4,609 matches
-
reper în această analiză. Pornind de aici, s-a constituit o retorică argumentativă care distinge trei tipuri principale ce țin de ethos, de logos și de pathos, ceea ce dovedește recursul la o tradiție analitică cu pornirea în opera aristotelică. V. argumentare, concluzie, demonstrație, etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO ARGUMENTARE. Faptul de a prezenta argumente pentru a susține o opinie sau o concluzie reprezintă argumentarea (sau argumentația). Din perspectiva redării cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
țin de ethos, de logos și de pathos, ceea ce dovedește recursul la o tradiție analitică cu pornirea în opera aristotelică. V. argumentare, concluzie, demonstrație, etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO ARGUMENTARE. Faptul de a prezenta argumente pentru a susține o opinie sau o concluzie reprezintă argumentarea (sau argumentația). Din perspectiva redării cu mijloacele limbii, argumentarea este o relație dintre enunțuri, reprezentate de unul sau de mai multe argumente și de o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu pornirea în opera aristotelică. V. argumentare, concluzie, demonstrație, etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO ARGUMENTARE. Faptul de a prezenta argumente pentru a susține o opinie sau o concluzie reprezintă argumentarea (sau argumentația). Din perspectiva redării cu mijloacele limbii, argumentarea este o relație dintre enunțuri, reprezentate de unul sau de mai multe argumente și de o concluzie, care se unesc într-un discurs ce corespunde unui raționament din punct de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO ARGUMENTARE. Faptul de a prezenta argumente pentru a susține o opinie sau o concluzie reprezintă argumentarea (sau argumentația). Din perspectiva redării cu mijloacele limbii, argumentarea este o relație dintre enunțuri, reprezentate de unul sau de mai multe argumente și de o concluzie, care se unesc într-un discurs ce corespunde unui raționament din punct de vedere cognitiv. Teoria argumentării a fost dezvoltată îndeosebi în a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Din perspectiva redării cu mijloacele limbii, argumentarea este o relație dintre enunțuri, reprezentate de unul sau de mai multe argumente și de o concluzie, care se unesc într-un discurs ce corespunde unui raționament din punct de vedere cognitiv. Teoria argumentării a fost dezvoltată îndeosebi în a doua jumătate a secolului al XX-lea de către J.-Cl. Anscombre și O Ducrot, care au cercetat principiile și regulile (sau legile) cărora se supun enunțurile în interiorul unei argumentații. Discursul este domeniul de aplicare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumentativ al enunțului (frazei) este orientat prin operatorii numai și nu... decît, care produc o restricție argumentativă ce conduce la concluzia astăzi am ore mai puține decît de obicei. Se poate constata astfel că operatorii argumentativi nu restrîng posibilitățile de argumentare ale frazei (enunțului sau enunțurilor), ci restrîng numai direcțiile interpretative prin care se leagă argumentul de concluzie. Argumentarea a fost cercetată și din altă perspectivă decît cea pragmatică, urmîndu-se traseele sugerate de retorică, disciplină care, prin însuși statutul ei, trebuia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conduce la concluzia astăzi am ore mai puține decît de obicei. Se poate constata astfel că operatorii argumentativi nu restrîng posibilitățile de argumentare ale frazei (enunțului sau enunțurilor), ci restrîng numai direcțiile interpretative prin care se leagă argumentul de concluzie. Argumentarea a fost cercetată și din altă perspectivă decît cea pragmatică, urmîndu-se traseele sugerate de retorică, disciplină care, prin însuși statutul ei, trebuia să aibă în vedere problemele ei de bază. În acest caz, domeniul argumentării a fost conceput pornind de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se leagă argumentul de concluzie. Argumentarea a fost cercetată și din altă perspectivă decît cea pragmatică, urmîndu-se traseele sugerate de retorică, disciplină care, prin însuși statutul ei, trebuia să aibă în vedere problemele ei de bază. În acest caz, domeniul argumentării a fost conceput pornind de la genurile retoricii tradiționale, dar extinzîndu-l pînă la cuprinderea oricărei dezbateri, indiferent de forma în care se realizează. Mai mult, pentru teoria argumentării în limbă și pentru logica naturală, activitatea argumentativă este coextensivă activității vorbirii, căci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trebuia să aibă în vedere problemele ei de bază. În acest caz, domeniul argumentării a fost conceput pornind de la genurile retoricii tradiționale, dar extinzîndu-l pînă la cuprinderea oricărei dezbateri, indiferent de forma în care se realizează. Mai mult, pentru teoria argumentării în limbă și pentru logica naturală, activitatea argumentativă este coextensivă activității vorbirii, căci, dacă se definește argumentarea ca fiind o tentativă de a modifica reprezentările interlocutorului, este evident că orice informație joacă acest rol și că, astfel, poate fi considerată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pornind de la genurile retoricii tradiționale, dar extinzîndu-l pînă la cuprinderea oricărei dezbateri, indiferent de forma în care se realizează. Mai mult, pentru teoria argumentării în limbă și pentru logica naturală, activitatea argumentativă este coextensivă activității vorbirii, căci, dacă se definește argumentarea ca fiind o tentativă de a modifica reprezentările interlocutorului, este evident că orice informație joacă acest rol și că, astfel, poate fi considerată ca fiind argumentativă, așa cum susțin explicit J.