10,938 matches
-
de la corpul de gardă de lângă poartă apucau toate armele pe care le găseau, încercând să stăvilească potopul acelui râu năvalnic. Însă era totuna cu a încerca să sprijine un baraj spart cu mâinile goale. Neluând în seamă săbiile și lăncile apărătorilor, avangarda clanului Akechi se repezi cu iuțeală printre ei, călcând peste cadavrele oamenilor care se angajaseră în luptă și care erau scăldați în sângele abundent al inamicilor. Parcă pentru a spune că nu voiau decât să viziteze reședința Seniorului Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și dinspre balustrada vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se, neputincioase, în pământ. Multe altele alunecau deasupra solului sau ricoșau din zidurile îndepărtate. Dintre apărători, mulți oameni curajoși, pe ei doar cu îmbrăcămintea de culcare, pe jumătate goi sau chiar neînarmați, se luară la luptă cu inamicii în armuri. Paznicii care primiseră liber dormiseră adânc în arșița nopții de vară. Acum, poate rușinați să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începuseră, deja, să bombardeze castelul. Unul dintre turnuri era aproape dărâmat, iar bombardamentul făcuse mulți morți și răniți. Pe lângă toate acestea, încă mai era anotimpul ploios și tot mai mulți oameni se îmbolnăveau, iar proviziile alimentare se stricau din cauza umezelii. Apărătorii adunaseră uși și scânduri și construiseră bărci ușoare, cu care să atace corăbiile de război ale lui Hideyoshi. Două sau trei dintre micile nave se scufundaseră, dar supraviețuitorii înotaseră până înapoi la castel și declanșaseră un al doilea atac. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
război ale lui Hideyoshi. Două sau trei dintre micile nave se scufundaseră, dar supraviețuitorii înotaseră până înapoi la castel și declanșaseră un al doilea atac. Când sosi armata clanului Mori, iar drapelele și flamurile începură să se vadă din castel, apărătorii crezură că erau salvați. Dar, nu peste mult, înțeleseră imposibilitatea situației. Distanța dintre salvatori și ei înșiși, precum și dificultățile de acțiune care decurgeau de aici, nu permiteau salvarea. Deși erau descurajați, nu-și pierdeau, nici un moment, voința să lupte. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zăgazul fusese tăiat și apa începea să se scurgă puțin câte puțin, Castelul Takamatsu încă mai era izolat în mijlocul lacului. Unul dintre vasalii lui Hideyoshi se și dusese la castel, în noaptea trecută, pentru a-i accepta capitularea. Iar acum, apărătorii erau traversați cu bărcile. La căderea serii, Hideyoshi trimise un om să spioneze clanul Mori. Apoi, se consultă cu Kanbei și ceilalți generali și începu, grăbit, pregătirile pentru ridicarea taberei. — Spune-le să spargă barajul imediat, îi ordonă el lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atacante să se apropie cu ușurință. Dar, când reușiră, în sfârșit, să traverseze primul șanț, văzură că soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe malul opus, până în zona de sub zidurile castelului. În acel moment, un colț al cerului se înroși, iar deasupra Cetatea începură să danseze scântei sclipitoare. Iscusitul plan al lui Shonyu izbutise perfect. Castelul Inuyama căzu în doar o oră, cu apărătorii pradă unei surprize pe care o desăvârșea trădarea din interiorul castelului și al orașului. Desigur, trădarea era unul dintre motivele căderii, într-un timp așa de scurt, a unui castel cu mijloace naturale de apărare atât de bune. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în paza oilor și când el acționa în sensul invers al celor ce trebuia să facă. M-a anchetat pe motiv că aș fi fost imoral pe vremea când eram director la Școala Generală nr.2, în timp ce el, îndrumătorul și apărătorul moralei proletare, încălca în mod grosolan morala, care era în fond, „doar pentru căței”, cum spunea poetul Gr. Alexandrescu. Țolescu nu s-a sfiit să-i facă o propunere indecentă privind unele eleve de liceu, propunere pentru care merita să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
îndepărtarea unei lespezi de piatră care, acum, este blocată”<footnote Vasile Nacu, op. cit., p. 568 footnote>. Modul în care sunt costruite aceste tainițe denotă cele mai minuțioase precauții și traduce preocuparea vădită de a oferi o retragere în etape a apărătorilor palatului. ,,Băgate oarecum în conglomeratul pivnițelor, dar neavând nici o comunicație cu acestea, tainițele sunt ferite de ochii străini și la capătul lor se găsește o singură deschidere ce dă afară în spatele imobilului, care în vremurile de demult era probabil pierdută
