4,389 matches
-
Fata fără mine!”. Ceasul arăta orele trei si douăzeci... dimineața. Isi sterse lacrimile adevărate, cu dosul palmelor si se pierdu năpădit de gânduri. -Ce să însemne, oare, visul ăsta?!.. întunecime si ceață, învălmășeală de lume, pe peron. valiza pierdută, si bastonul pierdut, etc. etc. oare, ce să însemne?!.. se tot întreba el nedumerit. ”-Hm?!.. E normal să nu înțelegi!” îi șopti rar un gând. -Cum?!.. cum, se poate!.. se miră el. ”-Visele, adeseori, ascund în spatele lor multe înțelesuri... continuă gândul. Simbolistica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îndeplinire sarcina de a căuta. In plan ezoteric este o modalitate de dezvoltare spirituală. A căuta un obiect pierdut, înseamnă din punct de vedere spiritual căutarea iluminării, adică a te inspira direct de la Dumnezeu și Sfântul Duh, adică de la Divinitate. Bastonul pierdut înseamnă, a pierde calea pe care trebuie să o urmezi pentru a evolua în plan spiritual..!” -Nu, nu mai vreau explicații și interpretări, nu!.. interveni energic Iorgu. Nu înțeleg nimic. mă afund, tot mai mult, în confuzie, ca în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de Cluj, unde cer să fiu transferată pentru anchetă, a Început snopeala. M-au așezat În unghi drept chiar pe birou și, În timp ce șeful urla la mine, alt comisar a Început să mă croiască unde și cum se nimerea, cu bastonul de cauciuc. Aș fi dat orice ca să leșin sau măcar să pot urla. Faptul că nu țipam părea că-i incită mai rău, dacă se putea spune mai rău decât era. Eu aveam țesuturile friabile, făceam vânătăi foarte ușor, cred că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la loc. — A, nu, am găsit ceva și mai bun decât asta ! o să-ți placă, o să te mai Înveselească ! mă asigură ea. Scoase de sub pat o cutie În care se găseau o mustață, o pălĂrie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă În mai puțin de un minut, Își Îngroșă cu creionul dermatograf sprân- cenele și Începu să Învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
asigură ea. Scoase de sub pat o cutie În care se găseau o mustață, o pălĂrie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă În mai puțin de un minut, Își Îngroșă cu creionul dermatograf sprân- cenele și Începu să Învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la loc. — A, nu, am găsit ceva și mai bun decât asta ! o să-ți placă, o să te mai înveselească ! mă asigură ea. Scoase de sub pat o cutie în care se găseau o mustață, o pălărie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă în mai puțin de un minut, își îngroșă cu creionul dermatograf sprâncenele și începu să învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mă asigură ea. Scoase de sub pat o cutie în care se găseau o mustață, o pălărie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă în mai puțin de un minut, își îngroșă cu creionul dermatograf sprâncenele și începu să învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Poți merge și așa. Încolo. A mers. A dat peste gardul unei mari podgorii. Unde e poarta? Către colțul acela. Sa dus către colțul arătat. Chiar lângă colț, l-a Întâmpinat, unul, Îmbrăcat În uniformă albastrocachi, În mână, cu un baston de polițai, și, la brâu, cu pistol. Mata?, l-a Întrebat. Eu, ce? Mata, ce cauți aici? Caut de muncă. Aș vrea să-mi deschid o afacere. Afacere, zici? Dar, bine, aici, se culeg struguri. Aici nu se deschid afaceri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zile și tot atâtea nopți. Timp în care acest bărbat își duce viața, lipsit de lumina ochilor. Încă de la prima pagină, Iustin Dobrescu este însoțit de vocea auctorială, ca un suport de care e preferabil să se sprijine, ca de bastonul pe care-l ține, de fantezie, agățat de braț. Vocea parcă îl conduce, îndreptându-i pașii într-acolo unde vrea să ajungă. E o senzație aproape materială, altceva decât glasul povestitorului, punctând, cu un soi de considerații filozofice sau psihologice
