2,718 matches
-
ale legendei ca fiind niște iubitori ai spectacolului pe locotenentul Bonaparte bisând Cidul sau Rodogune, pe căpitanul de Gaulle la Théâtre Français ridicându-se de la cel de al doilea balcon (spre marea nemulțumire a vecinului din spate), pentru a o aplauda pe Sarah Bernhardt în L'Aiglon de Rostand, sau pe Isus adolescent reținându-și o lacrimă în fața deznădejdii unui Oedip bine jucat, înălțat pe coturnii săi cu vârful pătrat și scandând prin masca-i imprecații contra patriei care l-a izgonit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
publică etc.). În fapt, după acest student, generozitatea noastră contribuie mai ales la a-i ușura pe israelieni de povara consecințelor politicii lor de forță, lăsându-le doar avantajul anexării și asumându-ne, în locul lor, inconvenientele financiare. Toată sala a aplaudat. Asta însă m-a făcut să mă simt mai în largul meu. În curând voi fi oare obligat să-mi ascund pașaportul meu UE? Nu domnul Solana, "înalt reprezentant al Uniunii Europene" venit în vizită în regiune, va fi cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și o întâlnire cu Condolezza Rice la Ierusalim, săptămâna viitoare, pentru o întrevedere cu ușile închise. Așa e viața. A elaborat și semnat cu fostul ministru israelian Beilin "acordurile de la Geneva" care, de altminteri, nu-s chiar acorduri. Toți au aplaudat, puțini le-au citit. De acord, îmi spune el. Pentru moment, inaplicabile. Important însă era simbolul. Pentru prima oară, israelienii și palestinienii erau pe picior de egalitate. Egalitate în drepturi și în îndatoriri. De obicei, ni se aruncă așa câte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lamentațiile au trecut dincolo de zid, pe esplanadă. Când unul n-are de ce să se mai lamenteze, rolul revine celuilalt. Ca și cum ar trebui să existe mereu un figurant care să ducă mai departe ștafeta lacrimilor. Un autor clasic de tragerii ar aplauda unitățile de acțiune, de loc și de timp. Protagonist: Dumnezeu-Tatăl. Locul: doi kilometri pătrați. Durata: între momentul Revelației divine și Judecata de Apoi. "Poezia istoriei" este un gen academic care place iubitorilor de rime bogate. De Gaulle avea de ce să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
viță e o prejudecată și mai idioată, deci departe de ei asemenea ticăloșie. Cu acest prilej ca și cu altele autoritățile s-au arătat inclinate spre burghezie și, deși cu întârziere, au ordonat părechii entuziaste întoarcerea la vechile practici. Distincțiuni. Aplaudând această economie a femeilor noastre în asemena vremuri de scumpete, nu ne putem opri a nu face o mărturisire. Înțelegem civilizație și morală scurtă când e vorba de un subiect gentil, de proporții mărunte. Mutrișoară de veveriță, piciorușe de căprioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o impozantă grupare de academicieni și președinți de academii a țărilor care și-au trimis delegați. Cele cinci rânduri de loji, galeriile, parterul și amfiteatrul complet ocupate de spectatori. S-a deschis ședința (Komarov președinte). S-au citit rapoarte foarte aplaudate; au fost proclamați membri ai Academiei Stalin, Kalinin, Molotov și alții; s-a cântat simfonia "1812" de Ceaikovski. La ora 7, banchet la Hotel "Moscova". Am cunoscut un gazetar cu numele Ilie Constandinovschi, care a făcut liceul la Ismail, universitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu un titlu simbolic, ” Nici sărac și nici cinstit”, se mai afirmă: ”după ce a patronat distrugerea siderurgiei care se situa pe primele zece din lume, a industriei constructoare de mașini, a siguranței energetice a țării, după ce a instigat și a aplaudat distrugerea agriculturii, batjocorirea monedei naționale (...) iată ce crede zâmbărețul că salvează si relansează economia: vinul!” Cu alte cuvinte, după ce s-a lichidat totul, în concepția lui Ion Iliescu, fost presedinte al României, timp de zece ani numai vinul si buna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aceeași scenă cu doctori: Corăbiasca ca la Bacău, Ungureasca ca la Pipirig județul Neamț și o bătută ca la Mălinii lui Neculai Labiș [36]. Și am fost notat cu 10 de 10 și cu o sticlă de vermut și mult aplaudat de publicul din sală. Că n-am fost mut am strigat și din gură, strigături drăgălașe și frumoase. Că eram fericit atunci că-mi trăia Eugenia soția mea scumpă și drăgălașă. La începutul anului școlar în clasa III-a, 1903-1904
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
