4,386 matches
-
acolo un magazin, luam pe datorie cu toți. CÎnd am terminat gimnaziul, tata dus la el pe mine să-mi facă costum de absolvire și el zis nu, mai Întîi plătiți datoria aia veche, așa că nu am mai ajuns la balul de absolvire pentru că el nu făcut costum. Atunci, la Londra, am comandat cincisprezece costume și plătit toate. Doar că nu place să port. Mulțumesc foarte mult. Farkas se ascunde din nou În spatele meniului și toată lumea rîde, doar că Paulee n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la fel de solemn (și de Împodobit) ca și Kaiserul Wilhelm. În marele hol boltit s-au adunat deja vreo cîțiva zeci de oaspeți, sorbind șampania servită de un chelner În livrea, dar costumele lor (se pare că e un fel de bal mascat) pălesc În comparație cu colecția de capodopere moderne care ocupă vastul spațiu. Atenția lui Wakefield este atrasă de anxietatea vizuală a unui uriaș Rothko monocrom, dar o jucăușă sculptură de Dubuffet aflată dedesubt ameliorează imediat efectul. Două cabinete de sticlă doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Într-o pereche de papuci arăbești. — Uite-l, a venit, obrăznicătura! Strigă doamna Redbone. Adevăratele „tîrfe ale artelor“ Încep să sosească, Îmbrăcate chiar cumințel În contrast cu interpretările date temei de către patronii artelor. Caddy, purtînd camera video, arată ca o profesoară la balul de majorat. Claudette poartă o rochie albă, lungă, cu paiete. Averile Vestului și nevestele lor năvălesc În sală În efluvii de franjuri Belle Époque și volănașe Moulin Rouge. Cele Trei Grații S&M, Îmbrăcate În uniforme de piele cu aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o clipă, are impresia că a jignit-o, dar apoi fata zîmbește ușor, Își flutură aripile și se așează. — Care-i treaba, Wakefield? Nu recunoști un Înger cînd Îl vezi? Întreabă Zelda, sărutîndu-l pe obraz. S-a gătit pentru un bal mascat organizat de Convenția Terapeuților Jungieni care se desfășoară În oraș săptămîna aceasta și este ferm hotărîtă să-l ia pe Wakefield cu ea. El se lasă greu, dar Îngerul Zelda este foarte persuasiv, la fel de persuasiv ca legănarea aproape imperceptibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se întrebă, pentru o clipă de coșmar, dacă avea vreo vagă bănuială în privința motivelor pentru care îl invitase Henrietta. Un val de rușine o năpădi imediat, trezindu-i una dintre cele mai urâte amintiri. La șaptesprezece ani fusese la un bal al lunii mai la Cambridge, invitată de băiatul la care visa de câteva luni bune și pe care îl considera mult prea minunat. Fusese o seară superbă, cea mai frumoasă din viața ei. Purtase o rochie de bal Laura Ashley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la un bal al lunii mai la Cambridge, invitată de băiatul la care visa de câteva luni bune și pe care îl considera mult prea minunat. Fusese o seară superbă, cea mai frumoasă din viața ei. Purtase o rochie de bal Laura Ashley nou-nouță, din catifea neagră, și pantofi cu strasuri la cataramă, care îi amintiseră de Cenușăreasa. O ținuseră într-un dans toată noaptea, la propriu, și apoi se plimbaseră cu barca de-a lungul Camului argintiu în timp ce se lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Numai pușcărie. Eu, ca băiat, să ascult de mama era greu. Și îl tâlhăream pe ăla pe stradă, până am făcut din astea mai mari. Cum mi-a plăcut banul și era prea puțin, dădeam în cap. Spărgeam banul, discoteci, baluri, căutam pe ai mei la pușcărie, le făceam pachete. Îi auzi pe unii cu metode, eu n-aveam metode, atunci, pe loc. Vedeam pe unul cu bani mai mulți, nu o sută, două. Era beat, îl făceam. Nu era beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de două ori de fraier. Dar, am uitat să vă spun, că până să cad cu fapta asta, am fost condamnat în ’84 de tentativă de omor, a fost o faptă cam asemănătoare, dar n-a fost omor, de la un bal, la țară. A vrut să-l omoare pe unul și m-am băgat eu și... eram cu un prieten și cu o fată și s-a luat tovarășu’ cu el și m-am băgat și eu, el a fugit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de grame în fiecare zi? Se vorbește despre cum faci dragoste cu sate de fete La țară eu am fost puțin mai agresiv, n-am lăsat pe nimeni să mă calce în picioare. Cum e tineretul. Se mai bat la baluri, la discoteci, ce mi-a căzut, n-am iertat nimic. Nu eram căsătorit, frații mei erau. Casa îmi rămăsese mie, dar îmi plăcea la aventură, la discoteci, la din astea, unde era un casetofon, casete, se strângeau mulți și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
