2,440 matches
-
a ideii de naționalitate definește statul monarhic absolutist, conferind termenului de națiune înțelesul său actual, politic și geografic totodată. În consecință, na-țiunile medievale trebuie considerate dintr-un alt punct de vedere, unul politic, desigur, dar nu numai atît, ci și antropologic, dacă putem spune așa. Privind din această perspectivă, e greu să-ți dai seama cine anume ar putea reprezenta fenomenul cel mai puțin artificial, națiunile medievale sau statele-națiuni apărute în secolul al XIX-lea? Cele mai acceptabile dintre interpretări, cum
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al ideii de naționalitate. În termenii lui Norbert Elias, limba imprimată devenind în egală măsură limbă vorbită, apărută mai întîi ca o "antiteză cu predominanță socială s-a transformat într-o antiteză cu predominanță națională".157 Conceptul cultural, social și antropologic al națiunii se născuse, cu puțin timp înainte de a se defini conceptul său politic. 4 Moartea regilor, nașterea Națiunii Națiunea și naționalismul pot fi înțelese în cele trei per-spective distincte, a analizei societăților, a politicii și a reflecției filosofice. Această
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
realități ale perioadei interbelice privind demitizarea istoriei, precum și modul În care istoria a fost folosită ca armă politică. Analizele și concluziile lui Kolarz sînt valabile și astăzi, și trebuie să avem În vedere că a avut posibilitatea să efectueze studii antropologice pe populații locale, care azi au dispărut ori și-au pierdut identitatea sau limba. Înainte de a face o analiză a miturilor istorice din țările Europei Centrale și de Est, autorul face cîteva observații privind conservarea națiunilor În regiune. Naționaliștii centralși
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care Foucault a făcut o istorie a comportamentelor față de nebuni și, totodată, a problematizat anumite practici în tratarea nebuniei de către psihologi și psihiatri. Nebunia se fundamentează pe o diferență de limbaj și de comportament în spațiul social și în cercul antropologic. Despre Istoria nebuniei..., Foucault avea să spună după mulți ani de la apariția ei că "definește mai degrabă referențialul, gama enunțiativă, rețeaua teoretică, puncte de alegere care au făcut posibile în chiar dispersia lor enunțurile medicale, regulamentele instituționale, măsurile administrative, textele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a trata cunoașterea, istoria și scrisul, prezent în secolul XX, în scrierile filosofico-lingvistice, în reflecțiile postmoderne, în dorința arzătoare de a depăși lumea istorică. Pe terenul acestui limbaj imemorial s-au putut întemeia o reflecție aistorică (prezentă în studii antropologice și etnologice, îl vedem aici pe un Lévi-Strauss) și o postistorie (prezentă în reflecțiile de analiză politică dincolo de "luptele istorice", îl sesizăm aici pe un Fukuyama). Limbajul imemorial este o iluzie a filosofiei, a antropologiei, a lingvisticii și a politologiei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Foucault, plăcerea sexuală este în sine un rău79, cuplând-o de ideea nietzscheeană a morții lui Dumnezeu: Ceea ce poate să spună un limbaj, dacă e riguros, pornind de la sexualitate nu este secretul natural al omului, nu este calmul său adevăr antropologic, ci faptul că e fără de Dumnezeu; cuvântul pe care l-am dat sexualității este contemporan, ca timp și structură, cu cel prin care noi ne-am vestit nouă înșine că Dumnezeu a murit. Limbajul sexualității [...] ne-a înălțat până la o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de azi este lipsită de Divinitate, de firesc și de plăcere... Sexualitatea occidentalizată devine absența plăcerii și a unui firesc în relațiile interumane încă de la vârsta copilăriei. Dispare firescul dialogului, al relațiilor de prietenie, al solidarității interumane. Sexul ca adevăr antropologic sau ca secret universal (sexografia de care vorbea Foucault) este însăși intensificarea sexuală, dar și transgresiunea plăcerii actului sexual, devenit un mecanism care nu simte și nu trăiește, ci doar produce intensificări și dorința bolnăvicioasă de mai multă plăcere. Relațiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
A. Comte, J. St. Mill, K. Marx, Nietzsche etc.) au contestat acțiunile înguste ale politicienilor, au fost mai degrabă alături de o sferă civică, decât de una politică. Cunoașterea și puterea modernă apropie intelectualii de politicieni. Puterea-cunoaștere nu este un obiect antropologic, ceva gata- făcut, ci un fenomen social-politic, constituit din "procesele și luptele ce o traversează" și "care determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii"95. Foucault, însă, exagerează sau supralicitează funcția puterii-cunoaștere în societățile noastre, atunci când afirmă că aceasta determină
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
