9,963 matches
-
Albert este nevoit să pluseze : „Consecințele ar putea fi nefaste pentru întreaga omenire ! Există, în momentul de față, două butoane roșii cu doi factori de decizie. Dacă, urmare presiunii ideologice, unul din factorii de decizie se scrântește la cap și apasă butonul zicând - ia mai duce-ți-vă în ..... ”. Primește un răspuns neașteptat : „Și ce dacă ! Odată și odată tot trebuie să se întâmple..... ”. Aproape că nu-și poate reveni din starea indusă de un asemenea răspuns pe care nu-l
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
superficialitate pe cel ce fluieră mai toată ziua - ori, cu el nu mergea așa! - Ție îți place cum ai făcut curat aici ?! - De ce nu ?!... - Uite de ce ! Se apleacă nea Marin asupra locului proaspăt șmotruit și trage o dungă pe mozaic, apăsând puternic cu degetul arătător. Pe locul unde a apăsat mozaicul se vede curat, pe de lături apa a prins contur. Apa nu este câtuși de puțin curată și nici nu are cum să fie altfel. Ar fi trebuit ca Albert
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
cu el nu mergea așa! - Ție îți place cum ai făcut curat aici ?! - De ce nu ?!... - Uite de ce ! Se apleacă nea Marin asupra locului proaspăt șmotruit și trage o dungă pe mozaic, apăsând puternic cu degetul arătător. Pe locul unde a apăsat mozaicul se vede curat, pe de lături apa a prins contur. Apa nu este câtuși de puțin curată și nici nu are cum să fie altfel. Ar fi trebuit ca Albert să dea șmotrul, după fiecare oprație, la curățătoria chimică
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
cu sârg mozaicul deja spălat și se ridică fudul, întrebând : - Îți place cum arată acum ? - Numai puțin !.... Abia învățase tocmai de la el cum se face controlul tehnic de calitate așa că nu-i este greu să tragă, la fel, o dungă apăsând cu arătătorul pe mozaic, mai să și-l rupă. Rezultatul este același ca cel de dinainte. Spre supoarea lui nea Marin, împungând aerul cu arătătorul spre locul spălat, imitându-l, studentul se pronunță ferm : - Nu-mi place. Mai spală odată
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
te așteaptă batalionul disciplinar ! Au fost ultimile cuvinte ale căpitanului. A căzut secerat de rafala scurtă pornită din armă, moment în care ucigașul s-a simțit ca lovit cu leuca în cap neputând înțelege resortul ce l-a determinat să apese trăgaciul. Mintea i-a luat-o razna. Ochii i s-au întunecat. Șiroaie de lacrimi s-au pornit ca pentru a-i limpezi. O goană nebună a pus stăpânire pe el. Tufișurile întâlnite în cale dădeau să-l cuprindă, să
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
luat și sufletele unor oameni. Tiranul continuă să terorizeze spațiile din jur, își formează uniunea euro-asiatică fără a se sfii și fără teamă de vreo intervenție militară occidentală. Cum să nu gândești la ziua de mâine când cea de astăzi apasă pe sonerie, avertizându-te, când mor atâția oameni, când demnitatea este călcată în picioare? Ajungi să amintești pericolul enunțat, cel al gândirii greșite. A forța nota, mergând cu gândirea și cu acțiunea pe un făgaș greșit, înseamnă a crea un
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]
-
În cerul tău de n-aș putea zbura, Mânuțele să-ți sărut și să ador Tot părul tău făcut din candor, De nu, nimic nu-mi are valoare, Când norii stau să se prăvale... De când o știu vine ploaia grea Apasă, poate cam făr’să mă vrea, Ca nici lângă odor să nu pot fi Și nici multe de ea să nu pot ști, Să-mi zvârcolesc mintea aiurită, De atâtea doruri prea smintită, Într-o lume făr’sens de nu
NIMIC…LA FEL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/365528_a_366857]
-
Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului NEPĂSARE Sunt bolovani, buturugi și cioturi, de care mă împiedic uneori. Dar sunt și brazi atât de verzi, încât ai zice că nu-ți pasă de-o să cad...dar... m-apasă... Și...e trist când minți și spui, că-n viața ta doar eu exist. Sunt amăgiri... m-ademenești cu false vorbe de-mpliniri. S-a stins iubirea?! (dac-a fost vreodată) Îți exist doar să-ți iau a ta povară
NEPĂSARE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365558_a_366887]
-
