4,354 matches
-
o privire și Îi făcu, nu știu de ce, din ochi. Apoi, ducându-și mâinile la spate, În ritmul aceluiași vals, medicul, oarecum satisfăcut de gestul său, Își Îndreptă pașii spre dulap. Ajuns În dreptul lui, Noimann Își aduse aminte că fusese bântuit În timpul nopții de alte viziuni, la fel stranii. Se făcea că nimerise, nu se știe cum, la o clinică de obstetrică și ginecologie, unde se perindau o groază de halate albe, circulând dintr-un salon În altul. Halatele vorbeau Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am venit aici nu să leg, ci să dezleg...” „Ce anume?” Văzând că interlocutorul său nu se grăbește să-i răspundă, Noimann continuă: „Nu cumva vă referiți la cuvinte Încrucișate?”. Stomatologului Îi fu pe moment teamă că abstracțiunile o să-l bântuie din nou. Abia scăpase de aceste obsesii. Normal ar fi fost ca o perioadă să fie lăsat În pace. Și, după o pauză, stomatologul plusă din nou: „Sunteți cumva un Împătimit al rebusului?”. Ciungul nu-i răspunse nici de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și ca să ne convingem că există, suntem În stare să ne punem, la o adică, și ștreangul de gât...” Ginecologul deveni destul de vorbăreț. Se pare că Întrebarea lui Noimann Îl incitase la o confesiune lungă... „Cât despre abstracțiunile care vă bântuie conștiința, aici nu Încape Îndoială că avem de-a face cu energii ce vin dintr-un univers malefic În esența lui... Venind din gol, fiind obișnuiți cu vidul, ele caută orice crăpătură pentru a pătrunde În corp... Uneori e suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Venind din gol, fiind obișnuiți cu vidul, ele caută orice crăpătură pentru a pătrunde În corp... Uneori e suficient să ai un por deschis pe undeva pentru a te trezi cotropit de unul din miile și milioanele de coșmaruri ce bântuie materia din univers. Ceea ce, după cum vedeți, s-a Întâmplat și În cazul dumneavoastră. Nu vă faceți Însă probleme, vom extirpa tot răul existent În trupul dumneavoastră.” Ciungul Îi făcu din ochi și atunci Noimann văzu ca falsul Satanovski nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcu din ochi și atunci Noimann văzu ca falsul Satanovski nu mai semăna cu Satanovski, ci cu altcineva. Și această figură Îi părea cunoscută. „Oare l-am mai Întâlnit cândva? Și pe ce se bazează el când afirmă că sunt bântuit de halucinații? În fond, nimeni nu știe despre asta...” Într-adevăr, medicul nu vorbise niciodată, indiferent de starea În care se afla, nici despre cifre, nici despre note muzicale, nici despre insecte sau picioroange ce-i apăreau În fața ochilor, metamorfozându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frământări. „Cum să vă spun, golul Își are și el importanța sa...” „Păi sigur că da, gândiți-vă numai la carii, la golurile din măsele... Apoi la această gaură ivită În picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înscris destinul dumneavoastră. Tot codul genetic, de la a șaptea spiță și până acum. Va trebui să-i dăm foc.” Și ciungul aprinse o brichetă, dând foc la un capăt al feșelor. „Pe măsură ce Înscrisul se va mistui, răul de care sunteți bântuit va fi pe jumătate eliberat. Să vedem Însă cum reușim să vă deposedăm, asta-i cuvântul potrivit, de răul care sălășluiește În afara dumneavoastră...” De jos, gemetele se Întețiră... Apoi o cămașă de noapte se Înălță, fâlfâind din brațe, de sub scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sau, dacă vreți să folosesc un alt termen, impersonală... Putem zice și așa...” Și spunând aceasta, arătarea se smuci din mâinile lui Noimann cu putere. Medicul rămase pentru o clipă Înmărmurit. Nu se așteptase ca fantoșa de care probabil era bântuit să opună atâta rezistență. De obicei, astfel de făpturi ce se Întrupau dintr-un rezid interior, În esența lui greu de explorat, dispăreau la prima atingere sau la primul strigăt. Apăreau În scurt timp altele, care apoi se făceau nevăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întâlnirea cu Oliver și Bikinski, precum și visul cu falsul Satanovski, erau, În acest sens, pentru medic un fapt revelator. Hotărât lucru, o parte din imaginile care-i bulversau