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
avut în comun sfințirea vieții, ca dar al Sfântului Duh pe care l-au cultivat prin credință statornică și viețuire desăvârșită. Puterea exemplului personal, hărnicia mâinilor, a minții și a cuvântului au făcut din ei monahi cu trăire autentică și apărători ai credinței ortodoxe. Viața lor a fost ca și a celor din sinaxare. Din data de 3 august 1995 a fost ales de către Înaltpreasfințitul Daniel, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, astăzi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mi-am amintit și eu. La „Carte de judecată” dată de Divan, în care se spune: „S-au giudecat de-o parte breasla armenească de aice din Iași cu svințiia sa părintele Nicodim egumenul mănăstirii Golia, cari au ieșit vechil (apărător) din partea egumenului de la mănăstire Bărboiu pentru un loc de casă de pe Ulița Podului Vechiu, ce-l stăpînesc armenii”. Am povestit și călugărului gândurile ce mă frământă, iar el îmi atrage atenția asupra faptului că egumenul Bărboiului, deși nu deține nici un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Îți ofer aripi. Studenții sunt de la Școala Medie a Universității Qinghua. Sunt chiar mai tineri decât puștii tăi. De-abia așteaptă să facă ceea ce fac puștii tăi. Îmi place denumirea de Gărzi Roșii. Arată îndrăzneală. Roșu, culoarea revoluției, și Gărzile, apărătorii tăi. Le-ai oferit vreo inscripție? Da. O banderolă roșie cu caligrafia mea, Gărzile Roșii, pe ea. Ea îl întreabă dacă îl poate însoți să-i inspecteze pe reprezentanții Gărzilor Roșii. Aș vrea să-mi ofer sprijinul. Ea este bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dușul unei păreri contrare. O voce singulară, dar deosebit de clară lua apărarea șomerilor. Nu-i învinuia, nu îi numea distrugători de mașini, nici ravagìì sau huligani, ci sărmani compatrioți, semeni șomeri, bieți oameni privați de sacrosanctul lor drept la muncă. Apărătorul se numea George Gordon Byron. Era un lord tânăr, charismatic și, desigur, poet. „Poet?!... La ce te poți aștepta din partea unui poet renumit doar prin excesele sale?” Și, unite într-o majoritate zdrobitoare, bătrânele peruci votară, cu conștiința împăcată, condamnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
voi!, anunț. - Așa a zis și bunică-ta, când a plecat! Povestea cu mulsul, treacă-meargă, dar știi În ce hal a ajuns, după ce s-a dus după alde Popescu? - În ce hal, domnu’? (mă simt iarăși bine În rolul de apărător al românismului bunicii mele, Greaca). - Umbla desculță, domnule! Desculță! Dac-ai mai pomenit așaceva - dar neam de neamul nostru... - Ce vorbești, domnule?, mă mir și eu. Desculță! Dar asta-i crimă de lèse-Grecque, domnule - pardon: Kir Iani... - Ce crimă? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca pe un copil. Astea nu sunt lucruri care se pot spune în public, când o parte din acești nomazi te ascultă și când lumea întreagă urmărește cu atenție evoluția noastră ca țară independentă... Americanii, de pildă, au devenit marii apărători ai drepturilor umane exact în momentul când au lichidat drepturile indienilor lor. — Erau alte vremuri. — Dar circumstanțe identice. O națiune care și-a cucerit recent independența are nevoie să-și exploateze toate bogățiile și să se debaraseze de balastul incomod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nevoie, retragerea s-ar dovedi primejdioasă. Trebuie, deci, să se termine cu ea, Alp Arslan a dat această poruncă de zece zile, asalturile s-au Înmulțit. De la Samarkand, bătălia e urmărită Îndeaproape. O dată la trei zile, sosește un porumbel căruia apărătorii Îi dau drumul. Mesajul nu este niciodată o chemare În ajutor, el nu zugrăvește epuizarea merindelor și a oamenilor, nu vorbește decât despre pierderile dușmane, despre zvonurile de epidemii răspândite În rândurile asediatorilor. De azi pe mâine, comandantul locului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