îl botezase Vasile, dar în casă ii ziceau Ursu, ca prin farmecul numelui să-i dea mai multă putere de viață. Ursu i-a zis pe urmă toată lumea, până și împăratul.” Îl descria astfel: „ ... drept ca totdeauna, cu căciula neagră apăsată puțin pe urechea dreaptă, cu ochii culoarea oțelului călit, cu mustața românească răsucită tinerește, cu sumanul negru tivit și înflorit cu șireturi vinete subt care se vedea cojocelul alb vrâstat pe piept de cureaua de la traista de piele, încălțat cu
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > SINGURĂTATEA...DOARE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului O intrebare îmi apasă gîndul și nu vrea să mă lase deloc în pace... Cum aș putea să-mi ajut prietenul, acum când suferă, cănd singurătatea doare mai mult decât orice pe lume? Nu am fost singura niciodată și nici nu am fost ”lovită
SINGURĂTATEA...DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365018_a_366347]
-
de acest prieten: Soția mult iubita, care i-a fost alături o viață întreagă, s-a stins pe neașteptate din viață... Ce este mai dureros pe această lume decât pierderea ființei iubite? Fiecare lucru, fiecare situație din viața zilnică te apasă și îți aduce aminte de persoana iubită, care a atins acele lucruri, care a trăit lîngă ține o viață întreagă și care acum, nu mai este... Viața a fost bună cu mine până acum, totuși simt o durere lăuntrica de parca
SINGURĂTATEA...DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365018_a_366347]
-
în România, așteaptă-te să găsești aici o societate profund polarizată... care se schimbă de la an la an... Vei găsi o lume... împărțită în foarte bogați și în foarte săraci; o majoritate ponosită și lipsită de orice mijloace și drepturi, apăsată de o minoritate care plesnește de aroganță și îngâmfare, în care vulgaritatea cuvântului este la ea acasă... Această minoritate nu știe ce înseamnă umanitatea și respectul, fiind în stare să calce sub roțile grandomaniei lor pe oricine ar sta în
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
un pumn de oseminte. Am trăit strângând talanții Tot sperând că n-o să mor, Că-n pământ vor intra alții, Eu voi fi nemuritor. Astăzi simt, ca niciodată, Cum puterile mă lasă Și-o senzație ciudată În tot trupul mă apasă. Lasă-mi, Doamne, doar o lună, Să-mi așez cum se cuvine, Să-mi pun ordine în urmă Și-apoi fă ce vrei cu mine. Ce rămâne din noi, Sfinte? Mă întreb și nu țin minte, Decât țărna, pe morminte
CE RĂMÂNE DIN NOI, SFINTE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365041_a_366370]
-
că sunt lângă tine, că sunt cu tine, pentru a-ți spune că urmează să fiu cu totul al tău și în tot ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele ca să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți, ce sub ele se zbat, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Te necăjesc uneori puțin, doar puțin, atât cât doresc
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
cu toamna Și toamna cu gândul și-n cer e pământul, La mijloc sunt stele, sunt nori, eu și gândul, Vreau să vorbesc, nu pot, doar gândesc! Gândul mă doare și-i greu Să pot să vorbesc când totul m-apasă, Nu pot, e prea mult, e prea greu Când ești cu ai tăi, dar nu simți că-i acasă! A venit iarna peste toamna din gând, Frunzele acoperă și cer și pământ Și e trist, mult prea trist când în
TOAMNA DIN CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365193_a_366522]
-
și cer și pământ Și e trist, mult prea trist când în gând Peste iarnă vine toamna plângând. Și plânge și gând și cer și pământ, Să pot să gândesc pe pământ de sub cer, Noian de frunze de plumb mă apasă, Nu pot, e prea mult, e prea greu Cand nici un loc pe pământ nu îl simți că-i acasă! Îmi este de plumb gândul cu ființă cu tot, Fără oprire-aș vorbi, dar nu pot, Ce toamnă lungă-ntre noi
TOAMNA DIN CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365193_a_366522]
-
Vreau să vorbesc, dar n-am cui, las așa! Peste iarna din gând a venit iar toamna, O toamnă lungă cu lacrimi cu tot, Să mă-ngroape de vie căci eu nu mai pot Să mătur zilnic frunzele ce îmi apasă gândul. Căci frunzele-s de plumb și ploile-s de plumb Și gândul mi-e de plumb și ființa și mormantul, Acum pot să vorbesc, nu e mult, nu e greu, dar nu-mi pasă, Voi, cei de-acasă, oi
TOAMNA DIN CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365193_a_366522]
