2,645 matches
-
cheie, care a oprit avansul armatelor imperiale ruse către Transilvania. Deasemeni, a deschis calea pentru ofensiva austro-ungară care a urmat, ofensivă în care 50.000 de soldați sub comanda generalului von Pflanzer-Baltin au încercat să recâștige Bucovina și Pocuția pentru austro-ungari pornind de pe linia Iasinia - Cârlibaba - Vatra Dornei. Ulterior, în contextul în care lipsa unei legături feroviare directe spre Bucovina a constituit la momentul respectiv o gravă problemă pentru armata austro-ungară, s-a considerat că o cale ferată de la Borșa la
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
von Pflanzer-Baltin au încercat să recâștige Bucovina și Pocuția pentru austro-ungari pornind de pe linia Iasinia - Cârlibaba - Vatra Dornei. Ulterior, în contextul în care lipsa unei legături feroviare directe spre Bucovina a constituit la momentul respectiv o gravă problemă pentru armata austro-ungară, s-a considerat că o cale ferată de la Borșa la Iacobeni prin Pasul Prislop și apoi pe valea Bistriței, ar putea constitui un pas strategic și un avantaj militar importante. Astfel, pe data de a 15 februarie 1915 au început
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
care atacul rus ar fi continuat să dezvolte succesul inițial, cel mai probabil trupele imperiale ruse ar fi reușit să-și atingă obiectivul de a stăpâni frontiera ungaro-română, cu consecințe militare și probabil politice diferite. Oprindu-se, au oferit armatei austro-ungare singura soluție posibilă, aceea de a încerca stoparea continuării acțiunii ruse și de a transforma retragerea într-o contraofensivă, cu rol de a împinge atacatorii înspre est. Literatura poloneză speculează ipoteze legate de rolul comandantului trupelor ruse, colonelul Lucjan Zeligowski
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Bucovina în Primul Război Mondial a constituit pentru Armata Austro-Ungară și Armata Imperială Rusă un teatru secundar de operațiuni militare. Spre diferență de alte zone, acțiunile militare nu au luat aspectul unor lupte de poziții. Acestea au constat predominent în deplasări de trupe pe căile principale de acces, pentru învăluirea
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
și partea central-vestică. Exista un mic număr de polonezi, secui și slovaci. Germanii (incluzând evreii) erau concentrați, mai ales în Gura Humorului, Rădăuți, Siret, Suceava și Cernăuți.. Acestora li se adăugau - în orașe, polonezi. Ucrainenii din această regiune a Imperiului Austro-Ungar aveau o conștiință socială mai dezvoltată decât cei aflați sub dominația rusă în Basarabia și erau conduși de o elită politică experimentată și activă, formată din reprezentanți ai clasei de mijloc a orașelor și intelectuali ai satelor (preoți ortodocși si
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
generală, iar din 6 august Dubla Monarhie a fost în stare de război și cu Imperiul Rus. Atât oficialitățile cât și partidele etnice bucovinene (german, evreesc, român, ucrainean), sau ziarele locale ori instituția bisericii, au sprijinit ideile propagate de statul austro-ungar, în ceea ce privește noul conflict. În ceea ce-i privește pe români, s-a remarcat în acest sens Aurel Onciul, cunoscut austrofil și conducător al partidului țărănesc. Declarațiile politice ale conducătorilor partidelor politice românești nu au concordat însă cu situația reală a românilor
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
41 Infanterie au fost trimise să lupte în Galiția Orientală în cadrul acesteia (în cadrul Diviziei 41 după altă sursă), care a fost inclusă în "Armee Gruppe Kovess" (destinat să apere regiunea), regimentul 22 luptând apoi și în Italia. În ansamblul planului austro-ungar care urmărea concentrarea efortului ofensiv prin intermediu a 3 armate la nord între Cracovia si Lemberg, teritoriul bucovinean a fost el însuși lăsat să fie apărat cu și mai puține trupe decât cel al Galiției Orientale, anume numai de către o
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
Vatra Dornei. Defecțiunea Rusă apărută ca urmare a evenimentelor revoluționare, a generat probleme noi prin afirmarea pretențiilor ucrainene asupra unei părți din Bucovina. Părăsirea frontului de către armată imperială rusă, intrată în degringoladă, a permis reocupare integrală a teritoriului bucovinean de către austro-ungari până în noiembrie 1918. La sfârșitul lunii octombrie 1918, ca efect al atitudinii ostile a autorităților austriece și ucrainene față de mișcarea românească unionistă situația s-a agravat. După reunirea la 14/27 octombrie 1918 la Cernăuți a Adunării Constituante a românilor
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
rechiziționat clopotele din biserici și mănăstiri. Recolta anilor 1915-1918 a fost rechiziționată în bloc. În zonele de nord ale Bucovinei, unde au staționat trupele maghiare, s-a declanșat foametea. Necazurile si greutăți mari pentru bucovineni au venit din partea organelor statului austro-ungar cu rol administrativ-represiv, care încă din 1914 au instituit tribunale militare și au început persecuții dure împotriva celor bănuiți de atitudini antiaustriece. O parte din populația Bucovinei a fost evacuată și deportată. Dintre cei invinuiti de trădare sau spionaj de către
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
prima dată în Cernăuți, acesta s-a conformat impunerii rușilor de a face o slujbă de Te Deum la catedrală în cinstea zilei onomastice a țarului și, în biserici la Liturghie acesta să fie pomenit cu toată familia. După ofensiva austro-ungară din februarie 2015 și recâștigarea teritoriului de către Dubla Monarhie, regimul a devenit și mai strict și abuzurile asupra populației civile au crescut.
