sinteză între fascismul italian și nazismul german, la momentul alegerilor din 1936, Quisling devenise parțial acel „Hitler norvegian” care îl acuzau adversarii săi că este. Aceasta a fost cauzată în parte de atitudinea sa antisemită, manifestată prin faptul că asocia iudaismul cu marxismul, cu liberalism și, din ce în ce mai mult, cu orice considera el a fi discutabil, și în parte de similitudinile din ce în ce mai mari ale "Nasjonal Samling" cu Partidul Nazist German. Deși a beneficiat în mod neașteptat
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
numără Robert A. Heinlein și H. P. Lovecraft, pe ambii atacându-i într-un eseu din 1978. În acest esez, intitulat "Starship Stormtroopers", el critică o serie de autori canonici pentru ficțiunea lor "autoritarista", acuzându-l pe Lovecraft de viziunea antisemita, misogina și extrem de rasism din povestirile sale. Unele dintre operele lui Moorcock au criticat creștinismul, în special "Behold the Mân". Moorcock a permis unor alți scriitori să scrie opere a caror acțiune se petrece în universul sau ficțional Jerry Cornelius
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
anului 1944, această campanie a fost extinsă și în Galiția răsăriteană. Se afirmă că grupurile naționaliștilor ucraineni au asasinat aproximativ 100.000 de civili polonezi Spre deosebire de naționalismul polonezilor, rușilor, ungurilor sau românilor, naționalismul ucrainean nu s-a bazat pe ideile antisemite. Naționalismul ucrainean considera că principalii inamici sunt rușii și polonezii, evreii jucând doar un rol secundar. Cu toate acestea, naționalismul ucrainean nu a fost imun la influențele climatului antisemitic din Europa Centrală și Răsăriteană Predominanța rușilor, mai degrabă decât a
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
creat un stil personal prin care se adresa publicului tânăr, vorbindu-le simplu despre subiecte considerate importante de aceștia. În anul 1936, în ciuda opiniilor entuziaste din partea ascultătorilor și criticilor, programele educaționale ale doctorului au fost retrase din emisie din cauza atmosferei antisemite crescânde și a presiunilor venite din exterior. Korczak s-a întors la radio doi ani mai târziu și le-a vorbit ascultătorilor Radioului Polonez chiar și după declanșarea războiului, în primele zile din septembrie 1939. Cât timp a fost ofițer
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
Dumnezeu) ( יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). (Variantele din urmă „jidov” și mai ales „jidan” au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română). Nume asemănătoare, dar fără conotație peiorativă, s-au păstrat în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sau idiș (Id sau Yid). Varianta iudeu
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
susținut de naziști. Părți din Dalmația au fost anexate de Italia și regiunile nordice Baranja și Međimurje au fost anexate de Ungaria horthystă. Regimul NDH a fost condus de Ante Pavelić și de gruparea ultranaționalistă Ustaše. Regimul a introdus legi antisemite și a efectuat o campanie de purificare etnică și genocid împotriva sârbilor și romilor din NDH, înființând lagăre de concentrare ca cele de la Jasenovac și Stara Gradiška. Se estimează că dintre cei 39.000 de evrei din țară, au supraviețuit
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
s-a materializat prin crearea companiilor mixte SovRom, prin care economia română a fost transformată după modelul economiei planificate centralizate sovietice. La nivel politic, toate inițiativele românești trebuiau să aibă aprobarea lui Stalin. Gheorghiu-Dej a manevrat de așa natură tendințele antisemite ale liderului de la Kremlin din ultima parte a vieții sale, pentru a obține permisiunea de epurare din partid a liderilor de origine evreiască, acuzați de ""cosmopolitism"". În această acțiune, Gheorghiu-Dej s-a bazat pe Departamentul Securității Statului, creat cu sprijinul
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
s-a bazat pe Departamentul Securității Statului, creat cu sprijinul sovietic. Mișcarea lui politică s-a înscris în cadrul mai general al epurărilor Proceselor de la Praga și al Complotului doctorilor de la Kremlin. Gheorghe Gheorghiu-Dej nu poate totuși să fie considerat un antisemit. Deși cei mai mulți politicieni epurați erau evrei (în frunte cu Ana Pauker), în tabăra proprie se aflau în egală măsură evrei, așa cum a fost Gheorghe Gaston Marin. Gheorghiu-Dej a țintit în principal creșterea gradului de control asupra partidului și s-a
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