-
bine pământul, deasupra presari paie tocate mărunt și de acum cea mai bună treabă nu o pot face decât picioarele, mâinile odihnindu-se. Începi a juca cu adevărat ‘hora horelor” pe muzica ce o simți înlăuntrul tău. Pașii îți sunt apăsați. Paiele și pământul sunt totuna. Este rândul mâinilor să își intre în rol. Ceea ce simți acum, când frămânți și modelezi lutul, nu vei mai simți niciodată. Bulgării frământați îi strecori între lațuri, îi îndeși cât mai bine cu pumnii, scheletul
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
trecutul, acest fapt determinându-le comportamentul. Albert se simțea legat de trecutul său, amintirile, fie dureroase fie înălțătoare, îi erau dragi, erau nestematele lui, propria lui bogăție sufletească la care nu ar fi renunțat pentru nimic în lume. Duruma era apăsat de amintirile din trecut, de condiția socială din care se desprinsese; își ura trecutul, mediocritatea din care se ridicase. Simțea că prea a pornit de jos, că ar fi fost acum cu mult deasupra, la cât s-a zbătut, dacă
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
mai avea timp să o împiedice. Și de această dată colegul părea impasibil, de parcă ar fi avut alături o bucată de lemn și nu o fată cu poalele ridicate. Cu toate acestea, bănuia ca o face înadins. Cu genunchiul îi apăsa colțul sarafanului ce dădea peste marginea scaunului. Sub pretextul că ia sau restituie ceva colegului din bancă din spate, se întorcea brusc, aproape cu tot corpul către acesta, iar genunchiul care apăsa sarafanul glisa pe marginea curbată a scaunului trăgâdu-i
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
bănuia ca o face înadins. Cu genunchiul îi apăsa colțul sarafanului ce dădea peste marginea scaunului. Sub pretextul că ia sau restituie ceva colegului din bancă din spate, se întorcea brusc, aproape cu tot corpul către acesta, iar genunchiul care apăsa sarafanul glisa pe marginea curbată a scaunului trăgâdu-i poalele în sus. Nu-i mai rămânea decât să fie ipocrit, făcând pe nepăsătorul ceea ce, trebuia să recunoască, reușea cu brio. Seara, colegele de cameră au rămas perplex când li s-a
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
să nu mă tem, deoarece acesta va fi legat cu lanțuri la mâni și la picioare și va vorbi cu mine despărțit de un fel de paravan în cazul în care nu doresc ca el să mă vadă. Vlad a apăsat pe un buton și a apărut în fața mea un geam prin care am văzut încăperea respectivă. Aveam impresia că joc într-un fim și le-am spus zâmbind: -Aș dori să-l văd înainte de a merge acolo și să-mi
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364782_a_366111]
-
Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Și totuși... Și totuși... este-un Cosmos în veșnicii scăldat! Fierbând în Nemurire, se pierde-n Infinit. In fie'ce secundă cu lacrimi presărat Eternul ne apasă...în timpul ce-a murit. Ucis demult e timpul; mileniu-i doar o vorbă Rostită în tăcere de ani îmbătrâniți Ce-și duc cu ei vechimea ascunsă într-o...tolbă Ce-apasă precum tone, de viață...hăituiți! Clepsidrele se-neacă în
ŞI TOTUŞI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364845_a_366174]
-
In fie'ce secundă cu lacrimi presărat Eternul ne apasă...în timpul ce-a murit. Ucis demult e timpul; mileniu-i doar o vorbă Rostită în tăcere de ani îmbătrâniți Ce-și duc cu ei vechimea ascunsă într-o...tolbă Ce-apasă precum tone, de viață...hăituiți! Clepsidrele se-neacă în undele albastre Ce-ascund adânc în ele al Lacteei drum Presărat de soartă cu zodii nefaste Il parcurgem totuși, naivi... ca un nebun. Amândoi porni-vom spre galaxii fantaste O lume
ŞI TOTUŞI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364845_a_366174]
-
soarele se topise și acum curgea, umplând ghium după ghium. Se auzi strigată și întoarse capul. Tata, o privea zâmbind și îi întindea o bucată de fagure descăpăcit. Bucata aceea fragilă, în care degetele se imprimau atât de ușor dacă apăsai puțin mai tare, era plină de cămăruțe în care strălucea lichidul auriu și dulce. Mușcă din ea cu grijă, căutând să nu i se prelingă mierea pe bărbie și mestecând din fagure, privea cum din centrifugă continuă să se scurgă
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]