2,601 matches
-
naturale“ (Rin, Dunăre, Eufrat), sprijinite pe fluvii și munți și întărite prin sistemul limesurilor. Din secolul al II-lea d.Hr. Roma a optat pentru strategie conservării câștigurilor obținute și o defensivă activă la frontiere; structura de state și triburi barbare aliate sau „satelite“ (Armenia, de pildă) sprijinea acțiunea și redresarea temporară din secolul al IV-lea d.Hr. Imperiul de Apus și în cele din urmă căpeteniile lor s-au substituit autorității imperiale, Roma rămânând totuși o capitală a creștinătății
Pax Romana () [Corola-website/Science/298684_a_300013]
-
sunt citate din și ), au fost idei remarcabile pentru acea vreme. Din păcate, aceste idei nu au fost pe deplin aplicate în practică în secolele care au urmat, a se vedea: războaiele religioase între diferitele secte și biserici creștine, masacre barbare și persecuții împotriva evreilor. Craig A. Evans declară că prima frază din citatul de deasupra redă profetic concluziile cercetării moderne, iar a doua este dubioasă, polemică și apologetică.
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Petru Pavel Aron (1762-1765); trimis apoi la Colegiul „Pazmanian” din Viena pentru studii de Filosofie și Teologie (1766-1772). Devine profesor de Etică și Aritmetică în Gimnaziul din Blaj (1772-1777); din nou la Viena ca „prefect de studii” în Seminarul Sancta Barbara (1777-1783), când face intense cercetări cu caracter istoric și își publică primele lucrări: reîntors la Blaj, în mănăstirea „Sf. Treime” (1783-1804), s-a dedicat în întregime studiilor teologice, istorice, lingvistice și traducerilor și spre sfârșitul vieții devine cenzor al cărților
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
a fi primul gânditor care își organizează discursul sub formă de "quaestiones", adică sub forma unor întrebări. Boethius s-a născut la Roma între anii 475 și 480, cam la un secol după Augustin, în perioada când, sub presiunea năvălirilor barbare, Imperiul Roman de Apus ia sfârșit în anul 476, o dată cu detronarea ultimului împărat, Romulus Augustulus, de către Odoacru, căpetenie a unei seminții germanice. Boethius aparținea unei vechi și influente familii aristocratice romane, "Anicienii", dintre care mulți reprezentanți fuseseră consuli, ca și
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
oraș. Managerul orașului este numit în Helsinki "POLIOMIERLITA ', ce se traduce, din motive istorice, prin "primar șef". În ciuda etimologiei sale, cuvântul „primar” nu desemna însă o funcție în Roma Antică. Cuvântul a ajuns în uz mai ales în anturajul conducătorilor barbari ce s-au succedat la conducerea Imperiului Roman de Apus. Astfel, persoana însărcinată cu conducerea unei curții regale sau ducale se numea "major domus". La curtea regilor francilor merovingieni, "major domus" sau "praefectus palatii" avea o putere atât de mare
Primar () [Corola-website/Science/299835_a_301164]
-
în 1911 a fost ridicată biserica din piatră "Sf. Mihail" din Vărvăreuca. Zemstva permite organizarea iarmaroacelor săptămânale. Când în Moldova din dreapta Prutului se cultiva o frumoasă limbă românească, în Moldova dintre Prut și Nistru se dezrădăcina în modul cel mai barbar limba românilor basarabeni. Cei din Moldova de răsărit erau trimiși în închisori sau deportați pentru "delictul" de a-și manifesta conștiința națională. Iată ce ne scrie poetul tuturor românilor Mihai Eminescu: "Începând cu anul 1812, moldovenii din stânga Prutului devin, din
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
conducerea legiunilor, accelerarea pătrunderii unităților auxiliare recrutate dintre barbari în armata romană. Senatului i s-a luat dreptul de a bate monedă de aramă. În politica externă Gallienus a fost nevoit să facă mari eforturi pentru a pune stavilă invaziilor barbare care aveau loc aproape în fiecare an. Goții, carpii, hierulii atacau pe uscat și pe mare și prădau până departe în interiorul imperiului provincii răsăritene din Asia Mica și Peninsula Balcanică. În 260 a emis un edict prin care garanta libertatea
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
ridicat la rangul de religie a întregului imperiu. A efectuat o reformă monetară (emisiuni de aur, argint și aramă) care a înviorat schimburile comerciale. În politica externă Aurelian a înregistrat succese remarcabile, străduindu-se să apere imperiul de frecventele invazii barbare și să refacă unitatea acestuia, mult afectată în timpul lui Gallienus. În drum spre Orient, în vederea începerii unei campanii împotriva Imperiului Sasanid, Aurelian este asasinat de secretarul său, la Byzantion, ca urmare a unui obscur complot de palat.