conștiința Încărcată Își aveau, pe pe acum, bine Înfipte rădăcinile În salonul bântuit de Oliver și tovarășii săi de suferință. Noimann luptase cu cifrele. Se războise cu literele și cu notele muzicale. Deseori Îi răsunau zile Întregi frânturi din arii de operă, de care nu putea scăpa. Era suficient să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înălbitori de esență subtilă. Jurământul tăcerii, practicat În vechime de adepții lui Pitagoras, te curăța de aceste resturi verbale, care rămân mult timp Între dinți. Resturile verbale, pe timp de noapte, devin fosforescente... Nu era de mirare că Noimann era bântuit de cifre și alte abstracțiuni. Ideile nedigerate transformau În timpul somnului silabele În cifre. Cuvintele sufereau și ele o metamorfoză sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii frânte care, unindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann avea impresia că trăiește de mult timp În lumea aflată dincolo de mormânt. Medicul nu făcea nici o deosebire Între oamenii vii, pe jumătate morți, cu care se Întâlnea la Corso sau pe stradă, și morții morți, ale căror spirite mai bântuiau măcar În vise și În amintirile prietenilor de pahar și ale urmașilor, dacă nu cumva și În alte locuri. Uneori, stând Întins În cripta sa de marmură, tapetată cu icoane și tablouri de ultimă modă, Noimann Își Închipuia cimitirul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În tăcere. Dinspre locul unde se afla, turbanul lui Satanovski Îi răspunse un croncănit de corb. Ascultându-l, Oliver trase concluzia că adevărul ultim al lui Satanovski nu se deosebește prea mult de adevărul prim al fiecărui om, care-i bîntuit de teama de a nu fi Înghițit de hău... În sfârșit, deasupra mesei pe care o alesese inginerul Satanovski pentru „oficiile” sale rămaseră doar turbanul și bărbia, care, mișcându-se spasmodic În dreapta și În stânga, scoase un sunet ca de trompetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
realitatea? Cum ar putea Înțelege bărbatul femeia și femeia bărbatul odată ce-și Închipuie că simțirea unuia e identică cu a celuilalt? Spirtul lui Noimann orbecăia acum În trupul Mathildei și ar fi vrut ca și spiritul ei să-i bântuie trupul. El era bărbatul și femeia, dar femeia care-l obseda rămânea totuși departe de el, undeva la capătul labirintului, unde era imposibil de pătruns. „Dacă sufletul omului ar poseda o garderobă de trupuri pe care le-ar purta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lemn?” mai Întrebă el, Întinzându-i o bancnotă nou-nouță, scoasă din portmoneu. „A unui picior de lemn?” făcu nedumerit tânărul, pregătindu-se să-i dea restul de la un milion. Asta chiar că nu-nțeleg...” „Nici alții nu Înțeleg, deși sunt bântuiți de el... Nu e nevoie, păstrează mărunțișul pentru tine și nu uita de cerc... Iar dacă ai să-l vezi trecând pe aici pe Noimann, cinstește-l, te rog, cu o cafea din partea mea...” Zicând aceasta, Satanovski se răsuci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
firele se Înnodau unul după altul... Visul, ca și apariția În cameră a straniului picior, Își aveau ramificate rădăcinile În Întâmplările prin care medicul trecuse petrecând la Corso. Discuția În jurul știrii Îi Înfierbântase imaginația, astfel că piciorul din ziar Îl bântui În vis, după care visul se reflectă În realitate. Din pricina mahmurelii, Noimann se afla Într-o stare confuză. Cineva dorea cu tot dinadinsul să profite de degringolada lui și-l manipula de la distanță. Noimann se gândi mai Întâi la Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lăuntrică, relevându-i lui Noimann mereu alte Înțelesuri, din ce În ce mai legate de propria sa viață. În fiecare cuvânt, În fiecare silabă apărea chipul drag al lui Lilith. „Și adu-mi, adu-mi numai udătură...” În ultima vreme, visele lui Noimann erau bântuite de ape și furtuni și de lucruri jilave. Tutunul fin, pe care Noimann Îl trăgea În piept, nu reușea Însă să-i liniștească nervii și nici teama ce-i creștea În inimă. Oare unde era Mathilda? Unde dispăruse? De ce venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când împrejur e-o lâncedă tăcere, Când cresc speranțele și-n răsărit apun, Când gratuită-i orișice părere... Dezlănțuit, un vânt de nebunie Tot mai chinuitor ne bântuiește, Ne bate, ne omoară, ne învie Și rațiunea lumi-o umilește... Un singur țel, al nebuniei, crește Tot mai tiranic și în orice oră, Să urce sus, de mult se chinuiește Zadarnic, peste-a vieții auroră... Ce ne mai spun
