3,424 matches
-
îndesat, mustăcios, te așteptai oricând să-ți dea un dos de labă dacă ratai virajul. Când schimbai direcția și nu semnalizai, spumega: „Fu-tu-i mama mă-sii de condus! Las’ că scot eu mâna pe geam și fac cu batista!“ Te mai freca și cu-o regulă de-a lui cu pietonii, dar asta nu se putea povesti. I-a picat fața când l-am lăsat fără frâna de mână la Dacie. „Trage frâna de mână!“ Am tras-o; nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pachețel la mine, ca marii criminali înainte de-o infracțiune bine plănuită. Le preferam pe-alea spirtoase, parfumate cu mentă sau camfor: îmi dădeau o stare de liniște și confort, ca alcoolurile tari. Ce să fac, dacă nu mai existau batiste?! „Ce căutăm?“, am intrat direct în problemă, apăsând tastele: o senzație plăcută, cauciucată, imposibil de descris. „Ultimele noutăți ale colegului tău. Ăla sensibil, cu buzele date cu glicerină.“ „Jurnalul lui Paul?“ „Jurnalul, jurnalul de dincolo de jurnal, drăcii de-astea.“ „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și mă făceau să mă recunosc. Lama trecea peste spațiile translucide, descoperind pielea și injectându-i mici pete rozacee în mișcarea ei de du-te-vino. Eram posesorul unei machete transparente, umplute treptat de culoare, la fel cum își umplea Prințul Maxențiu batista de sânge. La sfârșit, nu m-am clătit cu spirt și nici nu mi-am trecut un prosop cald peste față. Mi-am lăsat obrajii să ardă; măcar îi simțeam, mă enervau, îmi aparțineau. M-am sprijinit cu mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ele, șlefuindu-le amănuntele). Stârneam când milă, când respect, când compasiune. Era o nebunie să studiezi atâtea sentimente; plăcerea se-amesteca firesc cu dezgustul. Sufeream de toate maladiile posibile, mai puțin cele fatale. Le desfăceam estetic, ca anemonele colorate din batista lui Maxențiu. Mă pricepeam. Distorsionam adevărul cu măsură, pornind de la ceva real, chiar puțin dureros, și ajungând la catastrofa scontată. Amplificând inteligent, îmi vindeam suferința celor interesați. La serviciu, aveam când ulcer, când gastrită cronică, în funcție de situație: dacă trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fusesem convins că mi-am greșit epoca. Mi-ar fi plăcut să învârt halebarde prin hălci de-armuri și să depun aurul și capetele dușmanilor la picioarele domniței mele, înainte s-o răstorn în iatac și să-i iau virginitatea, batista și, abia la urmă, gâtul. Viața Mariei iradia o splendoare tulbure, trecutul, deși uitat, venea mereu din urmă, acoperindu-i gândurile ca petele unei eclipse solare. Nu-mi povestea niciodată totul despre părinții ei, nici despre iubiții presărați printre ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
leșine de plăcere la primele complimente ale admiratorilor. Bărbații se descurcau mai bine, păreau niște duri cu pretenții de sportsmeni și intelectuali, antrenați să seducă și să părăsească. O sfârșeau cu toții prost, cu focuri de revolver, citate din Hegel și batista înmuiată-n lacrimi. Genul ăsta de literatură caldă și soioasă nu era pe gustul meu: am pus repede cărțile pe raft, fără să le deschid, în spatele Hortensiei și-al lui Camil. Deosebirile nu se-opreau aici. Maria citea Eco și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne-omora pe-amândoi. „Când kilu’ meu se mai termină cu zdruncinăturile astea?!“ „Când s-o termina România. Și-asta nu va fi prea curând.“ Am coborât și m-am dus la dulăpiorul de la chiuvetă. Părea curățel, proaspăt șters cu batista pe oglindă. L-am deschis din curiozitate, nu ca să mă spăl. Avea de toate, cum scrie la regulament: apă, pahare de plastic, prosoape de hârtie, săpunuri minuscule, în formă de biscuit. Nu apucase încă nimeni să le ia. Imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două, fiecare cu șase dimensiuni adiționale. Crede-mă pe cuvânt, n-am timp să-ți explic acum. Pe scurt, Paul e-un soi de suport de memorie, un icon care clipește pe ecranul minții, ca emoticonul de pe iPod, nodul de la batistă sau reminder-ul de la mobil. Apelezi la el ca să-ți aduci aminte că trebuie să deschizi anumite fișiere; dai click pe numele lui ca să muți chipuri, gesturi și fapte dintr-o parte într-alta. Bineînțeles că tot Robanu l-a construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