de Interpretare Muzicală. Ulterior, predă cursuri de nai la "Universitatea Valahia" din Târgoviște. Întors în țară după Revoluție, Gheorghe Zamfir devine, pentru scurt timp, membru al Partidului România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor. Revista "România Mare" îi atribuie afirmații antisemite, din cauza cărora, în 2002, nu i se permite să concerteze în Israel, fiind oprit la aeroport și obligat să se înapoieze la București. Am căzut într-o capcană", declară în 2003 Maestrul, într-o conferință de presă la Tel Aviv
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
Israel, fiind oprit la aeroport și obligat să se înapoieze la București. Am căzut într-o capcană", declară în 2003 Maestrul, într-o conferință de presă la Tel Aviv, că afirmațiile din revistă nu îi aparțin și că nu este antisemit. Ziarul "Yediot Aharonot" scrie că, din cauza a trei luni nefericite, nu se poate șterge cariera de 48 de ani a unui artist care este considerat printre primii zece muzicieni din lume.Mai târziu, Gheorghe Zamfir descrie astfel această experiență politică
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
politică este însă temporară: în toamna anului 2004, Gheorghe Zamfir devine membru al Partidului Democrat. La începutul lunii noiembrie 2002, Statul Israel a refuzat să-i acorde viza de intrarea în țară, în urma unor proteste publice legate de anumite declarații antisemite pe care muzicianul le-ar fi făcut. Gheorghe Zamfir a negat aceste declarații și a primit viza de intrare în Israel. În luna august 2003, Gheorghe Zamfir a revenit în Israel, a vizitat Yad Vashem și a plantat un pom
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
(n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, politician de extremă dreaptă pro-nazist, antisemit și mason, prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920. s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților, în casa de pe Ulița Popilor
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
să ne măturăm curtea, căci este inutil să tolerăm la noi toate aceste gunoaie”. Prim-ministrul Goga a dus o politică pronazistă intenționând să se alieze și să adopte politica Germaniei naziste și Italiei fasciste și a dus o politică antisemită prin care a negat drepturile legale ale populației evreiști.. Fostul minoritar român eliberat de sub asuprirea habsburgică și devenit politician propulsat la conducerea populației majoritare, și-a surclasat învățătorii în împilarea populațiilor minoritare. El s-a dovedit a fi un extremist
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
evreiști.. Fostul minoritar român eliberat de sub asuprirea habsburgică și devenit politician propulsat la conducerea populației majoritare, și-a surclasat învățătorii în împilarea populațiilor minoritare. El s-a dovedit a fi un extremist de dreapta, xenofob, cu vederi fasciste și net antisemite. Istoricul Florin Constantiniu scrie în lucrarea "„O istorie sinceră a poporului român”" că marele poet Goga se înmlăștina, întrucât "„se credea și se voia un «duce» sau «führer» român”". Pașoptiștii, "bonjuriștii" și alți români cu studii în străinătate au importat
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
la "École Pratique des Hautes Études". Și-a susținut doctoratul la Sorbona cu o teză de lingvistică indo-europeană. Revenit la București, a îmbrățișat activitatea didactică și, paralel, a publicat studii în diverse periodice. În anii 1941-1944, când, din cauza politicii statale antisemite, elevi și profesori evrei au fost îndepărtați din școlile și universitățile românești, a înființat și a fost directorul Liceului particular evreiesc. În 1946 a fost încadrat în învățământul superior și a activat ca profesor la Universitatea din București până în 1970
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
la conducerea "Adevărul"ui, Sadoveanu a fost ținta atacurilor unor redactori ai unui ziar de dreapta deținut de antreprenori evrei, care susținea că el a ales să-și abandoneze prerogative sale naționaliste. Astfel, Sadoveanu devine ținta unei campanii de presă antisemite și fasciste, avându-l ca adversar pe Nichifor Crainic de la "Sfarmă-Piatră" și jurnaliștii care aveau legătură cu Garda de Fier. Publicația lui Crainic presupunea că Sadoveanu și-ar fi „trădat” cauza naționalistă. Într-unul din articole, Ovidiu Papadima l-a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
pe cei care îl consideră prieten. Ceilalți copii îi răspund adesea cu aceeași monedă, tachinându-l pentru că este cel mai gras copil din școală. Cartman se leagă cel mai des de Kyle, singurul băiat evreu din oraș, iar glumele sale antisemite îl provoacă pe cel din urmă să sară la bătaie. S-ar putea ca familia lui să fie vinovată pentru comportamentul său: mama sa este o regină porno hermafrodită (dar și o mamă foarte dulce în același timp), tatăl său
Eric Cartman () [Corola-website/Science/297657_a_298986]