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
zona de NE a Mării Negre. Potrivit lui Julius Capitolinus (Bell. Marcom XXII) costobocii au luptat împotriva imperiului român în primul război Marcomanic 166-172 e.n., alături de alte triburi dace biessoi și sabokoi. Istoria Augusta vorbește despre o mare coaliție antiromană a populațiilor barbare de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând triburi sarmate, germanice (marcomani) și geto-dace. Între 170-171 e.n., pe vremea lui Marcus Aurelius, costobocii aliați cu bastarnii și sarmații, traversează Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând până în Attica și distrugând templul
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
pe teritoriul actual al Bulgariei), se revoltă, Alexandru decide să pornească într-o expediție de pedepsire a răzvrătiților. Aceasta a luat sfârșit în anul 339 î.Hr., prin cucerirea și distrugerea principalului oraș al moesilor, prin vinderea ca sclavi a conducătorilor barbari și prin instalarea unei garnizoane într-un post colonial numit Alexandria sau Alexandropolis (undeva între orașele Strake Dimitrov și Sofia din Bulgaria de astăzi). Această expediție l-a transformat pe tânărul regent într-un războinic experimentat și un idol pentru
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
căsătorit cu o femeie nobilă, Cleopatra, nepoata generalului Attalus și care și-a schimbat numele în Eurydice. Căsătoria a cauzat tensiuni mari între Filip, Olimpia și Alexander. Olimpia a plecat în exil în Epir, fiind considerată o „soție necredincioasă și barbară”, crezând în idealurile divine ale fiului ei ca fiind fiul lui Zeus. Aceasta a plecat împreună cu fiul ei, Alexandru, la fratele ei, Alexandru I al Epirului, care și el, la rândul lui, se certase cu tatăl său. Filip, care îl
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
diavolești. Conform scriitorului, socialismul și catolicismul sunt asemănătoare și compatibile chiar, deoarece au ca obiectiv hegemonia asupra lumii și alinierea forțată a maselor. Protestantismul în schimb, reprezentat în special de Germania, ar avea ca origine sentimentul de revoltă al popoarelor barbare față de dominația romană; de aceea, după părerea lui Dostoievski, el nu ar fi putut exista fără catolicism, fără acel concept căruia să i se opună. Scriitorul era convins că în scurt timp Franța și Germania își vor disputa din nou
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în nord-vest (Satu Mare, Crișana, Zarand).Cu toate acestea, ei s-au aflat în diferite sisteme de dependență față de Imperiul Roman, poate sub forma regatelor clientelare. Aceștia au întreținut relații dinamice cu Imperiul Roman, cu Dacia romană și cu celelate populații "barbare", vecine și contemporane (sarmați, goți, vandali etc.), asimilând foarte multe elemente de cultură romană provincială. Cucerirea și anexarea zonei centrale a fostului regat geto-dacic nu însemna supunerea tuturor triburilor geto-dacice de la nordul Dunării și din Arcul Carpatic, o mare parte
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
și Moesia iar în anul 117, în legătură cu turburările și situația gravă a provinciei Dacia după moartea împăratului Ulpius Traianus, se menționează un adevărat „război dacic” provocat după dispariția cuceritorului Daciei. Fără îndoială în acest „război” au ptimit participarea altor triburi barbare (sarmați etc.) și a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt război de eliberare a Daciei romane, cu participarea altor triburi barbare și a autohtonilor a avut loc la 143 sub Antoninus Pius. Costobocii au năvălit în Moesia, Tracia și Grecia
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
un adevărat „război dacic” provocat după dispariția cuceritorului Daciei. Fără îndoială în acest „război” au ptimit participarea altor triburi barbare (sarmați etc.) și a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt război de eliberare a Daciei romane, cu participarea altor triburi barbare și a autohtonilor a avut loc la 143 sub Antoninus Pius. Costobocii au năvălit în Moesia, Tracia și Grecia pe la anul 170 - mișcări de care nici Dacia n-a rămas neinfluențată. Mai importantă pentru provincia romană carpato-danubiană pare să fi
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
și apoi și o bună parte dintre „coloniștii" daco-romani veniți din alte zone ale imperiului. Cu acest prilej, guvernatorul provinciei C. Vettius Sabinianus a încercat să pacifice un mare grup de daci liberi veniți dinspre nord în ajutorul altor triburi barbare ce atacau Dacia și le-a promis pământ în provincia Dacia.<refCass. Dio, LXXII 3, 3)</ref> Probabil că guvernatorul Sabinianus i-a colonizat în provincie, sporind numărul brațelor de muncă de aici. Alte lupte cu dacii liberi se menționează
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
