KorAP: Find »[drukola/base=băiețel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...117 >

2,921 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

decât pește și fructe? Departe de cruzime și de prostie? Departe de ploaia asta? —Tahiti se scrie cu I sau cu Y? Oricum nu merge, pentru că a doua literă trebuie să fie I, iar a treia K. Te referi la băiețelul Yaelei, la Dimi? Challengerul tău? Poate n-ar trebui să mă amestec, Fima, dar gândește-te bine dacă nu complici viața acestui copil Încercând să-i fii tată de rezervă. Uneori mă gândesc... —Bikini, spuse Fima, costumul de baie a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să hoinărească pe străduțele astea Însoțit de Dimi. Putea simți căldura degetelor băiețelului În palma lui goală. Și Încercă să-și imagineze ce remarci inteligente ar putea auzi de la micul Challenger, fiindcă el nu fusese binecuvântat cu un spirit de observație atât de ascuțit ca al copilului. De la cine oare moștenise Dimi puterile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

dulce îndeajuns de scurt pentru a nu fi considerat cârn și acei dinți drepți și albi ce l-ar fi făcut pe doctorul Pfeffer să suspine de uimire. Dinții, după cum am spus, erau o trăsătură de familie. Îi zâmbea unui băiețel, pe care l-am recunoscut ca făcând parte dintr-un grup de orfani de pe vapor și în acel zâmbet am văzut o familie mare și iubitoare care îi zâmbise încă din copilărie. Avea un ecuson mic pe sânul stâng avântat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
a oprit trenurile din ambele direcții timp de ore întregi. I-am spus lui Madeleine că nu fusese mașina mea și am încetat să mă mai duc acolo, dar nu am încetat să citesc jurnalul. Nu puteam. Eram ca un băiețel cu un viciu secret, cum fusesem pe atunci, când stăteam în patul îngust ca un coșciug, ghemuit, nepăsându-mi dacă părinții mei mă auzeau dincolo de peretele umed, dacă aveam să orbesc sau să înnebunesc sau o să îmi crească păr în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
pentru afacerea Rosenberg, totuși? Pe Julius și pe Ethel. Nu pentru spionaj. Nu pot să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit pe scaunul electric. Îi învinovățesc că i-au lăsat orfani pe acei doi băieței. Încă le văd poza din ziar, în jachetele lor cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce afară din închisoarea Sing Sing, este probabil ultima dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
a puștilor gardienilor în soare. Aud strigătele de îndurare, cerșind iertarea, o intervenție salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers la moarte cu o demnitate tăcută. Ce știu ziarele despre astfel de lucruri? Acei doi băieței vor auzi strigătele părinților lor pentru tot restul vieții. De asta îi învinovățesc pe Julius și pe Ethel Rosenberg. Ar fi putut să oprească execuția în orice moment. O linie telefonică spre Washington a fost deschisă până în ultima clipă. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
fi putut să oprească execuția în orice moment. O linie telefonică spre Washington a fost deschisă până în ultima clipă. Tot ce trebuiau să facă era să mărturisească, și sentințele lor ar fi fost schimbate în condamnări la închisoare. Acei doi băieței ar fi continuat să îi viziteze. Până când deveneau bărbați, părinții lor ar fi putut fi eliberați condiționat. Cei mai mulți oameni nu sunt atât de norocoși. Cei mai mulți oameni nu au șansa de a se salva sau de a-și salva familia. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
hotărâserăm nimic, dar nu voiam să mă cert cu ea acum. Era prea slăbită. Era prea iritabilă. Voiam să spun că o să discutăm dacă o să facem ceva. Ce vrei să spui? Trebuie să fie circumcis. —De ce? Pentru că asta le fac băiețeilor în zilele noastre. Este o practică medicală uzuală. —Și dintr-odată noi trebuie să ne supunem. Fii serios, Peter. În toate cărțile zice că e mai sănătos. — A! Cărțile. Ce știau cărțile? Unde erau cărțile când oamenii aceia veneau prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
am uitat la spatele său drept de soldat german în timp ce se îndepărta. Întoarce-te, îl provocam eu, mincinosul naibii. Dar nu am vorbit și Otto nu s-a răsucit. La ce mă așteptasem? Ultima dată când mă văzuse, eram un băiețel mort de foame, plin de râie și purici și încovoiat de frică. Avocatul avea dreptate în scrisoare. Acel Peter van Pels murise la sfârșitul războiului. M-am întors și l-am urmat pe Otto pe coridor, intrând în sală odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517