-B. Grize și G. Vignaux. Într-un astfel de cadru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o tentativă de a modifica reprezentările interlocutorului, este evident că orice informație joacă acest rol și că, astfel, poate fi considerată ca fiind argumentativă, așa cum susțin explicit J.-B. Grize și G. Vignaux. Într-un astfel de cadru, se distinge argumentarea concepută ca exprimare a unui punct de vedere printr-un enunț și argumentarea ca mod specific de organizare a unor enunțuri, între aceste perspective neexistînd, de fapt, nici un fel de incompatibilitate. De aici, ar putea rezulta întrebarea dacă aspectul argumentativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest rol și că, astfel, poate fi considerată ca fiind argumentativă, așa cum susțin explicit J.-B. Grize și G. Vignaux. Într-un astfel de cadru, se distinge argumentarea concepută ca exprimare a unui punct de vedere printr-un enunț și argumentarea ca mod specific de organizare a unor enunțuri, între aceste perspective neexistînd, de fapt, nici un fel de incompatibilitate. De aici, ar putea rezulta întrebarea dacă aspectul argumentativ (argumentativitatea) ține de limbă, de vorbire și, în consecință, dacă este o caracteristică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
are aceeași frecvență în toate tipurile de discurs și nici același statut. Astfel, stilul științific, în măsura în care își construiește discursul pe bază de demonstrație sau de raționament, recurge în mică măsură la aserțiune, dar axiomele sînt, în principiu, aserțiuni care suplinesc argumentările. Pe de altă parte, dacă în limbajul oficial al stilului juridic-administrativ aserțiunea are statut de normă socială (în discursul care realizează formulări de legi sau de decrete îndeosebi), în variantele discursive ale științelor sociale, aserțiunile reprezintă de obicei expresia unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fie exprimat inițial, așa cum se întîmplă cu postulatul din limbajul matematicii, pentru ca, apoi, să urmeze enunțul sau enunțurile care o întemeiază. În aceeași poziție inițială se află concluzia și atunci cînd reprezintă un punct de vedere al cuiva într-o argumentare atunci cînd există o problemă controversată, în funcție de care cel care argumentează își organizează discursul. Acest punct de vedere este un răspuns la chestiunea controversată și se află în competiție cu alte răspunsuri (puncte de vedere). Între concluzie și argumentele (premisele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i, ca operații simultane cu identificarea mijloacelor de coerentă ce țin de exigențele structurării inferențelor. Modul în care este derivată concluzia din datele și situațiile oferite, precum și specificul acestor premise pot atribui inferențelor caracter de necesitate sau de probabilitate. V. argumentare, demonstrație, inferență. D. FILOZ 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO CONCORDANȚĂ. În lingvistica românească, termenul concordanță este concurat permanent de cel de corespondență, cu referire la descrierea unui set de reguli care funcționează în discurs și antrenează formele verbului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
circumstanțelor acțiunii și adaptată de sintaxă sub numele de teoria circumstanțialelor. Metalimbajul acestei teorii este mai bogat decît al teoriei sursă. Analiza conectorilor din perspectiva relației cauză-efect este adecvată secvențelor intuitive și conduce spre o problematică a explicării și a argumentării; legătura cauză-efect este susceptibilă de a fi reformulată cu ușurință în termenii argument-concluzie. Astfel, în funcție de context, conectori precum din moment ce, pentru că sînt considerați ca introductori ai cauzei sau ai argumentului, iar deci, în consecință, ca introductori ai consecinței sau ai concluziei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concluzie...); d) mărcile de schimbare a temei, care au rolul de a sublinia trecerea de la un obiect de discurs la altul (cît despre, în ceea ce privește). Acești organizatori joacă un rol important în sublinierea unui plan de text și a structurii unei argumentări, dar propria lor valoare argumentativă nu intră în discuție. Ei doar ordonează părțile unui text dat; e) mărcile de ilustrare și de exemplificare (de exemplu, în special, mai ales, ca, printre