viselor" ca motive în "Veghea lui Finnegan" și ar fi replicat mecanismele onirice, condensarea și deplasarea, prin reinventarea limbajului: deplasarea ar fi semnalată, conform lui Norris, de malapropisme și cuvintele cu sens dublu („dublul limbaj”), iar condensarea de cuvintele-valiză ("portmanteau"). Barbara MacMahon argumentează că extravaganțele limbajului lui Joyce sunt de fapt „acte ratate”, conform sensului oferit de Sigmund Freud, adică omisiuni ale cenzurii individuale, datorită cărora lumea refulată a subconștientului se manifestă involuntar. În conformitate cu această idee, Colin MacCabe afirmă că "Veghea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Poetul Edmund Spenser a scris că victimele "au fost purtate într-o asemenea stare de mizerie încât ar fi înduioșat și o inimă de piatră". Elisabeta și-a sfătuit comandanții să-i trateze bine pe irlandezi, "acea națiune grosolană și barbară", dar nu a avut remușcări când s-au considerat necesare utilizarea forței și a vărsării de sânge. Între 1594 și 1603 Elisabeta a înfruntat cea mai gravă problemă în Irlanda, Războiul de nouă ani, o revoltă sprijinită de Spania, care
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
nou la lumină, îmbogățită de o asemenea experiență tragică.” Cel mai celebru poem al său „Fuga morții” (în original: „"Todesfuge"”) comemorează lagărele morții. În contradicție, Theodor W. Adorno vine cu aserțiunea că „a scrie poezie după Auschwitz este un act barbar”. Paul Celan, întotdeauna sensibil la critici, a luat această afirmație la propriu. Poemul său de maturitate „"Engführung"” („Stretto” sau „Îngustarea”) a fost o rescriere a propriului său poem „Fuga morții” într-un limbaj și mai disperat. Poezia sa de maturitate
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
și luteranismul a rămas de atunci religia dominantă. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Danemarca a impus Islandei . Dezastrele naturale, inclusiv erupțiile vulcanice și bolile, au contribuit la scăderea populației. Pirații din diferite țări, inclusiv de pe Coasta Barbară, au venit în expediții de jaf la așezările de pe coastă și au răpit oameni, luându-i ca sclavi. O mare epidemie de variolă a ucis în secolul al XVIII-lea o treime din populație. În 1783, vulcanul a erupt, cu
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
avea o localitate cunoscută sub numele de Condate („confluent“ în celtica veche). După cucerirea romană orașul devine "Condate Riedonum" și este cel mai important oraș din regiune, situat într-o poziție strategică, la intersecția mai multor rute comerciale. Odată cu invaziile barbare orașul devine o importantă fortificație romană, una dintre ultimele fortificații ale Imperiului din Europa Occidentală. Orașul s-a aflat pe rând sub influența francilor, după care a reintrat sub influența bretonilor, fiind centrul uneia dintre regiunile istorice ale Bretaniei. La
Rennes () [Corola-website/Science/297745_a_299074]
-
a rândul i-am simțit apoi mâna fraternă pusă cald pe umăr și i-am auzit adresarea «Frate Ioane», cu care obișnuia să mă întâmpine.[...] Pentru istoria mai nouă a poeziei românești, Ioan Alexandru cel «blond, cârn și cu urechi barbare», «răzvrătitul presupus» despre care vorbea un "Portret" din "Viața deocamdată", adică poetul unui «loc și timp anume», neliniștit și tragic, va rămâne, oricum, cu mult mai viu decât Ioan, definitiv înseninatul său frate imnic. Sub numele celui dintâi a trăit
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
îndrăznești să-i pipăi rădăcina / palelor re¬flexe, un clei ceros / cum ar fi jalea lumii, / se va vădi ca leacul unic vocilor / încă false de copii. Dar limbile clopotelor în delir nu-s altceva decât un fel / de mâini barbare care mulează cerul să își / trezească sorii toți lapții pentru noi." («Laptele» - AID, 56 sq.)» (TGrp, 427). După același critic, dincoace de anul 1970, Ioan Alexandru rafinează „geologicul convulsiv“ din creația anterioară, alegoricul, elementarul, parabolicul, „problematica ființei“ etc., punându-le
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
acestea, în Belarus și în parți din Ucraina, s-au găsit urme din cultura Nipru-Doneț. Cimerienii și ale triburi de păstori locuiau zona prin 1000 î.e.n., iar înainte de 500 e.n., slavii se stabiliseră aici, fiind înconjurați de sciți. Diferite triburi barbare asiatice, huni și avari au migrat pe aici în preajma anilor 400-600 e.n., dar nu au dislocat elementul slav. Regiunea ce astăzi formează Belarusul a fost populată de triburi slave în secolul al VI-lea. Ei au intrat treptat în contact
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
estul Mediteranei, Imperiul Bizantin a prosperat până în 1204. De asemenea, califatele islamice și China au înflorit pe plan cultural și economic. În Europa, depopularea, dezurbanizarea, invaziile și migrațiile populațiilor, începute în antichitatea târzie, au continuat pe parcursul evului mediu mijlociu. Invadatorii barbari, incluzând populații germanice variate, au format noi regate pe teritoriile fostului Imperiu Roman de Apus. În secolul al VII-lea, nordul Africii și Orientul Mijlociu, ce fuseseră cândva teritorii ale Imperiului Roman de Est au ajuns sub stăpânirea Califatului, un imperiu
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]