câteva pahare, a pus pata pe tine și nu mai ajungi acasă. Sunt câteva comune. În Vorniceni de te-ai dus om străin acolo, nu mai ieși de acolo, te taie la secundă. Nu stă la discuții cu tine. La bal, așa sunt țăranii. În Broscăuți e la fel, jale, de intri. Așa e, ieși cu hainele rupte, cu capul umflat. De la băutură. Nu am luat bătaie niciodată. Am avut un văr de-al meu, centura neagră la karate, și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în ediție de lux la Paris (1920): „A ocolit școala de importatori ai simbolismului și revistele de contrafacere a acestei mărfi, și în literatura fardată de după 1908 a irumpt ca un curent de aer aspru prin ferestrele deschise ale unui bal îmbîcsit. Dintru început, Ion Pillat a fost o excepție și o protestare în lumea literară uniformizată de la noi. (...) nu și-a săvîrșit evoluția sub ochii cititorului răbdător și obsedat de toate chinurile gramaticale ale membrilor S.S.R.” (Adevărul, an XXXIII, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
franceză - cu deosebire la Rémy de Gourmont și Thibaudet - apar cu deosebire în situațiile în care Perpessicius simte nevoia să își justifice cu argumente de autoritate estetică aprecierile față de „poezia nouă”. Într-un preambul al comentariului despre volumele Invitație la bal și Incantații de Ilarie Voronca, Perpessicius face o serie de considerații despre poezia pură care, „fie că a practicat imaginea în mai mare măsură decît poezia tradițională, parnasiană sau romantică, fie că s’a adresat surselor melodice închise în cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
descendentul lui de azi s-ar numi Contele Gaston de Bonaparte. Tomoe încerca să și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost și pace.“ Iar avu o bănuială. Ce-ar fi dacă, în spatele privirii aceleia idioate, Gaston punea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
liniști. Veți fi În continuare o familie. — Iar tu ești mult prea drăguță, la naiba, obiectează Emma. Ești Înspăimîntată de perspectiva că ea o să te urască dacă Îi spui că, de fapt, tu nu vrei arbuști ornamentali de jur Împrejurul sălii de bal. — Exact! Ai auzit și tu de arbuști? — Aha. E ridicol. A sărit calul de-a binelea. Tipic pentru maică-mea. Asta nu e deloc nunta pe care mi-o doresc. Tu ai putea să discuți puțin cu ea? o implor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
invidie la gândul că ei îi era cu totul interzisă distracția aceea. Nu se punea nici măcar problema să vină la horă și să privească. Îi promisese taică-său s-o ducă de Sfântul Gheorghe la Târgoviște, unde se ținea mare bal în casa unui boiernaș, pe nume Vașcu, tot așa, spătar, ca și Gongea. El avea două fete și niște nepoți care îl ajutau la treburile curții și pentru ei pusese la cale o petrecere. Ghighina mai mersese în toamnă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și-a desenat ochii cu cărbune, i-a șters, i-a desenat din nou, iar seara, când a ieșit pe ușa camerei ei, era atât de deprimată, încât spătarul s-a și speriat văzând-o palidă și cu ochii roșii. Balul n-a fost nici pe departe ceea ce sperase ea. Un taraf jalnic de lăutari aduși din cetate cântau câte un cântec-două, apoi făceau o pauză lungă. Toți păreau să se cunoască între ei. Cei mai mulți stăteau la masa mare din stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la masa mare din stejar așezată în mijlocul sălii. Era o încăpere spațioasă, cu bolți și pardosea din cărămidă roșie. Într-o parte erau și câțiva dansatori, câteva perechi care Ghighinei i se păreau inaccesibile. Se așteptase să fie regina unui bal fastuos, când de fapt și-a petrecut aproape toată seara lângă părintele ei, la masa de stejar. A dansat o singură dată, când un individ destul de trecut și caraghios, probabil o rudă de-a gazdei, a venit s-o invite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