altele, și astfel) care au funcția de a introduce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și să marcheze marile etape ale circuitului argumentativ. La nivelul construcției discursive, intervin o serie de reguli și de operații care țin de domeniul sintactic. Georges Vignaux identifică la acest nivel, operații de ordine, operații logice și operații argumentative. V. argumentare, conector. VIGNAUX 1976; DJIK 1977; DUCROT 1980; ROULET 1985; PERELMAN - OLBRECHT- TYTECA 1988; MOESCHLER - REBOUL 1994; BRONCKART 1996; REBOUL - MOESCHLER 1998; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005. AR CONFIGURAȚIE. Cu semnificația lui generală, cuvîntul configurație redă ideea de "aspect al unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbirea obișnuită sinonime precum replică și ripostă. Componentele acestui cuvînt oferă, de altfel, destulă transparență sub aspectul semnificației (contra + argument), dar și indicația unei posteriorități în raport cu argumentul care a fost deja enunțat. În acest caz, dacă argumentul stă la baza argumentării, contraargumentul respinge argumentarea realizată astfel, considerînd-o neîntemeiată sau inadmisibilă. Raportat la discurs, contraargumentul poate fi o parte a lui, dacă discursul este dialogic, sau poate fi chiar discursul, cînd acesta este conceput ca o replică a altuia. Posibilitatea a doua
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precum replică și ripostă. Componentele acestui cuvînt oferă, de altfel, destulă transparență sub aspectul semnificației (contra + argument), dar și indicația unei posteriorități în raport cu argumentul care a fost deja enunțat. În acest caz, dacă argumentul stă la baza argumentării, contraargumentul respinge argumentarea realizată astfel, considerînd-o neîntemeiată sau inadmisibilă. Raportat la discurs, contraargumentul poate fi o parte a lui, dacă discursul este dialogic, sau poate fi chiar discursul, cînd acesta este conceput ca o replică a altuia. Posibilitatea a doua de manifestare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca o replică a altuia. Posibilitatea a doua de manifestare a contraargumentului vizează, desigur, nu numai a n a l i z a d i s c u r s i v ă, ci și logica și retorica. V. argument, argumentare, demonstrație, dialog. DUCROT - SCHAEFFER 1995; BUSSMANN 2008. IO CONTRAARGUMENTARE. Folosirea contraargumentului (sau a contraargumentelor) într-un discurs sau într-un text realizează contraargumentarea, adică o formă propozițională de respingere a unor afirmații sau opinii, urmînd modelul logic de trecere de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau certitudinii lui, 3) punerea la îndoială a completitudinii argumentației, 4) inversarea orientării argumentative. Indiferent de tipul ei, contraargumentarea realizează structuri discursive extinse la o sumă de enunțuri, structurate linear în discursul replică sau cu intercalări în discursul dialogic. V. argumentare, contraargument, replică. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO CONTRADICȚIE. Sub aspectul cel mai general, contradicția este o "situație de nepotrivire sau de opoziție între două realități (idei, fapte etc.)", structura etimologică indicînd acțiunea de a susține contrariul în raport cu cele spuse de cineva
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specifice discursului dialogic, apariția unei astfel de relații marchează o ruptură cauzată de diferența de opinii, o divergență care poate fi sau nu tematizată în cadrul conversației. Episoadele de contradicție conversațională sînt de obicei neplanificate sau slab planificate și, de aceea, argumentarea este de obicei parțială, în unele cazuri producîndu-se atenuarea ei, prin negociere, iar în altele intensificarea. Din perspectiva a n a l i z a d i s c u r s u l u i, contradicția pune proble la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
astfel încît el să poată fi considerat real. În acest scop, vorbitorul poate recurge la trei poziționări sau strategii de credibilitate: 1) se plasează într-o poziție de redare enunțiativă neutră, deși opinia pe care o exprimă, prin modul de argumentare, prin felul judecăților și prin evaluarea personală, nu face decît să expliciteze cauzele unui fapt sau să demonstreze ceva; 2) se plasează într-o poziție de angajare, de opțiune, pentru a-și stabili un statut în alegerea argumentelor și cuvintelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
compoziției discursului. Aici se disting trei genuri de discurs, deliberativ, judiciar și epidictic, iar genul deliberativ, specific guvernanților care sfătuiesc pe membrii unei adunări publice, urmînd criteriul utilității în raport cu cetatea, recurge frecvent la timpul viitor și la un mod de argumentare bazat pe exemple. Cînd a fost reluată retorica, deși nu au fost neglijate ideile lui Aristotel și ale altor antici, s-au avansat alte dezvoltări teoretice, de cele mai multe ori dominate de dimensiunea argumentativă a limbii și de valoarea argumentativă a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]