3,728 matches
-
funestul foc care va mistui nu peste multă vreme cetatea, este vorba chiar de un oraș cuprins de flăcări mânioase și înalte până la cer: incendiul este însuși Ahile. Iar armele lui sclipesc orbitor în câmpie: casca lui e ca un astru scânteietor și vârful lăncii ca luceafărul de seară, cea mai frumoasă stea, strălucind tot mai tare în adâncul nopții; armura e ca o lucire de flacără sau ca steaua Câinelui lui Orion, care arde, rău prevestitoare, în cerul verii; iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
inventa forme atipice. Fără de care cele tipice, formele eterne ale vieții, ar părea un simplu dat inert. Fără tragicul înscris în ființa lumii, nu am avea măsura bucuriei cosmice de a fi. Trec prin cer stele călătoare care dau rotirii astrelor un spor de liniștită măreție și un sens august. E greu de știut ce rost anume a vrut să-i dea Homer în poem descrierii amănunțite a scutului făcut pentru Ahile de Hefaistos. În poezia Iliadei există o relație între
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
excelență este un teritoriu nu prea întins, înconjurat până foarte departe de apele pustii ale mării, un fragment de existență telurică însingurat în mijlocul unei vieți acvatice străine de el, cu alte legi și puteri. Ar putea să semene cu un astru, cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege ale mării, având a se mulțumi cu propria lor viață, osândite la a fi doar ele însele. Iar pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce insulele sunt, ca plantele, etern statornice, prinse în rădăcinile lor din adânc, pe care nici nu le știu. Ca bucată de pământ, o insulă poate să fie orice, de la stâncă stearpă până la un Eden
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
hatârul, mușcând din seninul de altădată al Antichității. În cealaltă parte a bolții, dădea să răsară palid luna. Urca, dosită după un văl auriu care plutea pe deasupra orașului, pentru a se împlânta într-unul dintre vârfurile castelului. Din ceruri, lumina aștrilor scobora pentru a mângâia blând cetatea. Europa rămase singură, ostatică între cer și pământ. Scufundată în ore devenite ani și transformate în secole, voia să-și găsească alinarea. Oblojindu-și plăgile supurânde, nu a încetat niciodată să spere și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Crăciunul, datini larg răspândite în vremea neoliticului și a Antichității. Izvorând din sufletul unei civilizații agricole, aceste sărbători nu putea fi închinate decât atotputernicului soare care, radiind lumină și căldură, făcea posibilă viața. Credințele aparțineau unui cult solar în care astrul era celebrat în cele două zile ale anului corespunzând maximei, respectiv minimei străluciri pe cer, adică de Sânziene (solstițiul de vară) și Crăciun (solstițiul de iarnă). Atât de adânc s-au înrădăcinat credințele străvechi în ființa strămoșilor noștri încât biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ne așteaptă, ne oprim, câteodată, pentru o clipă pe cărare. Ne uităm spre crestele situate chiar deasupra creștetului nostru, dar nu zărim nimic. Avântându-se spre mijlocul bolții cerești, soarele tocmai se așază în vârful muntelui. Înălțându-se din răsputeri, astrul sparge plasa structurii dimensionale în care stă prins. Sub greutatea lui imensă, curbează spațiul și dilată timpul spre limitele dezintegrării lor. Animat de fuziunea nucleară, își consumă substanța și, odată cu ea, vârsta. Timpul său se scurge sub efectul reacțiilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
studiate la nivel științific încă din secolul XVII. În 1621, astronomul francez Pierre Gassendi a descris fenomenul observat în sudul Franței. În același an, astronomul italian Galileo Galilei a început investigarea fenomenului ca parte dintr-un studiu referitor la mișcările astrelor cerești. În aceeași epocă, astronomul britanic Edmond Halley a emis ipoteza potrivit căreia câmpul magnetic terestru ar fi legat de fenomenul de formare a aurorelor boreale. În 1896 prima auroră a fost reprodusă în laborator de către Kristian Birkeland ( Fig. 3
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
cerul este mai degrabă alb-lăptos, decât albastru, iar dacă plouă praful dispare și cerul devine adânc albastru? ... Culoarea Soarelui este determinată de același fenomen de împrăștiere Rayleigh, astfel în miezul zilei Soarele are culoarea galben-aurie, căci lumina care vine de la astru pierde în atmosferă o parte din razele ei violete și albastre și noi vedem discul solar de culoare galben-aurie, iar la apus și la răsărit Soarele are culoarea roșu portocaliu, deoarece mai multe radiații albastre sunt împrăștiate? ... Spectacolul aurorei polare