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care îl așeza de peste trei ani de zile și ieși închizând ușa cu o mișcare lentă, astfel că nici el, deși urechile i se obișnuiseră să recepteze cea mai fină adiere de vânt, nu auzi atingerea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vedea, dar îi simțea privirea luminoasă și mângâierea pe frunte. Nu știa cât era ora, dar era sigur că astrul zilei nu se înălțase mai mult decât potrivit orei nouă. Plecă în mers liniștit pe trotuar, cu pași egali, lăsând bastonul să-i atârne leneș de brațul drept. Nu-l folosea aproape niciodată în zonele bine cunoscute. De acasă pornind, știa cât să meargă până la intersecție și cunoștea fiecare ușoară denivelare de teren. Zâmbea plăcut la apropierea de oameni și Marian
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
om între oameni. În ziua aceea, ieșea doar pentru a cumpăra pâine. Nu avea mult de mers. Magazinul era la primul bloc de dincolo de intersecție. Își pregătise borseta, dar o uitase pe pat când s-a ridicat să-și ia bastonul alb. În ea avea cartea de identitate, două bancnote a câte cinci lei și telefonul mobil. Cu acesta se obișnuise să lucreze. Cunoștea acele câteva numere de telefon pe care le folosea frecvent pe de rost, așa cum cunoștea și poziția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mult și parcă niciodată nu epuizau subiectele ancorate în literatură de toate felurile și în călătorii virtuale pe care le visau să devină realitate, cândva. La câțiva pași de ultima intersecție pe care o avea de trecut până la părculeț, ridică bastonul și se pregăti să îl pună la lucru pentru a fi sigur că bordura nu este nici mai aproape și nici mai departe de piciorul său. Ascultă cu atenție mărită zgomotele străzii. Era trafic obișnuit pe partea carosabilă. Pe trotuar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ori a întârziat la școală? Nu este obligatoriu... Poate l-a trimis mama lui să ia pâine ori să cumpere altceva...”. Încercând săși imagineze cam ce vârstă are copilul și ce preocupări l-au ademenit să iasă din casă, întinse bastonul și făcu primii pași. Două turisme opriră aproape de trecerea de pietoni. După turația motoarelor, aproape de neauzit, își dădu seama că șoferii făceau parte din categoria celor pentru care regulile de circulație sunt făcute spre a fi respectate. Un al treilea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
asfalt. Filmul s-a întrerupt la fel de neașteptat precum începuse. O voce, nu se știe de unde, i-a poruncit: „Opreștete, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
știe de unde, i-a poruncit: „Opreștete, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față, ca și când
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în care doctorul i-a vorbit omului accidentat, dar acum, auzind și înțelegând vorbele acestuia, toată lumea înmărmurise. Se auzeau doar respirațiile oamenilor. Se uitau unii la alții și nu le venea să creadă că au auzit cele spuse.Domnule..., ai bastonul de nevăzător și... doi oameni care te cunosc din vedere mi-au spus că, întradevăr, ești nevăzător... Cum poți afirma că ai văzut? - Domnule doctor, după voce știu că sunteți ce sunteți... Am ascultat câte puțin. Sunt nevăzător, dar eu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu adevărat nevăzător, cum poți afirma că ai văzut? - Am văzut cu urechile..., domnule doctor. Aud foarte bine și... interpretez bine zgomotele. Nu m-a lovit cu mașina, domnilor polițiști... Mă auziți? Am căzut eu..., dar după ce mi-a lovit bastonul... Trecuse de mine..., a mai rostit nevăzătorul, destul de greu, trăgânduși pleoapele peste ochii lipsiți de lumină. Tainicele cărări ale iubirii - Și-a