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
conductorilor. Probleme asemănătoare existau și în cadrul unităților de artilerie. Din totalul de 7.970 de piese de artilerie, doar 246 erau modernă, de producție recentă. Restul pieselor de artilerie erau modele vechi, unele de 40 de ani, luate de la armata austro-ungară la sfârșitul primei conflagrații mondiale. "Regia Aeronautica" dispunea în momentul declanșării războiului de cea de-a treia flotă de bombardament din lume. Aviația de bombardament fusese un puternic simbol al modernizării fasciste și era cea mai prestigioasă ramură a forțelor
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Sfântul Gheorghe”, clasa a V-a. La mijlocul lui septembrie 1914 a condus forțele destinate asaltului fortăreței Przemysl (aproximativ 6,5 divizii). La 24 septembrie/7 octombrie execută un atac puternic cu lovitura principală pe direcția Seliska. În ziua următoare, forțele austro-ungare încep să se apropie de fortăreață, iar la 29 septembrie/12 octombrie grupul de asediu condus de Șcerbaciov a fost desființat. În aprilie 1915, generalul Șcerbaciov a fost numit comandant al "Armatei 11" dislocată pe frontul din Carpați , între "Armata
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
România și Polonia, mai apoi s-a refugiat din cauza primejdiei naziste în Franța și apoi în Anglia, de unde a emigrat în ultimii ani ai vieții în Israel. s-a născut la Cernăuți, capitala Bucovinei, pe atunci parte componentă a Imperiului Austro-Ungar, ulterior oraș în România, în prezent în Ucraina. Tatăl său, Hillel Manger, era un croitor iubitor de literatură, pe care o numea în glumă „literatoyre” (o altoire a cuvintelor „literatur” și „Toyre” - adică Tora), umorist si bun versificator. Mama sa
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
Hirémy -Hirschl a fost președinte al Asociației Artiștilor plastici germani din Romă (Deutscher Künstlerverein). În anii primului război mondial Hirémy-Hirschl a fost nevoit să părăsească Romă. O parte din timp el a lucrat ca pictor de război în porturile Imperiului Austro-Ungar Triest și Cattaro Hiremy-Hirschl s-a specializat mai ales in picturi inspirate de istorie și mitologie. Multe din creațiile sale poartă o aroma de sublim și decadenta. S-a împrietenit cu Gustav Klimt în timpul activității lor în cadrul Colectivului artiștilor din
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
militară reprezentată de un corp de voluntari de naționalitate română, cu drapel propriu, care s-a găsit în Italia în timpul perioadei acesteia de beligeranță din Primul Război Mondial. Voluntari acestei mari unități au fost selectați din rândurile prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, aflați pe teritoriul statului italian. Eforturile diplomatice și politice pentru înființarea Legiunii - parte a unui efort complex de formare a unor asemenea unități în principalele țări beligerante, au durat aproape doi ani și au început din iulie
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
început din iulie 1916. Aceste eforturi au căpătat consistență în Italia după „Congresul națiunilor asuprite din Austro-Ungaria” desfășurat în aprilie 1918 la Roma, într-o perioadă în care Italia a devenit interesată de demersuri suplimentare pentru a grăbi destrămarea statului Austro-Ungar. În urma unor cereri de înrolare pentru a lupta împotriva Austro-Ungariei, voluntarii au fost încorporați începând cu luna iulie 1918 în Armata Regală Italiană, pentru a fi încadrați începând din luna octombrie a aceluiași an într-o mare unitate cu specific
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
și corpul ofițeresc italian repatriat. Totuși, soldații au fost ulterior încorporați în Armata Regală Română și unitățile au fost trimise în Transilvania și Bucovina, o parte dintre acestea participând la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri din perioada 1918-1920. Soldații austro-ungari de origine română din Transilvania, Banat, Bucovina și Partium nu au fost puțini: se estimează că în perioada 1914-1918 între 400.000 și 600.000 de soldați de origine română au luptat pe diferitele fronturi ale Austro-Ungariei, ceea ce a reprezentat
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
000 și 600.000 de soldați de origine română au luptat pe diferitele fronturi ale Austro-Ungariei, ceea ce a reprezentat un procent semnificativ dintre etnicii români care au trăit în acele vremuri în Imperiu. Conform unor studii făcute de armata Imperiului Austro-Ungar, devotamentul militarilor de origine română față de interesul statului dualist a fost redus, numai etnicii italienii ai aceluiași imperiu putând concura cu ei pentru un ultimul loc într-un clasament în funcție de numărul de victime determinate de devotamentul pentru stat, la 100