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
10 grade latitudine sudică? ... Un tablou splendid datorat reflexiei luminii pe suprafața apei se crează în momentul în care Soarele sau Luna se află la orizont deasupra mării, când fiecare „frunte" de val reflectă ca o oglindă lumina primită de la astru, astfel în fiecare val se formează câte o imagine a Soarelui (sau a Lunii) și contopindu-se aceste imagini formează o dâră strălucitoare. ... Haloul lui Buddha este un curcubeu circular spectaculos ce apare rar în China, care apare doar atunci când
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
campestru, fundal pe care se profilează motivul vieții nefericite. Urmează miezul zilei, căruia îi este asociată meditația despre iubire. Ultimul timp este cel al nopții cu luna, cănd singurătatea și înstrăinarea devin tot mai acute pe firul opoziției dintre tăcutul astru nocturn și zgomotul vieții de-a lungul zilei.291 Așadar, pornind de la corespondență arhetipala dintre lumină și viața, următoarele nuclee tematice sunt asociate: zori, dimineața naștere, miez de zi drum al vieții, noapte matrice prenatala sau moarte. În Viață solitara
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cicerone della Repubblica: (...) e rotto di natură ogni contrasto, / ignota immensa terra al tuo viaggio / fu gloria, e del ritorno / ai rischi. (vv. 84-87) Noștri sogni leggiadri ove son giti / dell'ignoto ricetto / d'ignoti abitatori, o del diurno / degli aștri albergo, e del rimoto letto / della giovane Aurora, e del notturno / occulto sonno del maggior pianeta? (vv. 91-96) Bruto Minore: A me dintorno / le penne îl bruno augello avido roți; / prema la fera, e îl nembo / tratti l'ignota spoglia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
di marzo, / e ci svegliava ignoti / come la prima volta. În me smarrita ogni formă: Altra vită mi tenne: solitaria / fra gente ignota; poco pane în dono. Di frescă donna riversa în mezzo ai fiori: Fuori era notte / e gli aștri seguivano preciși / ignoti cammini în curve d'oro (...). Metamorfosi nell'urna del sânto: (...) sânto ignoto: gemono al seme sparso / larve verdi: / îl mio volto è loro primavera. Convalescenza: Farsi amore un'altra morte sento / ignota a me, mă più di
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la zolla / ch'è mia e m'adagio. E dormo: / da secoli l'erba riposa / îl suo cuore con me (Riposo dell'erba). 382 Noștri sogni leggiadri ove son giti / dell'ignoto ricetto / d'ignoti abitatori, e del diurno / degli aștri albergo, e del rimoto letto / della giovane Aurora, e del notturno / occulto sonno del maggior pianeta? (Ad Angelo Mai). 383 La vită che passa nel sistema chiuso, nel quale și include omogeneizzandosi agli altri elemenți, Oreste Macrì, 1986, op. cît
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ci prin recursul la „originea lor mistică“, reprezentată de limba adamică. Prin intermediul ei comunică limbile istorice, ca „voci“ ale lumii. Limbile sunt onomatopoetice, iar traducerea este, din acest punct de vedere, asemănătoare astrologiei, funda mentată pe similaritatea non-empirică dintre dispoziția astrelor și destinul uman. Rolul pe care îl joacă limba adamică, văzută ca fenomen originar, în fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin îi oferă lui Benjamin un model exemplar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
etc. influențează puternic pământul, perturbându-i adesea nu numai scoarța terestră, ci și “măruntaiele”. De aici, și coincidența cutremurelor și a altor calamități naturale: secete, inundații, foamete, epidemii etc. Atât materia vie, cât și cea moartă de pe pământ depind de astrul diurn, despre care se știe încă foarte puțin, cu toate progresele științei și tehnicii actuale. Iată care sunt principalele fenomene care preced sau însoțesc cutremurele de pământ, potrivit cercetătorilor științifici (seismologi, geofizicieni, meteorologi etc.): Petele solare. Apar sub forma unor
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
a transformat poezia într-un joc de cuvinte (combinări, amestecări ale termenilor ca în cazul cuvintelor încrucișate). Fără să existe tendința de a impune o poezie a socialului, Felix Anadam atacă tot vocabularul "poetic" ca și cei de la Cadran: "stele, astre, saturni, lună, soare... vise, gânduri, tăceri, empireu, rai, aur, infinit (câteodată: peruzele) etc, etc, etc."132 Suprarealismul ("mitul subconștientului revelat") este refuzat și de data aceasta la fel și poezia lirismul personal ("cultul eului") sau "euforiile de sentiment". Se resping