pierdut cunoștința! a exclamat medicul și a dat imediat indicații oamenilor ce-l însoțeau. L-au ridicat cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ne vom convinge că nu sunt probleme. Este ciudat că, după toate mărturiile, omul nu a fost lovit de mașină. A căzut el.... și nu cred că viteza putea fi atât de mare, încât să-l dezechilibreze curentul provocat... - Și... bastonul acela, mă iertați, vă rog, este al lui? Este nevăzător? - Da, așa au spus vreo doi care-l cunoșteau din vedere. L-au mai văzut pe stradă... Posibil să fi fost de prin zonă, dar nu știa nimeni unde locuiește
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Iuliana..., fratele dumneavoastră nu a fost lovit de mașină... Stați liniștită, vă rog! interveni el, imediat ce fata făcuse ochii mari și a intenționat să se ridice. A căzut pe trecerea de pietoni, dar după ce acea mașină trecuse și îi lovise bastonul, pe care i l-a smuls din mână... Așa au concluzionat polițiștii și așa au spus martorii oculari, dar... - Ce este? De ce v-ați oprit, domnule doctor? întrebă Iuliana alertată, încercând din nou să se ridice de pe scaun. L-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trecerea de pietoni. Știu că tu ai auzit acea mașină și te-ai oprit din mers exact în momentul în care ai înțeles că ești în pericol. Intuiesc că nu ai fost sigur și înțeleg că, atunci când ți-a lovit bastonul, te-ai speriat foarte rău. Ai avut senzația că te lovește în plin. Ai avut un șoc... Te rog să îți amintești că ai mai avut un șoc asemănător în urmă cu circa trei ani. Erai la munte, Tinule! Ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
era făcut să fie cercetător, cel puțin așa pretindea sora mai mare a mamei. Cînd auzeam acest cuvînt, cercetător, îl și vedeam pe Victor, nu știu de ce, îmbrăcat ca sherlock Holmes, cu o lupă într-o mînă și cu un baston în cealaltă, traversînd orașe și sate, reliefuri și spații stelare, în căutarea absolutului. Pînă la urmă tot Victor și-a găsit însă un domeniu pe măsura capacităților sale, dar mai ales de natură să ne uluiască pe toți. „am decis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
întreabă din nou X. Vocea nu zice nimic. Dar o simte cum gîfîie. oamenii sunt totuși prezenți prin lucrurile pe care le-au abandonat. Pentru că și-au abandonat totul : și-au abandonat mașinile, bicicletele, cărucioarele, trotinetele, valizele, sacoșele, ghiozdanele, pălăriile, bastoanele, umbrelele... Iar unii și-au mai abandonat pardesiile, fularele, sacourile, țigările pe care tocmai le fumau (X are impresia că unele mai ard încă). Pretutindeni zac risipite poșete, ziare nedeschise încă, pîini proaspăt cumpărate și din care nicio gură n-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
autobuzul trece din cinci în cinci minute. („Unde sunt cele două bătrînici pe care le întîlnești în fiecare luni în stație ?”) X așteaptă zece minute. Un sfert de oră. Douăzeci de minute. („Unde este bărbatul cu ochelari fumurii și cu baston ?”) Liniștea instalată peste oraș i se pare din ce în ce mai mult lui X un fel de complot colectiv dirijat împotriva lui. („sunt nebuni. toți !”) Ce le-a făcut el acestor oameni pentru ca ei să se comporte astfel ? Punîndu-și aceste întrebări lui X
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pălării, tone de papuci de casă, tone de pantofi cu toc (de damă), tone de ziare umede, sute de kilograme de ochelari, tone de eșarfe și mănuși... Un munte de biciclete, de landouri, de cărucioare pentru handicapați, de cîrje, de bastoane și de proteze. Lucrează ca un robot, cu îndîrjire, fără să se plîngă de nimic, fără să schimbe un singur cuvînt cu Vocea. munca îi face bine. mai trece un an. spală trotuarele din fața marilor magazine, spală piețele, demontează tarabele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]