merindelor și a oamenilor, nu vorbește decât despre pierderile dușmane, despre zvonurile de epidemii răspândite În rândurile asediatorilor. De azi pe mâine, comandantul locului, un anume Iusuf, originar din Horezm, devine eroul Transoxianei. Vine, totuși, ceasul În care mâna de apărători este copleșită, În care temeliile fortăreței sunt minate, iar zidurile, escaladate. Iusuf s-a luptat ca un leu, până a fost rănit și prins. Fu condus În preajma sultanului, curios să cunoască de aproape sursa necazurilor sale. Cel care se Înfățișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face cale Întoarsă, emirii Își vor partea din pradă, nu se vor Înapoia cu mâinile goale. Din primele zile, trădarea unei străji de turn le-a permis asediatorilor să năvălească În cetate. Ocupă poziții la apus, În vecinătatea Porții Mănăstirii. Apărătorii, la rândul lor, se repliază spre piețele din sud, În jurul Porții Kish. O parte din populație a hotărât să sprijine trupele sultanului, le hrănește, le Încurajează, o altă parte a Îmbrățișat cauza lui Ahmed Han, fiecare după credința lui. Luptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
persani, era ocupat să-și așeze trupele, ca și tunurile, al căror număr a fost de șase În acea zi, cel mai puternic fiind instalat În Piața Topkhane. În mai multe rânduri, colonelul trecu călare prin raza de ochire a apărătorilor, dar personalitățile prezente i-au Împiedicat pe „fiii lui Adam” să deschidă focul, de teamă ca țarul să nu ia un asemenea incident drept pretext să invadeze Persia. Către mijlocul dimineții, a fost dat ordinul de atac. Deși inegală, lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dintre manifestanți rămâneau, prudent, În urmă, mulțumindu-se să repete, țipând cât Îi ținea gura, același slogan: „La moarte!” Apoi fu lansat, din nou, un pluton pentru asaltul baricadei, de astă dată cu ceva mai multă metodă, adică trăgând asupra apărătorilor și ferestrelor de unde porniseră focurile de armă. Un fiu al lui Adam, lovit În frunte, a fost singura pierdere din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție! De cealaltă parte a baricadei, se zăreau zeci de trupuri căzute. Howard șopti: — Arma mea e În continuare la fel de rece, n-am tras nici un cartuș. Dar tu? — Nici eu. — Să ai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din L’Asie française, contribui la nașterea, la Paris și În Întreaga lume, a acelui elan de solidaritate care salvă Tabrizul de soarta cruntă care-l amenința. Prezența activă a străinilor constitui, pentru anumiți clerici ai orașului, un argument Împotriva apărătorilor Constituției, „o adunătură - citez - de europeni, de armeni, de babi, de necredincioși de toate soiurile”. Populația rămânea, totuși, opacă la această propagandă, ne Înconjura cu o afecțiune plină de recunoștință, fiecare bărbat ne era ca un frate, fiecare femeie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
solidaritatea cu Tabrizul. În orașul asediat, la sosirea veștii se produse pe loc o explozie de bucurie. Toată noaptea se scandă, fără ca nimeni să ostenească: „Tabriz-Isfahan, țara se trezește!” Dar, chiar a doua zi, un atac masiv Îi constrângea pe apărători să abandoneze mai multe poziții, situate la sud și la vest. Nu mai exista decât un drum care să mai lege Tabrizul de lumea exterioară, și acela era drumul spre nord, spre frontiera rusească. Peste trei săptămâni, orașul Rasht se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toți, fără excepție, o considerau sinucigașă. Dușmanul se afla pe o Înălțime, la aproape cinci sute de metri de liniile noastre. Trebuia străbătută acea distanță, În teren deschis, să fie escaladat un impunător perete de argilă uscată, să fie alungați apărătorii, apoi să fie instalate pe poziție suficiente forțe pentru a rezista la inevitabilul contraatac. Fazel ezita. Nici măcar nu mai privea harta, Își punea Întrebări În privința efectului politic al operațiunii. Permitea ea câștigarea câtorva zile? Discuția se prelungi, se Însufleți. Baskerville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și să-l ducă la dezmembrarea definitivă, politică și religioasă, desigur, dar mai ales financiară. La un moment dat apare un document care e o capodoperă. Niște maeștri În teologie stabilesc că nu trebuie să li se conceadă condamnaților un apărător, pentru a-i Împiedica să retracteze: dat fiind că au mărturisit, nu rămâne nici măcar de instruit un proces, regele trebuie să procedeze din oficiu, proces se face atunci când cazul e Îndoielnic, iar aici nu e nici un fel de Îndoială. „Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]