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
aceluiași imperiu putând concura cu ei pentru un ultimul loc într-un clasament în funcție de numărul de victime determinate de devotamentul pentru stat, la 100 de luptători. De asemenea, în primii 3 ani de lupte din aproximativ 300.000 de dezertori austro-ungari, o jumătate au fost etnici români. Dezertarea și trecerea la inamic au crescut semnificativ ca frecvență pe Frontul de Vest în ultimii 2 ani ai războiului, afectând semnificativ unități militare în ceea ce privește structura acestora și puterea de foc. Uneori aceasta s-
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
în ceea ce privește structura acestora și puterea de foc. Uneori aceasta s-a tradus prin defecțiuni ale unor întregi sectoare de front. Este de menționat și că etnicii români au fost informați de către aviația aliată prin lansarea unor foi volante asupra pozițiilor austro-ungare, despre creare și existența primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia precum și despre conținutul Declarației de la Darnița. Deși primii prizonieri români transilvăneni din Italia au fost documentați încă din iunie 1915, de abia în anul 1916 procentul de prizonieri de
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Voluntarilor Români din Rusia precum și despre conținutul Declarației de la Darnița. Deși primii prizonieri români transilvăneni din Italia au fost documentați încă din iunie 1915, de abia în anul 1916 procentul de prizonieri de război de naționalitate română proveniți din trupele austro-ungare a devenit semnificativ, aceștia fiind concentrați în principal în lagăre din nordul Italiei. Alături de prizonierii de alte naționalități ale Dublei Monarhii, risipiți pe teritoriul italian aceștia au contribuit la o mai bună înțelegere a situației etnice a Imperiului Austro-Ungar. În
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
trupele austro-ungare a devenit semnificativ, aceștia fiind concentrați în principal în lagăre din nordul Italiei. Alături de prizonierii de alte naționalități ale Dublei Monarhii, risipiți pe teritoriul italian aceștia au contribuit la o mai bună înțelegere a situației etnice a Imperiului Austro-Ungar. În mod particular în provincia L'Aquila, unde un puternic cutremur a distrus în 13 ianuarie 1915 drumurile și structurile civile, nevoia de mână de lucru a determinat înființarea la Avezzano a unui lagăr cu 15.000 de prizonieri. De-
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
O bună parte dintre prizonierii etnici români, odată cu intrarea României în război de partea Antantei, au dorit să fie înrolați în unități militare naționale de parte aliaților, la fel cum se procedase cu polonezii, cehii, slovacii și iugoslavii din Armata Austro-Ungară. Activitatea de influențare a factorilor de decizie din Italia a debutat cu memorii trimise guvernului italian, în perioada iulie - august 1916, de către prizonieri de naționalitate română din Italia. Aceste memorii alăturate unor alte inițiative au continuat atât în 1917, cât
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
transilvăneanul Simion Mândrescu (profesor de limba și literatura germană) și George G. Mironescu. Aceștia au devenit principalii exponenți ai intereselor românești în această direcție. La sfârșitul iernii 1917-1918, M. Popovici - în calitate de reprezentant al „Comitetului Național al Românilor Subjugați din Monarhia Austro-Ungară” constituit la Odessa la 2 ianuarie 1918 - a sosit în Italia pentru a organiza aici un corp de voluntari. Prin intermediul ambasadorului italian de la Paris, propunerea Comitetului pentru formarea acestui corp a fost remisă guvernului italian, împreună cu recomandarea primului ministru francez
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
a precizat astfel că "„Italia consideră cauza lor ca pe a ei însăși”". Unul dintre pilonii acestei inițiative a fost acela de a implica în lupta în mod organizat împotriva statului ai cărui cetățeni încă mai erau, prizonierii de război austro-ungari. La sfârșitul aceleiași luni, primul ministru italian a remis generalului Armando Diaz, comandant suprem al Armatei Italiene, recomandarea de a recruta prizonieri austro-ungari aparținând naționalităților oprimate de Austro-Ungaria și de a organiza prompt unități formate din aceștia. La începutul lunii
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]