3,340 matches
-
votării, începu despoierea urnei. Pe toate biletele era scris numele domnitorului Moldovei, urmat uneori de urarea: <Spre fericirea românilor!>, <Spre mărirea patriei!>, și altele în același sens. Alexandru Ioan Cuza fu proclamat oficial domn al Principatelor Unite. Sala răsună de aplauze și de strigăte puternice de ura.” (Marin Mihalache Cuza Vodă) În timpul domniei a avut o activitate reformatoare, menită să creeze instituțiile României moderne. Abdică in februarie 1866 sub presiunea unei coaliții monstruoase. Moare departe de țară, la Heidelberg, în Germania
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
o bucată de hârtie de pe masa din încăpere și începu să scrie: -Mihai Viteazul va fi trădat și decapitat de generalul famen Andrei Basta la Turda. Creionul căzu cu zgomot și mâna dispăru fulgerător. Luminile s-au aprins spontan. Urale, aplauze, felicitări. Timpul trecea. Rafael trăia în modestie și glorie. Nu era atras de bogățiile pământești. Avea șaptezeci de ani când Mihai Vitezul primul unificator al țărilor române, intra triumfător în Alba Iulia. Acesta auzind de clarviziunile și miracolele lui Rafael
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
avusese... Până într-o zi când îl auzise pe Krishnagi (așa îl mângâia ea) vorbind și înțelese că totul fusese o vană amăgire, iubirea nu era pentru celălalt, ci pentru sine, gloria un fum care se risipea în stradă odată cu aplauzele la scenă deschisă... o imensă vanitate, această glorie care îți sădea în suflet dorința să ai și mai multe și frica obscură că toate acestea se vor sfârși într-o zi, și tinerețea și iluziile... Da, fusese și ea într-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
luptă cu care să te încununi până la urmă tot tu. Omul acesta reprezintă prea mult ! Dacă ne grupăm în jurul lui, știm de ce o facem. Și nu este în primul rând meritul nostru... Se golesc primele pahare. Sala se înalță în aplauze, apare sărbătoritul. Mesele din jur se umplu de nou-veniți, restaurantul devine curând o altă sală de spectacol. Balaurul tace și fierbe, nu se atinge de pahar. Neagu mânuiește cu viteză și dexteritate sticlele, paharele. Îmi furnizează informații despre politehnicianul bubos
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a lăsa nici cea mai vagă impresie de părtinire. Le făceam la sfậrșit de an coronițe din margarete albe, împletite cu grijă, cu lucernă verde și trifoi de cậmp, îi premiam respectuos, invitậndu-i să recite poezii sau să cậnte în aplauzele celorlalți. La numai 6 ani aveam deja certitudinea că voi deveni profesor și nu un profesor oarecare, ci unul excelent. Înca nu deliberasem asupra disciplinei pe care urma să o predau, deși aplecarea mea cea mai firească părea să fie
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu vată În urechi?! Ei, comedie... Băi, Gore, punem pariu că Gigi construiește o biserică În parlamentul lu’ europa, dacă Îl lasă ăștia să iasă pe la vamă din decorul național? Ia să vezi tu cum se duce el acolo, În aplauzele celor cu anteriele, că e rost de donații babane și Dumnezeu cică are nevoie de lovele... Ce-o face cu ele, n-am de unde să știu, e vreun mister spiritual și financiar totodată... O ști ăla cu codu lu’ davinci
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când ne-o fi mai rău așa să ne fie! Exclamația lui Gicu descrețește și mai mult frunțile, iar patronul bodegii, aflat la bar, le oferă o dedicație muzicală consumatorilor. Aplauzele concretizează starea de bine a mesenilor, Sandu Își mai toarnă un pahar și murmură aproape neauzit: Suprema fericire poate fi cea mai mare cauză a nefericirii, dragii mei, asta a spus-o ăl mai deștept dintre toți deștepții. Dau un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
perimetrul rațiunii Să defilăm cu steagul valorilor sentimentale. Identitatea de mahala trebuie transformată în una de centru, nu doar mutată. Precum melcul, Brâncuși și-a dus la Paris satul. Patima câștigului financiar usucă toate celelalte idealuri. Adevărata virtute nu așteaptă aplauze. Lumea ar trebui să evolueze de la frica de celălalt spre grija pentru alții. Marile spirite savurează provocarea. Cine poate să spună repede de ce trăiește? Într-o comunitate nu trebuie să gândească toți la fel, ci împreună. Esențial în viață e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stors așa de tare, că nu a mai rămas decât geniul din ei. Gloria e superlativul notorietății. Nimbul valorii intră în sarcina posteriorității. La masa unde se tranșează gloria, niciodată nu există un tacâm în plus. Marile genii fug de aplauze. V. Hugo, Napoleon dar și franțuzoaicele au cucerit Europa. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Găsesc mai ușor drumul spre glorie îndeosebi cei frustrați de elogii. Geniile apar, din când în când, ca stimulent. Dar și ca avertizare. În cazul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și ticăloșii celor învinși. Și moliile au, probabil, impresia că muncesc din greu la restructurarea stofelor. Singurele greșeli pe care le recunosc bărbații căsătoriți sunt cele de ortografie. Nu mizați prea mult pe lipsa de precizie a plutoanelor de execuție. Aplauzele pot stimula talentul. Dar și paranoia. Cândva, cuvântul om suna ca o promisiune. A existat iluzia că democrația creează în mod spontan caractere și prosperitate. O nenorocire mai mică decât cea prognozată poate trece drept un soi de fericire. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și indispensabilă. Uneori, inspirația este divină. Alteori - ocultă. Arta deschide ferestre, nu dărâmă pereți. Arta provoacă lumea. Culturii i se potrivește universalizarea, nu globalizarea. Un tablou în casă e o fereastră spre tine însuți. Marii artiști disprețuiesc banii, nu și aplauzele. În artă ca și în politică, unii călăresc tigri, alții - mârțoage. Arta este aria de convergență și de interferență a întrebărilor fundamentale. Plebeii au rămas în artă. Politicienii s - au refugiat în divertisment. Criticul de artă trebuie să aibă caracter
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
omului contemporan nu se poate face în afara culturii. Valorile pot fi mediatizate prin denigrare și compromise prin idolatrizare. Pe suport de hârtie, cartea e mai ușor de citit și mai greu de uitat. Actorii și tiranii nu trăiesc decât din aplauze. Capodoperele nu se zămislesc la foc mic. Poetul are aplomb nemăsurat când încă nu și - a înghițit bine gălbenușul. Aproape în orice artist există un Salieri treaz. Compromisul poate avea scuze în politică, nu în artă. Arta actuală se cam
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cep urii. Nu e serios poporul care nu - și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism. Dar și mister. Evaluare optimistă : putea să fie și mai rău. Hotărăște - te ! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr ? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea ! Ca orice balanță, și cea a justiției are o oarecare toleranță. Nu știm de ce s - a supărat Dumnezeu pe noi, că doar postim de câteva secole. Unii au fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
meditație decât la budă. Câți reușesc să-și tăbârcească monumentul din cimitir până în piața orașului? Primul contact cu viața este atât de cumplit, încât toți ne naștem urlând. Greșelile se mai prescriu. Meritele niciodată. Nici nu a visat ignoranța ce aplauze o pândesc. Stilul nu poate suplini carențele de ortografie. Foarte greu renunță omul la cota lui de beznă. Intelectual nu înseamnă un cumul de citate. Pe unii, numai stratul propriu de incultură îi ajută să se considere originali. Nu am
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trupului. Nu e serios poporul care nu-și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar una mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism, dar și mister. Evaluare optimistă: putea să fie și mai rău. Hotărăște-te! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr.? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea! Fără sublimă jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate. Diversitatea spaimei sporește densitatea vieții. Femeia simte imediat clasa bărbatului. Și nu se lasă până când nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să râdă de toți și de toate. REFERINȚE CRITICE V. Ghica este unul dintre puținii care ilustrează la noi specia dificilă a aforismului. Spre deosebire de veleitari, acest profesor tecucean cultivă aforismul dintr-o evidentă necesitate interioară, și nu pentru a cuceri aplauzele asistenței. O parte din colecția sa de reflecții asupra condiției umane vede acum pentru prima oară lumina tiparului într-o carte de o nespusă savoare. Cititorul are prilejul să constate coerența imaginii pe care V. Ghica neo oferă, indiferent dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prea facilă. În mod critic, Enzo Bianchi observă că astăzi, „într-un context sociocultural în care s-a răspândit obișnuința de a ierta în fața camerelor video, riscând să se comită astfel un act de exhibiție și de protagonism care primește aplauzele lumii”, iertarea riscă să se transforme într-un fel de indulgență cerută și acordată prea facil. În al doilea rând, nu numai, ci în special în Italia, ne-am conformat unor situații de fapt, ce constau în a amnistii ciclice