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de lumină venind". Identificarea cu elementul exotic se remarcă în poemul Musca Tse-Tse. Imaginile ondulării apar și ele, reminiscențe dintr-un imaginar acvatic sau dintr-o dorință de afundare-n inconștient. Lumea e contrafăcută, totul se reduce la imagini preluate: "Aștrii erau după atlas un multiplu alfabet grecesc", "cum drama se desfășura teatral la un capăt metalic de drum". Acest fapt nu împiedică însă tragediile, apariția morții, a uciderii pe care și-o asumă. E același cadru nu lipsit atât de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetului. Repetițiile însă nu mai sunt dublate de rupturile semantice șocante. Nu lipsesc intervențiile neașteptate, ruperile de ritm, trecerile de la abstract la concret, frântura ingambamentului, "Iarăși și iarăși, sute de mâini întind/ scormonind cerul - rotunjimi arzătoare/ mângâi în treacăt, nevăzute astre, sfere tăcute,/ niciodată atât de fierbinți și de fragede/ ca sânii tăi." (Veșnicul joc). Construcția simetrică accentueză închiderea într-un univers interior al amintirii sau al fantasmării. Se păstrează aici și ceva din proiectarea în mit pe care o realizase
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
identificăm și structura în simetrie, deschisă. Finalul reia exclamația din prima strofă, modificând-o, deturnându-i sau poate clarificându-i sensul. Dacă inițial aveam de-a face cu o sugestie a căutării, a urmării unui drum fragil, finalul, "ce printre astre la vămile văzduhului se tocmește", sugerează alunecarea spre moarte. Puntea nu e una a căutărilor, ci a trecerii spre lumea de dincolo. Modalizatorul care marchează incertitudinea, "părea cimitirul zburător al Fetei Morgane/ oglindit de deasupra trupului meu gol", are și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
desprindea rotundă sau la pătrar câte una". Jocul de cuvinte trimite, de asemenea, la ideea că toate elementele universului, toate motivele literare au devenit monedă de schimb, s-au devalorizat. Nu mai e nimic aici din viziunea romantică asupra lunii, astru protector, care impune poetului detașarea de cotidian și induce starea de visare, dimpotrivă, luna la Tonegaru impune o baie de real, o asimilare a acelor elemente banale. Trăirea sufletească este prezentată detașat ca și cum s-ar analiza o pânză sau o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
registrul serios în cel ironic, parodic. Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult" care implică un hiatus temporal, dar și prin punerea sub semnul vetustului, al degradării a unui motiv literar extrem de vechi "aștrii muriseră de gripă", "Luna enormă chelie". Tocmai acest carnavalesc în prezentare i s-a reproșat lui Tonegaru, unii considerându-l joc gratuit, amuzant, dar fără valoare literară. (v. Cornel Regman în epocă). În realitate, aici pare a fi vorba nu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
texte care par a se constitui tocmai din neîncrederea în posibilitatea cuvintelor de a se închega într-un astfel de poem. Căderea în desuetudine a contemporanilor pare a fi aici afirmată cu ironie și cu un oarecare tragism "De mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest./ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu". Dincolo de imaginile acestea, dincolo de aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
filtrau un repertoriu romantic/ pe aceleași brațe scobora muribundă în ritual,/ pasionată ca un ochi într-o ungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval.// (...) Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" (Luna hieratică) sau "de mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest/ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu./ (...) și revenea lustruită pe talazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în amplul studiu Cosmos vs. Chaos. Myth and Magic in Romanian Traditional Culture (1999) asupra unor subiecte care l-au preocupat mai demult, O. abordează în perspectivă comparatistă diferite teme magico-rituale și motive mitologico-religioase românești situate în context european (furtul astrelor de către demon, legenda românească a potopului, dendromitologia - cazul paltinului, balaurul și solomonarul ca termeni ai unei ecuații mitice arhetipale -, magia erotică, fecioara legând fiara, mitologia labirintului, limba adamică, antropologia locuirii tradiționale), pentru a evidenția importanța confruntării permanente dintre haos și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]