să aibă aceeași formă rotundă, desi conținutul se modifică în permanență. » Sztuczki/Tricks de Andrzej Jakimowski. Dozare farmaceutică a elementelor care transformă evenimente banale în mari evenimente cosmice, cum e sosirea tatălui rătăcitor în orașul iubirii sale, sosire pe care băiețelul sau o regizează din umbră că un magician al hazardului bine controlat. » Irina Palm de Șam Garbarski. Mult umor și dozare precisă a dramei în această poveste, care ar fi putut scăpa spre vulgar, dar care, în condițiile date - scenariu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570

timp, la șampanie, ca și când adevăratul lux nu este ceea ce bei, ci ceea ce consideri că meriți. Toți patru s-au deplasat încet, spre centrul sălii, ghidându-se după lumina stroboscopică de deasupra ringului de dans. Danny l-a zărit pe Roger, băiețelul de nouă ani al lui Alice, care avea un PlayStation nou și-l credea pe Danny un geniu. Sunt acolo, a anunțat Danny și-a și luat-o la picior. Mike a dat să se ia după el, dar Jina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
păr de pe brațe i se ridică și-o gâdilă, ca răscolite de vânt. Te referi la visele alea ale tale ? Alea cu tatăl tău ? Nu-s vise. Și încă le mai am. Danny - Vreau să merg acolo, a întrerupt-o băiețelul cu o expresie hotărâtă, ca și când acolo, în casa Jinei, ea trebuia să-l apere. Pe Salmon. Vreau să merg cu barca pe același râu ca și el. Încearcă s-o convingi, da ? Și Mary Bonelli, care avusese un singur serviciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
copiii de vârsta lui, iar Jina nu și-a iertat niciodată lucrul ăsta. Pecetluise viața fiului ei nu prin abuzuri, ci prin lucrurile care i-au lipsit: kilograme, lacrimi și totala atenție a mamei lui. Lucrurile necesare pe care alți băieței le avuseseră din belșug. Va trebui să verific nivelul apei, a spus ea. S-ar putea să fie prea mare. Sezonul abia a început. Jina ! Doar nu vorbești serios, a intervenit Mike ridicându-se în picioare. Jina a realizat, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
o piatră de apă și-a cântărit-o în mână. Apoi, cu o mișcare relaxată, a proiectat-o astfel încât piatra a sărit o dată, de două ori, de trei ori pe suprafața apei. Ai văzut ? a strigat el râzând ca un băiețel. Trei sărituri și ți se împlinește dorința. Optimismul lui a șocat-o mai mult decât goliciunea trupului: la vârsta lui, la vârsta ei, Drew încă mai credea că dorințele ți se pot împlini. Nu ți-e frig ? l-a întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Jina și-a închipuit că-și simte copilul mișcându-se, deși, la două luni, știa că era mult prea devreme. Și totuși mișcarea parcă nu fusese o părere. Fusese acolo: o bătaie ușoară de aripi, un zvâcnet nerăbdător. Ca un băiețel, căruia nu-i venea să creadă că ea continua să stea acolo și să se gândească în loc să se pună în mișcare. Jina s-a chinuit să se ridice și-a întors spatele râului. A încercat să găsească acea cărăruie pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
din fața lui avea osatura delicată și era plăpând, dar cu siguranță nu era o fată, ci un băiat. Și nu putea să aibă mai mult de opt ani. Cumva, Danny a știut imediat cum îl chema. Andy, a spus el. Băiețelul s-a întors. Ochii i s-au lărgit o clipă, apoi i-au sclipit în semn de bun venit. Iar pe buze i-a înflorit un zâmbet larg. Tu ajuți, a spus el. La tata place zmeura. Totul era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
citea disprețul. Ahmad i-a spus că l-a urmat în Statele Unite numai ca să-l aducă înapoi acasă, dar Naji nu voia să creadă asta. Orice om poate și ar trebui să se maturizeze și să-și schimbe opiniile. Numai băiețeii gândesc la fel ca tații lor. Dar, uneori, oamenii regresează. Pe vremea când Irene primea roluri și lipsea de-acasă chiar și săptămâni la rând, Naji se plimba de colo-colo prin casă. Fără ea era pierdut. Mobila, tablourile, covoarele, toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