in the human sciences"236. Cartea lui Foucault are și o intrigă, pe lângă stilistica sa. Intriga e legată de formarea, de existența modernă și de funcționalitatea politică a limbajului în raport cu formarea cunoașterilor disciplinare moderne (economia, demografia, lingvistica, analiza politică și antropologică, istoria ca disciplină universitară etc.). Foucault nu atacă atât istoria, cât modul politic de constituire a disciplinelor moderne, arătând astfel politica din interiorul cunoașterii moderne. Acest "antiistoric"237, "antirealist"238 și "antiumanist" cu scrisul său "extraordinarily difficult"239 este, în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lor, ca instrumente taxonomice și surse pentru reflecții teoretice, este indiscutabilă. Ceea ce mi-am dorit să ofer prin această lucrare a fost o morfologie a fenomenelor ceremoniale și mitologice. Termenul morfologie poate să pară desuet, În contextul actual al dezbaterilor antropologice, context dominat de moda „antropologiei critice”. În ultimele decenii, antropologia s-a confruntat cu o reevaluare critică a statutului ei de știință și a „scientificității” metodelor ei. Aceste dezbateri, violente și patimașe uneori, au creat nu numai un curent de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plasează „dincolo” de dezbaterile cu caracter epistemologic. Lucrarea de față se dorește a fi un instrument pentru cei care vor să se inițieze În studiul mitului și ritului: Înainte de a-și exercita acuitatea critică prin punerea la Îndoială a categoriilor antropologice, ei trebuie să știe care sunt aceste categorii și care este semnificația lor. Spre deosebire de un dicționar de concepte (prizonier al ordonării alfabetice), volumul organizează materia după principii didactice, Încercând să ofere un fir conducător care să permită atât imersiunea În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doilea cu predilecție În cercetările de tip etnografic). Sensul extins apare În multe investigații de tip sociologic, iar sensul abuziv În studiile literare, În semiotică, În politologie sau În cultural studies. Cele mai multe dintre definițiile pe care le consider adecvate perspectivei antropologice și ancorate Într-o investigare substanțială a unor documente de teren sau de arhivă sunt construite prin acumularea de atribute capabile să contureze identitatea aparte a acestor creații culturale și specificitatea conceptului care le circumscrie. În opinia mea, suma acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sinonim pentru ritual sau ceremonie. La modul cel mai general, termenul obișnuință poate fi folosit ca un cuvânt Înglobant pentru o mare varietate de acțiuni stereotipe, Îndeplinite de indivizi sau de mici grupuri. Termenul nu apare În dicționarele de concepte antropologice sau sociologice. În The New Encyclopedia Britannica (vol. V, p. 602) găsim următoarea definiție: „Orice comportament repetat În mod regulat, care nu solicită sau solicită foarte puțin gândirea și care este mai degrabă Învățat decât Înnăscut. Obișnuințele se dezvoltă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vol. II; C. Ginzburg, 1996; M. Harris, 1974; R. Muchembled, 1978; J.B. Russell, 1981; K. Thomas, 1973) este consacrată fenomenului vrăjitoriei diabolice europene și proceselor declanșate de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă o judecată instituțională, aceea a bisericii. Ea se referă atât la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiecărei culturi (M. Douglas, 1975). Interpretările evoluționiste care condamnau asemenea tehnici de vindecare drept „iraționale” și „nerealiste” ignorau exact specificitatea reprezentărilor culturale despre viață și moarte, despre trup și suflet, despre sănătate și boală, despre terapie și vindecare. În bibliografia antropologică, se folosește deseori sintagma „rituri de suferință” (ritual of affliction), propusă de Victor Tuner (1967). Aceasta se referă la suferințele produse de intervenția neașteptată și răuvoitoare a unei puteri (divine sau umane) În viața unei persoane. Intervenția provoacă boli obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formă de exprimare a relației dintre om și lumea supranaturală specifică societăților primitive de vânători și culegători, deși adepții teoriilor evoluționiste consideră că șamanul este Înlocuit treptat de vindecător, de magician și, În final, de preot (M. Winkelman, 1990), studiile antropologice au arătat că șamanii și complexul magic al șamanismului conviețuiesc cu și se adaptează la lumea modernă. Pe de o parte, urmașii șamanilor din societățile simple Își continuă activitatea și În prezent: spre exemplu, În apartamentele lor din blocurile construite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
arhaice pentru divinație sau vindecare (B. Colby, 2004). Pe lângă șamanii proveniți dintre membrii societăților unde s-au practicat constant aceste rituri, În chiar inima societăților occidentale apar ceea ce antropologii au numit „neoșamani”: persoane care, prin lectura unor texte din bibliografia antropologică sau parapsihologică și prin exerciții repetate de obținere a ASC, au ajuns să-și controleze stările de transă și să exercite „ședințe” șamanice. Exemplul cel mai cunoscut este acela al antropologului Michael Harner, care, după studii etnografice În Peru, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferitelor registre de semnificare sau de raționare. Am sugerat șîn alte studii - n. M.C.ț că magia și vrăjitoria pot fi simbolizări ale proceselor și dinamicilor care, Într-adevăr, trec dincolo de limitele rațiunii (B. Kapferer, p. 2002, 22). În dezbaterile antropologice recente, relația dintre magie și știință - altfel spus, dintre gândirea simbolică și gândirea științifică - nu mai este pusă Într-o schemă deterministă referitoare la progresul umanității de la primitivism la modernitate. Raporturile ambivalente dintre magie, religie, știință și tehnică drept expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
