95,569 matches
-
puful de păpădie și umpluseră o viata întreagă o viață care acum o pornise la vale înghițind mereu alte străzi alte și alte orașe o viață care nu mai avea nici un capăt îi rămăsese în schimb centrul de unde nu se auzea decît gîfîitul fetiței rostogolind-o și se vedea doar umbra ei lungă și ascuțită care se hrănise cu toate străzile și orașele prin care trecuse cum despica noaptea lăsînd de o parte și de alta fațadele mari și albe ca
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
este o foarte amuzantă povestire din epoca comunistă, în vreme ce Sensibile aplicații și Ultimul diamant al coroanei sunt două istorii din mediul universitar american cu studenți care își ucid colegii trăgând în ei cu pistolul și cu profesori marxiști împătimiți. Să auzi forma unei tobe sau Am vrut să știu de unde-i lumina sunt fantastice, Ireparabile e perfect realistă, iar Miraculoasa istorie... și Cestita poveste a corabeei sunt două istorii scrise în limba letopisețelor. Povestirea în care un țăran îndărătnic primește prin
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
de acum și de mai târziu. Experiența serviciului militar, analfabetismul recruților, condițiile primitive din cazarmă îi vor nutri în bună măsură materia unui volum, precum Amintirile căprarului Gheorghiță (1903). La confluența râului Suceava cu Siretul, într-un sat, Liteni, a auzit o poveste de dragoste (un boier amorezat de o fată simplă de la țară) care-i va inspira subiectul romanului Venea o moară pe Siret. În apropiere de Fălticeni se află celebra "dumbravă minunată" și tot de acele meleaguri se leagă
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
care se simțeau mândri "deși traiul cu el sub același acoperiș de redacție era destul de dificil". Tânărul de la Pașcani nu se arătă foarte prietenos față de marele istoric și nici acesta față de el. Nu i-a adresat nici o frază măgulitoare, cum auzise că-i place. Iorga i se părea că "avea o fire cu totul absorbantă și ghimpoasă". Între timp, Sadoveanu află că Titu Maiorescu se interesase de primele lui povestiri și le apreciase cu un calificativ excepțional. Era un semn bun
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
e prea scumpă, mai ales din pricina DVD-ului care o însoțește: cine și-ar permite să o cumpere? Apoi, pentru că, chiar ieftină de-ar fi fost, cartea ar fi avut - socot - prea puține șanse să fie citită și să-și audă vreo vorbă bună în țara de a cărei muzică se ocupă. Căci, cum îmi spunea deunăzi cineva - nu spun cine, persoană însemnată -, cu chibzuința specifică vârstei sale: Ce pot să știe francezii ăștia despre muzica noastră? (S.R.) De la ultimul nostru
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
să țină piept cuplului vioară-chitară. E duminică. La începutul după amiezii a plouat, dar acum e soare. Lăsăm baltă bagajele pe jumătate desfăcute și pornim fără un scop precis: așa, să ne vadă satul, să se vorbească despre noi. Am auzit de altminteri că prin vecini locuiește un ceteraș bun, Văsîi Bura. Văsîi e un bărbat de 27 de ani, blond, subțire, cu fața îngustă și delicată. Ne invită pe loc în camera bună a casei sale neterminate și ne înconjoară
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
limitele acestei pudori ce dispare subit în timpul nunților, atunci când femeile țipă din răsputeri. Văsîi, care știe toate trucurile, a început să-i cânte la ureche un danț pe sus, danțul fetelor, pe care îl cunoaștem prea bine, pentru că l-am auzit la nunțile de acum doi ani. În fine, fata prinde curaj: ";Iu, iu, iu, iu, iu, iu, iu!" După ce schimbă danțul, ea afișează rușinea de rigoare, apoi se eclipsează în grupul de prietene. Copii mai măricei iau pruncii în brațe
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
-și amintește nimeni trenul trece prin gara B trece prin gara A eu nu urlu nu mă doare nimic e o simplă problemă de fizică se cere să se afle cum s-au ciocnit cele două trenuri fără să se audă nimic cine m-a azvârlit pe peron cu toate bagajele de ce stau aici agitând mâinile în întuneric imagini în mare e scoica în scoică firul de nisip eu în nisipul pe care nu-l vor mesteca niciodată dinții stridiei ploaie
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