simt unul față de celălalt; într-o relație, ăsta rămâne întotdeauna un mister. Da’ eu atât zic: nici unul dintre cei care trăiesc pe râu nu pot să-și închipuie viața fără celălalt. Zach nu e prea vorbăreț, dar are grijă de băiețelul ăla. Îl iubește. Oricine poate să vadă asta. Jina a clipit. Sigur că nu trebuia decât să-și mănânce mâncarea, să se culce, iar a doua zi, la prima oră, să plece. Să se scoale, să strângă lucrurile în barcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
peri și pruni. Cineva săpase un canal care aducea apă de la Corey Creek. Nivelul apei era controlat cu ajutorul mai multor stăvilare artizanale, invenția unui fermier. Acea unică respirație profundă fusese un dar de scurtă durată. Când a auzit râsetul unui băiețel, Jina iar n-a mai putut să-și umple plămânii până la capăt. Și-a dat seama de cât curaj avea nevoie un bărbat ca să spună te iubesc, atunci când nu mai știa sigur dacă și femeia îl mai iubea pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
incapabilă sau poate că nici nu voia să se controleze. Adevăr: nu ajungi nicăieri atunci când privești în urmă. Jina s-a uitat înapoi, peste umăr și-a văzut-o pe femeia care venise la Ellis. Pearl. După ea venea un băiețel, o creatură fragilă, cu un păr blond deschis și trăsături blânde, angelice. Jina a pus mâna pe poartă și s-a lăsat pe vine ca să scape de amețeală. A îngenuncheat lângă un petic cu căpșune - fructe grase lăsate ca să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
pare rău. Îi părea rău pentru că venise acolo, pentru că încerca să vadă dincolo de femeia din fața ei, pe veranda unde Jina ar fi putut să jure că auzise o serie de pași mai grei, care nu era posibil să-i aparțină băiețelului. Pearl a ridicat o mână și Jina a tresărit. Era sigură c-avea să fie lovită, dar Pearl n-a făcut decât să-i șteargă ceva de pe obraz, pentru ca apoi să ridice ochii către cer. S-a dus fumu’, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
parte. Jina a strâns-o de mână pe Pearl, ca și când femeia din fața ei ar fi putut să-i garanteze c-avea să aibă parte de alinare și de liniște sufletească, așa cum garanta, prin forța și hotărârea ei, viața liniștită a băiețelului. Pearl și-a tras mâna. Avea niște ochi de-un cenușiu profund, aproape de culoarea plumbului - cel mai robust dintre metale. Eu o să fiu înăuntru, i-a spus femeia. Pearl s-a întors la cabană, și-a luat fiul de mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
dacă pierdea sau câștiga. Când oricare dintre ei ajungea la castel, el își punea jetonul albastru înapoi, la start. Andy fusese un copil atât de liniștit, încât săptămâni întregi Zach nici nu i-a observat prezența. Când îi era foame, băiețelul scotea un soi de ciripit, așa că Zach l-a confundat cu o păsăruică. N-a aflat de el decât abia când Pearl a trebuit să gonească un arici din sufragerie și i l-a aruncat pe copil în brațe. Pruncul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
mai puțea a râu; de fapt, mirosea a prăjituri. Și a mentă, deși, în casă, nu aveau nici măcar o frunză din respectiva plantă. Andy n-a plâns, deși trupul rece și solzos al lui Zach trebuia să-l fi șocat. Băiețelul avea ochi de culoarea crapului, niște ochi placizi, care acceptau liniștea sau agitația în egală măsură. Zach și-a pus mâna bandajată sub ceafa copilului și l-a ținut așa, cu blândețe, până când amândoi au adormit. Acum Andy a izbucnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
putea să nege acuzația femeii. El o adusese pe râu, pe râul lui, și-o abandonase. Își recunoscuse vinovăția în clipa în care Pearl i-a adus trupul arzând de febră al lui Andy, iar el l-a dus pe băiețel la cabana lui Ellis. Atunci a ieșit din ascunzătoare și și-a dat singur sentința: și-a continuat viața. Cum m-ai găsit ? a întrebat Zach. Jina a clătinat din cap. Și-a tras glezna înspre ea, și-a masat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]