au mers în Iași și l-a văzut iapa pe Cornescu Traian, cu barbă și cu coroană pe cap, țipa și necheza și mergea în două picioare ca o altă arătare și lui Cornescu nu-i pasa. Și toată lumea îl aplauda: Halal Ștefan cel Mare! Să trăiești Ștefan cel Mare! Mai ales evreii ziceau: "Chichi azoi! Ștefan cel Mare! Bravo Ștefan cel Mare! Și iapa necheza și-i stropea pe toți cu apă neîncepută și da niște pocnituri ca de pistol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
spun că o să încerc să cânt cântecul pe care m-a învățat mama mea când am intrat în seminar, „Lăudat să fii, Părinte!” încep, emoționat, dar după primele versuri mă blochez și-mi cer scuze pentru emoții. Degeaba m-au aplaudat, căci nu am reușit să-mi revin. Aveam in fața ochilor chipul mamei, iar în urechi glasul ei duios, repetând-mi melodia ce am cântat-o la examenul de admitere. Emoționat am rămas apoi până s-a terminat acest moment
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
persoane în vârstă și un copil însoțit de bunicul său, probabil. După Liturghie revin în curtea surorilor și ascult cu plăcere o reprezentație muzicală destul de reușită. Animatorii de la han cântă la vioară și chitară melodii clasice sau moderne iar pelerinii aplaudă după fiecare piesă interpretată. Frumoasă și plăcută această atmosferă de seară. Stau și scriu la o măsuță nu departe de pelerini, admir oleandrii albi și roșii, și în sunetul muzicii mă întreb de ce oare acel spaniol de lângă treptele de la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
comporte în ton cu sala, mi-am îndreptat atenția spre ambasadorii din vestul Europei, cu care aveam relații bune, inclusiv prin facilitatea de comunicare în limbile engleză, franceză sau spaniolă, pentru a-i convinge să se ridice de pe scaune, să aplaude odată cu cei din sală. Pentru rațiuni de securitate, locurile rezervate Corpului diplomatic erau în balconașele din partea dreaptă a sălii "congreselor", care are accesul complet separat, deci era exclusă posibilitatea de contact ocazional pentru delegați din toate județele țării cu diplomați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
totul" ca diplomații străini să se comporte politicos și să execute aceleași gesturi ca cei din sală și mai ales să se ridice în picioare când toată sala o va face. Cum noi toți știam obiceiul impus de a se aplauda furtunos, pronunțându-se sacadat și numele "cea-u-șes-cu", ne-am dat seama că nu puteam decât "cu tactul necesar" să sugerăm celor mai puțin gomoși să nu facă opoziție față de sală. Rezultatul reacției șefilor de misiuni diplomatice, la Congresul al XIII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în U.R.S.S. sau acasă, la vizitele de grup în fabrici, vizitatorii erau primiți cu aplauze și puteau vedea nu procesul muncii, ci doar aparatura și lucrătorii îmbrăcați curat, ca la o expoziție cu zâmbete profesioniste și gata să îi aplaude pe cei ce le întrerupeau procesul de producție. Aici, fiecare încăpere era locul de muncă pentru maximum patru specialiști care făceau aceeași operație, care nu ne dădeau nici o atenție, concentrându-se exclusiv asupra activității lor cotidiene. Instrumentarul lor era delicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu greși. Vă urez tuturor sănătate, succese în această dificilă activitate și să reveniți în țară, atunci când vi se va fi încheiat mandatul, cu aceeași satisfacție cu care plec eu în zilele ce urmează. Nu mă așteptam, dar am fost aplaudat, deși cuvintele mele nu erau complet inofensive, dar, probabil, unii n-au prea înțeles exact cele spuse. Ultimele zile la Lima le-am consacrat predării tuturor lucrărilor și notițelor mele la serviciul IV, cifrorului și colegului Opriș și organizării deplasării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
al subculturii. Negura părea că va dăinui o veșnicie. Revenit în presă, în 1965, când am ajuns redactor al revistei "Familia", atunci reînființată, am avut în față spectacolul unei poezii efervescente, susținut de tinerii scăpați din chinga propagandei obligatorii, însă aplaudați de critică uneori cu exces de zel. Câteva vedete au ajuns a ocupa prim-planul în întregime, nemailăsând loc altora defel mai prejos, ca să mă rostesc rezervat. Era opinia mea pe care mi-am menținut-o, nu fără represalii. Mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vrei, nu vrei, prezența era obligatorie, te muta de pe o stradă, pe alta, depinde, unde vizita el, la CUG sau Nicolina sau așa, te ducea pe șoseau cutare, în CUG, îl întâmpinai, te ducea pe partea ailaltă, la aeroport, îl aplaudai, asta era... I. A.: - Mergea toată lumea sau mai rămâneau câțiva în fabrică ? G. M.: - Mai rămâneau în fabrică, paza, dar majoritatea plecau. Erai trimis acolo... I. A.: - Ce sărbători oficiale mai erau, în afara evenimentelor cu Nicolae Ceaușescu ? G. M.: - Da