n-o să-mi stric ziua! Dar celelalte miros a dero, că așa matinali nu sunt nici măcar bucătării de la doi ani! Sau, și mai rău: a marijuana și-a transpirație. Am sentimente de vinovăție. Îmi amintesc de Idries, medicinistul ăla subțire. "Auzi, la ce supermarket fac reduceri la bulion?". Și-n loc să-mi răspundă, m-a sărutat. Și-am stat toată noaptea înhumată în pastă de dinți să scap de gustul de cenușă, că-i fumător. Și nici măcar n-am dormit
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
să-l scriu fără a fi însă ateu sper. Ori poate e un poem atât de pur (artă pentru artă) încât Dumnezeu n-ar putea să-l dedice decât Sieși în timp ce în cosmica autoreferențialitate absolută s-ar putea în fine auzi atotcutremurătorul: "Mâinile sus!" după care Dumnezeu chiar ar ridica mâinile predându-se Lui Însuși mai rostind doar: " Gata... nu mai e nimic de făcut..." Mică teorie asupra destinului În bătaia apusului frunza ajunge cvasi-străvezie - i se văd nervurile, unghiurile pe
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
pe claxon și a ieșit un sunet de copil de biserică de vioară că sunt singur apăsam pe ambreaj și nimic nici o mișcare sunt singur întunecat deformat ba una ba alta cazarme-pădure remușcări-carantină chei- -cuțit convingeri-galapagos galimatias-gala dali se auzea o stradă în creierul nor lăcrimioare o pastorală și mâna ei la pândă de după aparate mă tatua pe întuneric inimioare lotuși sirene cioburi scarabei capre cireșe culese de pe ecran cireșe cireșe îi spuneam vezi chiar nu vreau nimic și tot
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
la simbolul erei electronice (eseuri artistice), Salvador Dali (monografie); Personalitate și destin (ediție definitivă); Chemarea de peste munți (roman al Războiului de întregire a țării); Profiluri și orientări românești contemporane (dialoguri radiofonice). Biberi a transmis un mesaj generațiilor ulterioare, prea puțin auzit. Iar cărțile lui așteaptă nerăbdătoare. De succes, la vremea sa, a fost și Thanatos, în care "impune rolul biologicului, socialului și istoricului în explicarea morții și a atitudinilor în fața morții" (același Dicționar). Semnificativ e faptul că acest Thanatos apare la
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
Gabriela Melinescu În ziua în care trebuia să aibă loc Festivalul ghioceilor ninsese la Stockholm, dis-de-dimineață. Mă trezisem brusc, neliniștită; auzisem un zgomot de cărți căzând. În realitate fusese numai un foșnet, un fâșâit ușor dinspre fereastră, un sunet, un clinchet, poate un ton, resturi ale unui dangăt profund din prima literă a alfabetului. Mă trezisem cu un A în gură
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
dimineață era pe punctul de a dispărea. Acum străzile văzute de la fereastră erau acoperite de un strat alb murdar, cu mici porțiuni de alb, exact ca bucata de pânză cu care eu obișnuiesc să șterg pianul de praf. Deodată am auzit cântecul picăturilor de pe acoperișuri. Zăpada topită de pe acoperișul impozantei noastre case "cânta" în urechile mele: Drip, drap, drop, nea de zahăr de pe creasta unui aiurit de mare top. Plip, plap, plop, ploaie mică dându-se trup și suflet, în vederea unui
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
strălucea un cristal, ochiul al treilea, lucirea adâncă a adevăratului simț al vederii: creierul. Portretul trezea în mine viziunea. Oare trebuia să intru în viața altuia ca să văd în mine? Întrebarea era mai importantă decât răspunsul. În spatele meu s-a auzit o voce convențională de femeie: - Îți place? E mama lui Rakel. Am dat din cap. Portretul avea un secret, mă privea personal. Rakel o pictase pe mama ei din memorie. Celelalte tablouri creau alte iluzii: peisaje, străzi, incendii, cimitire, păsări
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
atingea vrăjindu-mă din depărtare. Viața urla de poeme. Apoi am mers într-un ritm mai liniștit, coborând în labirintul străzilor necunoscute. Toate casele erau pline de ființe având ochi de cuarț roz, ochi de ametiste și de citrin. Se auzeau porți - deschizându-se și închizându-se brusc. Ascultam vocile - o ceartă izbucnise pe undeva, folosind cele mai tari verbe ale limbii. Se intonau cântece, cu sunete proaspete, spontane. Arhitectura era în gradul cel mai înalt muzică împietrită. Arhitectura îmi amintea
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