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
tot sufletul. Că nu ne mai atinge nimic din gingășia și forța marilor autori, care cândva ne zbârleau părul pe brațe de emoție. Scriitorii de azi își blesteamă zilele și se dau peste cap ca să mai smulgă fie și palide aplauze, exagerează cu violența, cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al unui public sastisit. Nu-și dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
făcură glume, se râse nepoliticos de tare. Pe mica scenă de cabaret dansă o femeie grasă cu un șarpe letargic. Urmă un număr cu porumbei dresați. în fine, apăru, abia văzut prin valurile de fum aromat de la havane, Cristian Vasile. Aplauze nebunești îl însoțiră. Probabil că acest nume, unul dintre cele mai faimoase la vremea lui, nu mai spune prea mult în ziua de azi. Unii-și mai amintesc de cântecele lui, dar mai degrabă ca să râdă de vocea nazalizată care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
după miezul nopții, organizatorii anunțară alegerea Reginei Balului. Mai mulți ochi își îndreptară privirea, zâmbind spre Angela Ulmeanu. în cele din urmă, ea a fusese aleasă. Când "regina" urcă pe scenă pentru a mulțumi participanților, se porni un ropot de aplauze. Atunci, ea izbucni în plâns, reușind doar să ridice mâinile și printre lacrimi să spună: -Mulțumesc, vă mulțumesc! După care coborî, ștergându-și fața udă, în lacrimi. în sală se porniră alte aplauze, însoțite de urări și râsete zgomotoase. Angela
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mulțumi participanților, se porni un ropot de aplauze. Atunci, ea izbucni în plâns, reușind doar să ridice mâinile și printre lacrimi să spună: -Mulțumesc, vă mulțumesc! După care coborî, ștergându-și fața udă, în lacrimi. în sală se porniră alte aplauze, însoțite de urări și râsete zgomotoase. Angela se așeză lângă partenerul ei, care o privea și el cu ochii umezi, zâmbindu-i admirativ. Ea îl urmărea pe Radu cu o privire melancolică, fără ca acesta să-și arunce măcar odată ochii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
majoritatea țărilor industrializate, poate chiar în toate, sistemele juridice sînt domenii sociale în care nu predomină prezumția de bună intenție întîlnită în turnul de fildeș academic și totuși atitudinea mincinoasă, lipsită de scrupule, specifică spionilor, atrage mai degrabă cenzura decît aplauzele. Domeniul este caracterizat de diversele cerințe în privința necesității sincerității și atitudinii față de minciună a persoanelor aflate în diferite posturi jurnalistice și a utilizării strategice a modurilor orale și scrise ale comunicării. Comentînd preferința pentru mesajul vorbit în defavoarea celui scris în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Stând la mormintele fraților lor căzuți pe câmpiile Bulgariei, românii din ce în ce se pătrund mai mult de convingerea că viața publică este un lucru serios, iar nu o comedie unde cel mai isteț trebuie să fie răsplătit prin aplauze"218. Șerban Cioculescu, în încercarea de a identifica similitudini ideatice în gazetăria social-politică a celor doi poeți, invocă unele teme comune, de pildă ostilitatea față de statul laic, reabilitarea valorilor tradiționale monahismul, deprinderile domestice ale femeii, repudierea importului instituțional fără discernământ
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin trimitere la condiția primară a frustrării, nu numai la cea de ordin rațional. Mai departe: "La un concert, o altă distinsă doamnă, amatoare de muzică înnaltă (n.n.) așteaptă. "Acum vine Grieg" șoptește cineva din loje, răsfoind programul, pe când în aplauzele sălii au intrat doi tineri executanți în scenă, pianistul și violonistul. Care-i Grieg? Întreabă doamna, cel înalt sau celălalt mai scurtul? Că amândoi sunt drăguți"243. Dialogul, luând forma anecdotei dramatizate (un teatru la teatru), denunță, prin scenariul comic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu vecinii. Nu comentăm spectacolul. Nu ne ridicăm de pe scaune înainte de pauză sau de încheierea spectacolului. Dacă ne-a plăcut spectacolul aplaudăm fără zgârcenie. Dacă nu ne-a plăcut, aplaudăm totuși pentru eforturile actorilor. Aplaudăm la fiecare ridicare a cortinei. Aplauzele le oferim stând jos, pe scaune. La teatru și la operă aplaudăm la încheierea fiecărui act. Se poate aplauda și la scenă deschisă - o replică deosebită sau o arie interpretată cu aleasă măiestrie. Atenție! La concertele de muzică clasică aplaudăm
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]