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l imite... În străveziul apei, conturul de atunci, Plecat la întâmplare, mai bântuie prin valuri, Iar sentimentul gingaș, nevrând ca să-l arunci, Pe mare hoinărește și-n unda dintre maluri... Ce-l soarbe și-l împinge, mereu spre infinit, Până-n uitări aride, de dincolo de vrere, În care nesfârșitul, cu mine logodit, Încearcă să
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
acces datorită nivelului propriu de vibrație ce corespunde cu gradul de maturitate spirituală la care am ajuns). Purificându-ne și eliberându-ne de atașamente, vom explora nivel după nivel și vom găsi singuri răspunsurile la aceste veșnice întrebări, ce au bântuit umanitatea din cele mai vechi timpuri și la care cei mai luminați înțelepți au încercat să răspundă și să-și impună propriile lor înțelegeri. Astfel, această parte a vieții alocată somnului și care trecea oricum, ne poate oferi acum reale
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
transmită o stare de frică etc.). Mulți practicanți ai magiei negre ce stăpânesc arta decorporalizării, ajung să intre în rezonanță cu entități malefice din lumile astrale inferioare și cu ajutorul lor să încerce să își atingă scopurile. Aceste entități astrale pot bântui ființa umană vizată zile în șir, până reușesc să aibă acces la aceasta datorită unei slăbiciuni, a unui defect, viciu etc., sau pot încerca să ia în astral diferite forme monstruoase ce au menirea de a induce ființei umane stări
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Iliescu, sub acuze false de fascism, ne scoate în afara legii, deși nu avem nici o tangență cu alte ideologii străine. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământul românesc din zbuciumul poporului român ca o necesitate a înfruntării crizei mondiale ce a bântuit și bântuie societatea românească, ce a zguduit și zguduie statul român, așezarea lui creștină. Prin practicarea virtuților creștine, Mișcarea Legionară vrea să ofere Neamului un om nou, iar statului un cetățean corect, refractar egoismului lipsit de frâna morală care constituie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acuze false de fascism, ne scoate în afara legii, deși nu avem nici o tangență cu alte ideologii străine. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământul românesc din zbuciumul poporului român ca o necesitate a înfruntării crizei mondiale ce a bântuit și bântuie societatea românească, ce a zguduit și zguduie statul român, așezarea lui creștină. Prin practicarea virtuților creștine, Mișcarea Legionară vrea să ofere Neamului un om nou, iar statului un cetățean corect, refractar egoismului lipsit de frâna morală care constituie criteriul de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Nici un răspuns. <Poate te întorci cu fața spre mine și îmi spui ce vrei>? Văzând că nu primește nici un răspuns, a înaintat... Simțindu-i pașii pe aproape, lotrul s-a întors cu repeziciune... Un <aaah> spus din adâncul ființei a bântuit prin încăpere, în timp ce hangița, albă la față, a dus mâinile la piept, pentru a opri parcă inima să nu iasă afară... Lotrul a sărit de pe scaun cu mâinile întinse spre ea, gata s-o prindă dacă s-ar fi clătinat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
asigure flancul drept al diviziei”... S-au apucat să mănânce. Mestecau uitați de ei. Privirea le rămânea fixată în jarul din fața lor... Oare pe unde le hălăduiau gândurile? Poate spre cei dragi rămași acasă sau cine știe ce șirag de amintiri le bântuiau sufletele... Ninsoarea a început să se rărească, până ce, în cele din urmă, s-a oprit de tot. Abia atunci s-a văzut cum unii purtau pe obraz picături de apă ce se rostogoleau domol despicându-se în firele de păr
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]