sus, purtător al respirației secrete a orașului. El îmi rechema în memorie tonuri uitate în corp. Și n-am cunoscut o muzică mai suav-dulce și mai dureros amară decât aceea care se năpusti peste mine, cântându-se singură în cap. Auzeam clar, în cutia de os a craniului, partea aceea din "Călătoria de iarnă" a lui Schubert, liedul numit "Curaj". Muzica vibra în toți porii mei și în bumbii aurii ai cerceilor. Hai să ne dăm drumul în lume, în dinții
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Dacă mi s-ar permite să fac o petrecere la Gabriela Melinescu acasă, aș invita: un animal de noapte, un magician din Lublin, pe Isaac Bashevis Singer, pe Chagall și chiar pe Doamna cu coasă. Ce istorii neobișnuite s-ar auzi! Ce ființe ciudate și înaripate ar pluti prin cameră! Aproape de viață, aproape de moarte. Exact ca în noua carte a lui Melinescu. Ea este născută în România, leagănul suprarealismului. Suprarealismul este moștenirea ei maternă. Expressen * "Melinescu a devenit un maestru în
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
ajungând la mine ca o marcă a ceva foarte prețios și diferit de tot ceea ce știam. "Madi a venit imediat", "Madi a spus", "doar Madi a avut curaj", "Madi m-a ajutat". Până să o văd de-adevărat, i-am auzit numele, ca o fregată sprințară și demnă, spărgând valuri, banchize și înaintând spre cine știe ce nebănuite țărmuri. Numele unei mari poete. Asta știam din cărțile ei, din gândurile prietenilor pricepuți la poezie. Dar și numele unui uriaș suflet, ascuns într-o
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
ultimii ani. Și nu numai eu. Nu puteam, și nu pot nici acum, să văd cum mințile cele mai strălucite ale generației mele se comportă atât de iresponsabil cu harul ce le-a fost dat. Îmi făcea rău s-o aud, la intervale largi, tot mai largi, când ne vedeam la București, apostrofându-mă sonor și strident cu câte un "Băi, tu nu mă mai iubești!" În adâncul meu nu se schimbase, firește, nimic. Dar, rău de gură, îi răspundeam pe
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cu infinită tandrețe întreaga dragoste a celor ce o iubeau. Dacă ai mai fi alături de noi, ți-aș aminti că niciodată dragostea care ți se arăta nu te-a lăsat indiferentă. Apleacă-te deci asupra celor ce vor să îți audă pentru ultima oară vocea: morții nu mai au dimineață, spuneai, dar mâine în zori eu încă voi aștepta un telefon de la tine.
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
bine în episodul din Germania în centrul căruia se află italianul vital, sincer, comunicativ și totuși "plin de secrete", anarhizantul Mario, prieten și vecin de cameră al naratorului în pensiunea doamnei Pachel. La un moment dat, într-o noapte, se aude o împușcătură din camera lui Mario si toate aparențele indică o sinucidere. Posibilitatea unui asasinat deghizat în sinucidere nu e însă exclusă (naratorul știe ca Mario primea vizite nocturne ultra-discrete din partea unei femei a cărei identitate rămîne ascunsă). În noaptea
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
Posibilitatea unui asasinat deghizat în sinucidere nu e însă exclusă (naratorul știe ca Mario primea vizite nocturne ultra-discrete din partea unei femei a cărei identitate rămîne ascunsă). În noaptea sinuciderii (sau a asasinatului pasional? sau, de ce nu, a asasinatului politic?), naratorul auzise pașii misterioasei femei, pe care n-o văzuse niciodată. Sau doar i se păruse că-i aude? Oricum, la ancheta polițienească, el nu menționează vizitele nocturne ale acelei femei, și nici posibilitatea ca o astfel de vizită să fi avut
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
ultra-discrete din partea unei femei a cărei identitate rămîne ascunsă). În noaptea sinuciderii (sau a asasinatului pasional? sau, de ce nu, a asasinatului politic?), naratorul auzise pașii misterioasei femei, pe care n-o văzuse niciodată. Sau doar i se păruse că-i aude? Oricum, la ancheta polițienească, el nu menționează vizitele nocturne ale acelei femei, și nici posibilitatea ca o astfel de vizită să fi avut loc în noaptea fatală. Cu alte cuvinte, el minte, încurajînd astfel concluzia comodă a poliției că fusese
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
Octavian Doclin Ape de odihnă După ape de odihnă nu încetezi să tînjești o suflete-al meu mult visătorule numai cu înțelepciunea șarpelui și blîndețea știută a porumbelului nu ajungi să le vezi așa cum poemei de dinaintea cuvîntului ajungi să-i auzi mai întîi foșnetul în somnul tîrziu Poem de seară Apele se adună doar în fața unei piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]