magie, religie, știință și tehnică drept expresii ale unor modalități socioculturale diferite de a construi diverse modele ale lumii (ceea ce implică glisări Între perechile de concepte: credință - rațiune, cunoaștere empirică - cunoaștere metaforică, psihologic - parapsihologic) constituie astăzi un subiect de reflecție antropologică asupra limitelor modelelor culturale de explicare a lumii și, simultan, asupra limitelor tehnicilor de cercetare etnografică și a modelelor teoretice specifice interpretării antropologice (J. Favret-Saada, 1983; R. Styers, 2004; J. Townsend, 1997; M. Winkelman, 1982 etc.). Caracterul actual Antropologia secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
perechile de concepte: credință - rațiune, cunoaștere empirică - cunoaștere metaforică, psihologic - parapsihologic) constituie astăzi un subiect de reflecție antropologică asupra limitelor modelelor culturale de explicare a lumii și, simultan, asupra limitelor tehnicilor de cercetare etnografică și a modelelor teoretice specifice interpretării antropologice (J. Favret-Saada, 1983; R. Styers, 2004; J. Townsend, 1997; M. Winkelman, 1982 etc.). Caracterul actual Antropologia secolului al XIX-lea a proiectat magia În epocile arhaice și a considerat aparițiile ei contemporane drept dovada unei Întoarceri regresive la perioade „Întunecate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Dăruirea unor obiecte de valoare nu se poate face În afara unor elemente de calcul rațional, de organizare și de corelare a pierderilor materiale cu estimarea resurselor materiale disponibile și cu evaluarea câștigurilor non-materiale, spirituale (R. Firth, 1996, p. 108). Cercetările antropologice au arătat că diferitele civilizații instituie reguli clare referitoare la ceea ce poate fi sacrificat și ceea ce nu poate fi admis În acest ritual. Prin aceasta, sistemul sacrificial funcționează ca un sistem de clasificare, care, pornind de la axa sacrificiu vs non-sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai puțin atrași de un model interpretativ care survolează epocile și meridianele și care nu este ancorat În datele oferite de cercetările etnografice. În formularea fericită a lui R. Rosaldo (1987, p. 239), invitat să expună un punct de vedere antropologic asupra acestor modele, „aceste povești ale originilor pot fi un exercițiu util”, fie pentru unele clarificări conceptuale, fie pentru noi investigații de teren. Riturile de treceretc "Riturile de trecere" În literatura de specialitate, categoria riturilor de trecere este folosită pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În public a unor alianțe, acte de pacificare sau restituirea unor datorii mai vechi; 2. distribuirea comunitară a alimentelor, obiectelor de uz personal sau casnic, animalelor sau a altor bunuri (această acțiune este inițiată de membrii importanți ai comunității. Cercetările antropologice au generalizat sintagma de Big Man, inspirată din denumirile folosite În ceremoniile de tip Plotlach sau Kula. Prin aceste acte, persoanele care dețin poziții politice și economice proeminente confirmă, În fața comunității și a colectivităților dintr-un anumit areal cultural, puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obligațiile derivate din statutul de gen, ascendența rasială, poziția nobiliară sau vârstă se realizează prin forme (cel mai adesea) hilare, dar care, prin aceasta, nu sunt mai puțin contestare, mai puțin vehemente, mai puțin subversive. Modele teoreticetc "Modele teoretice" Interpretările antropologice, istorice sau sociologice referitoare la semnificațiile și funcțiile carnavalului derivă din trei mari modele teoretice (D. Gilmore, 1998, pp. 27-36; vezi și C. Humphrey, 2001, p. 20): a) modelul funcționalist: carnavalul este o formă de punere Între paranteze, simbolică și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prima versiune, promovată, pe urmele lui É. Durkheim, de M. Gluckman (1977), N.D. Munn (1973) sau V. Turner (1982, 1983), carnavalul asigură menținerea echilibrului social (deoarece, după Întreruperea și inversarea ordinii, statu-quoul este restabilit și confirmat). Manifestările carnavalești confirmă modelul antropologic construit de V. Turner În jurul conceptelor de communitas și liminalitate: ele instituie intervale de eliberare de sub constrângerile societas, oferă posibilitatea construirii unor moduri „subjonctive”, utopice, ale lumii și Întăresc, prin spiritul comunitar, coeziunea socială. Într-o Încercare de sinteză În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]