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
un bărbat de o mare profunzime, foarte interesat să asculte. Eu eram foarte tânără și Che m-a impresionat profund. Se întrevedea deja că va rămâne în istorie... Am petrecut ore de neuitat ascultând discuțiile lor. Che a fost foarte aplaudat de către tineri și foarte criticat de cei care gândeau altfel și nu aveau viziunea amplă a tatălui meu... Putea să placă sau nu maniera în care își apăra ideile... dar aparține istoriei acestui continent și a lumii. Este poate persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
au cerut să judece curtea marțială pe Al. Constantinescu ca trădător. Curtea a refuzat. Gl Hârjeu a insistat în zadar și a renunțat la sfârșit; Marghiloman însă, furios, a pus pe Stoianovici să facă o interpelare lui Hârjeu, majoritatea a aplaudat; miniștrii au părăsit banca și cel de război a demisionat. În Partidul Liberal, multe înscrieri noi. În ziarul lor, Steagul se anunță că pușcăria de la Iași s-a curățit pentru a primi pe oaspeții de seamă care vor sosi. Percheziții
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care ținu două ședințe, toată Camera, adânc emoționată ca și oratorul de reamintirea atâtor dureri, pierderi, entuziasm și fericire, îl ovaționa cu frenezie, Transilvania, pe băncile din mijlocul parterului, ședea mută și impasibilă. D. Sever Dan, pierzându-și sângele rece, aplaudă și dânsul. Atunci d. Eugen Goga, trimis fățiș de d. Maniu, alergă să-l readucă la ordine. Câtva timp în urmă, într-un nou val de însuflețire, d. Goldiș își manifestă prin aplauze simțimintele patriotice, [și] atunci d. Maniu în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se supuse și discută cu el. Amândoi se aprinseră, d. Maniu, rupând cu obice iurile de self-control, îi arătă cu degetul băncile bănățenilor care nu se solidarizează cu transilvănenii. D. Vasile Goldiș își părăsi scau nul trecu la Banat, de unde aplaudă mai departe. De nu aș fi văzut cu ochii mei această scenă extraordinară, nu aș fi dat crezământ la nimeni. Dar minunea se repetă și se amplifică peste puțin: toți partizanii domnului Maniu, cu șeful lor în cap, fă cură
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
știe ce este ea. * Morții se întorc numai în amintirile noastre. * Deși nu e căpitan de vapor, speranța moare ultima. * Vrabia mălai visează, iar omul vrabia. * Dorește moartea vecinului, ca să-i rămână lui capra. Nu avem palme doar pentru a aplauda și pentru a purta mănuși. * Nu toate clopotele bat în aceeași limbă. * Limba de clopot nu e nici maternă și nici străină. * Declarațiile călduroase credibile se fac la rece. * Nu toți radicalii au legătură cu matematica. * Rădăcina pătrată nu e
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de la acea biserică să o lase pe chinezoaică să cânte la orga bisericii. Am avut parte de un concert special, iar când am ajuns înapoi în curtea liceului Bethlen Gabor, ne-am întors cu toții cu fața către ea și am aplaudat-o îndelung, omagiind-o. S-a înclinat emoționată în fața noastră, și cred că a fost un moment foarte plăcut. Țin minte un moment simpatic cu micuța chinezoaică, m-am întâlnit cu ea pe holul internatului, în drum spre toaletele care
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Arghezi, într-un târziu, s-a ridicat să plece, mulțimea a izbucnit în aplauze asurzitoare, apoi a năvălit toată în stradă, deversând trotuarul până la mijlocul Pieței Palatului, lăsând doar un strâmt culoar de trecere până la automobilul din fața intrării. S-a aplaudat iarăși furtunos, îndelung, s-au auzit urale, ceva cu totul neobișnuit în acel timp al severelor supravegheri. Cred că a fost prima (și ultima) ovaționare în stradă, în comunism, a unei persoane particulare, manifestare spontană a iubirii pentru un mare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pictându-i portretul fizic, moral și literar în tușe grotești, menite a-l discredita. Oare aici nu am putea avea imbolduri subterane, secrete? Despre acest aspect, geopoliticianul literar amână discuția pentru un nou volum, probabil. Să-l așteptăm. Până atunci aplaud la scenă deschisă mustrarea ce i-o face lui Neagu Djuvara pentru declarația că "publicistica lui Eminescu nu ar mai trebui reeditată". Subtil și ironic, ca un bonom și hâtru bănățean, Cornel Ungureanu iluminează această reticență: "De ce, se întreabă cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]