luciul bălții și l-a mișcat imaginea vălurită și ochii liniștitori ai lui Pampu. Era, de fapt, imaginea lui despre sine, pe care numai el era capabil s-o vadă și pe care a văzut-o cu adevărat la un bal fastuos, pe la 1733, când s-a privit aproape un ceas în oglinda mare, în care îi vedea deopotrivă pe dansatori și era evident că aceștia nu-l vedeau pe el, cum stătea ridicat, cu trupul subțirel și filiform, cu aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o floare Ce unește tangent zenitul cu nadirul Înger întru Lumină... Lumină Doar îngeri albi pe idoli verzi Împung acul în cer căci se aude doar un ecou Cos broderia albă pe rochia albastră cerul Iau rochia cu mine la balul îngerilor Cerul cade peste mine... Cine sunt eu? Cine sunt? Un spirit - ostatic al scuarului de fantezie ce se plimbă pe cercurile lui Saturn când corzile harpei se aud în depărtare... Liniște! se aude pasul meu, pulsând în timpanul Cerului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a oferit să îmi prezinte castelul său. Nu mă grăbeam acasă, deoarece stăteam numai cu mătușa mea, iar noi două nu ne înțelegeam, așa că nu îi păsa dacă nu veneam acasă. Castelul său era grandios, cu multe încăperi și sala balului era imensă. La sfârșit, Edmund m-a dus într-o aripă care părea lăturalnică și m-a pus să îmi închid ochii înainte să intru. Am intrat și am deschis ochii. Am intrat în cea mai măreață bibliotecă pe care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cină. Purtam o rochie albastră cu dantelă neagră. Ca să fac rochia puțin mai pe gustul meu, i-am adăugat mănuși de dantelă neagră. Părul era prins într-un coc și avea perluțe negre în el. Pe măsură ce coboram scările spre sala balului, mă întrebam dacă arăt bine sau dacă mai este nevoie de ceva sau dacă fac bine ce fac și nu ar trebui să mă întorc acasă. Toate aceste întrebări s-au oprit când l-am văzut pe Edmund așteptându-mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O lume a iubirii, a fericirii, a adevăratei voințe. Acolo, îngerii dorinței așteptau ca îngerii iubirii eterne să înceapă festivalul inocentei. Îngeri de lumină pregăteau curcubeie din lacrimi pentru cei ce uitau că sunt ei însăși. Dansam cu ei în balul bunătății, cântam cu ei tăcuta melodie a firavei comori prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înăbușit și, după plânsul ăsta, mi-am dat seama că împachetează hainele tatei, și atunci m-am aplecat și am scos de sub pat cutia goală de carton din care aveam de gând să-mi confecționez o armură de cavaler pentru balul mascat, m-am dus la raft și, luând una după alta obiectele de pe el, fără să aleg, am început să arunc în cutie broșurile de benzi desenate, machetele de avioane, soldații de plumb pictați manual, nu m-am oprit nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ale tatălui ei, asociate cu un caracter foarte independent. Își pierdu virginitatea la vârsta de treisprezece ani (cu totul neobișnuit, În vremea și În mediul ei), apoi Își petrecu anii de război (mai curând calmi În Algeria) participând la principalele baluri ce aveau loc la fiecare sfârșit de săptămână, mai Întâi la Constantine, apoi la Alger; totul fără a Înceta să adune, trimestru după trimestru, impresionante rezultate școlare. Prin urmare, Înarmată cu un bacalaureat cu mențiune și cu o experiență sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni atunci înștiințarea de demolare. Și odată cu strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]