realizat; * Activitatea se desfășoară non stop; amplasarea se face în locurile de trafic maxim, sau cu cerințe deosebite (gări și autogări, scoli, aeroporturi); * Poate rezolva unele necesități de bază (apa, băuturi răcoritoare, pâine etc.) sau complementare, în situații comerciale (ciorapi, batiste, lame de ras, drogherie etc. ) Ca avantaje ale acestei forme de vânzare menționăm: Pentru cumpărători, principalele avantaje se materializează în comoditatea și rapiditatea cu care își pot procura produsele dorite precum și prin faptul că deservirea se realizează nonstop. Pentru comercianți
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
era logodită cu prietenul meu. Prințul a băgat de seamă și a fost frapat. Vine la mine într-o dimineață, înainte de ora șapte, mă trezește. Mă îmbrac uluit; tăcere de ambele părți; înțelesesem totul. Scoate din buzunar două pistoale. Prin batistă. Fără martori. La ce bun martorii, dacă peste cinci minute ne trimitem în veșnicie unul pe altul? Am încărcat pistoalele, am întins batista, ne-am pus unul altuia pistolul în dreptul inimii și ne-am privit drept în ochi. Deodată, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă trezește. Mă îmbrac uluit; tăcere de ambele părți; înțelesesem totul. Scoate din buzunar două pistoale. Prin batistă. Fără martori. La ce bun martorii, dacă peste cinci minute ne trimitem în veșnicie unul pe altul? Am încărcat pistoalele, am întins batista, ne-am pus unul altuia pistolul în dreptul inimii și ne-am privit drept în ochi. Deodată, ne-au țâșnit la amândoi șiroaie de lacrimi din ochi, mâinile au început să ne tremure. La amândoi, la amândoi deodată. Apoi, firește, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de pe canapea. Pariez că s-a și gândit să vă tragă pe sfoară și acum își face planul de bătaie. — Doar cinci săptămâni! Doar cinci săptămâni! ținu isonul Lebedev, întorcându-se deja îmbrăcat cu fracul; clipind din ochi, își scoase batista din buzunar ca să-și șteargă lacrimile. Suntem orfani! De ce-ai ieșit în zdrențe? îl întrebă fata. Doar aici, după ușă, ai o redingotă nouă. N-ai văzut-o? — Taci, libelulă! Ți-arăt eu! făcu el, dând să bată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridicase ca să-l însoțească; acesta, deși nu-și pierduse capul și curajul, era, probabil, foarte contrariat. Ippolit era încruntat, trist și parcă foarte uimit. În tot cazul, în aceste clipe începu să tușească atât de tare, încât chiar își pătă batista cu sânge. Boxerul era aproape speriat. — Eh, Antip! strigă el cu amărăciune. Și doar ți-am spus atunci... cu trei zile în urmă că, poate, nici nu ești cu adevărat fiul lui Pavlișcev. Se auzi o rumoare reținută de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cel mic, nici în privința inteligenței, nici în a inimii! Ești mai cinstit decât toți, mai nobil decât toți, mai bun decât toți, mai blând decât toți, mai inteligent decât toți! Aici sunt oameni nedemni să se aplece și să ridice batista pe care ai scăpat-o acum... De ce te umilești și te consideri mai prejos decât ei? De ce ai schimonosit totul în ființa dumitale, de ce nu ai pic de mândrie? — Doamne, cine s-ar fi gândit la asta? plesni din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lizaveta Prokofievna, tremurând de furie. — Toți mi-au spus, toți, până la unul, în toate aceste trei zile! Niciodată, niciodată n-o să mă mărit cu el! Strigând toate acestea, Aglaia izbucni într-un plâns cu lacrimi amare, își acoperi fața cu batista și se prăbuși pe scaun. — Păi nici nu te-a ce... — Nu te-am cerut de soție, Aglaia Ivanovna, rosti prințul fără voie. — Ce-e? strigă deodată Lizaveta Prokofievna, mirată, înfuriată și îngrozită. Ce-i asta-a-a? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vrut, niciodată n-am avut de gând, niciodată nu voi vrea, o să vezi și singură; poți să fii sigură de asta! Aici m-a calomniat un om rău! Fii liniștită! Spunând acestea, se apropie de Aglaia. Ea își dădu deoparte batista care îi acoperea fața, îi aruncă o privire rapidă, învăluindu-i toată figura speriată, pătrunse sensul cuvintelor lui și deodată izbucni într-un hohot de râs chiar sub ochii lui, un râset atât de vesel, de impetuos, atât de caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tonul unui precupeț care are toate motivele să jubileze: — Ptiu! Ai încasat-o! Mutra ți-e plină de sânge! Ptiu! Venindu-și în fire și știind bine cu cine are a face, politicos, ofițerul (acoperindu-și de altfel obrazul cu batista) i se adresă prințului, care se ridicase deja de pe scaun: — Sunteți prințul Mâșkin, cu care am avut plăcerea să fac cunoștință? — E nebună! Smintită! Vă rog să mă credeți! îi răspunse prințul cu vocea tremurătoare, întinzându-și - cine știe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lucruri inutile. Acest vis... — Cam așa e! se grăbi Ganea să-și strecoare părerea. — Există aici multe aspecte personale, de acord, adică propriu-zis despre mine... Spunând toate acestea, Ippolit arăta obosit și slăbit și își ștergea transpirația de pe frunte cu batista. — Da, vă interesează propria persoană cam mult, sâsâi Lebedev. — Eu, domnilor, nu oblig totuși pe nimeni; cine nu vrea să asculte n-are decât să se retragă. — Te dă afară... din casa altuia, șopti Rogojin abia auzit. — Cum să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amândoi pe loc să-l percheziționăm pe Keller care zăcea precum... precum... aproape ca un ghimpe. L-am scotocit peste tot: în buzunare n-avea nici o centimă și chiar n-am găsit nici un buzunar care să nu fie spart. O batistă albastră, în carouri, din bumbac, într-o stare mizerabilă. Am găsit chiar și o scrisorică de amor, de la o cameristă, care-i cerea bani și-l amenința, precum și crâmpeie din foiletonul pe care îl știți. Generalul a decis că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
neîncetat la trista lor operă. Victimele cele mai multe aveau câte un braț sau picior frânt, picioarele erau sucite în mod nenatural. Mirosul în aceste localuri era nesuferit. Soldații și servitorii sanitari, al căror organ e destul de tâmpit, trebuiau să-și ție batista la nas. Directorul Hofmann observă aceasta și aduse o cutie de țigări, pe care o împărți între cei prezenți. Oare să plângi mai mult pe acești nenorociți care și-au pierdut viața sau pe nenorociții cari veneau să-și caute
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca în această strofă tipică, citată și de E. Lovinescu: Așa: vino să-mi ridici sufletul ca pe o coajă de copac și să-mi citești durerile închise - cuiburi de păsări triste, acolo. Mâinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase batiste, și ochii tăi, pentru copilul tristeților mele, odihnitor hamac. (Tristeți) O anume labilitate a sintaxei poetice se conturează astfel de la debut. Cu accente mai subliniat programatice, în experiențele anilor următori, această tehnică pletoric-asociativă va deveni dominantă, cu consecințe de apreciat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de a Împușca pe oricine, În afară de Margareta, aduce fetița În casă, aceasta Îi dă o palmă, Simon orbește. Fetița, sora lui Bivolon, Îl sechestrează În beci pe Simon. În timpul acesta, fratelui său i-au picat trei picături de sânge pe batistă, semn că Simon era În primejdie. Urmând același traseu, ajunge la Simon și Îl salvează. c. Legături incestuoase Ursitorile decid și legături incestuoase În narațiunile populare românești, reiterându-se astfel mitul lui Oedip. Se știe că psihanaliza freudiană a exploatat
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
figură bisericească, Philip Henry, a relatat cum, imediat după ce toporul gâdelui a separat capul regelui de trup, s-a auzit un murmur unanim al mulțimii adunate să urmărească execuția. Mai mulți privitori s-au apropiat de eșafod și au muiat batistele în sângele său, din cauza superstiției conform căreia sângele unui rege picurat pe răni deschise poate vindeca boli, pentru că este de esență divină. Desigur, cu ocazia acestui eveniment au apărut o serie de povești învăluite în aura misterioasă a superstițiilor. Aceste
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
căni de ceai. Își scoate apoi halatul și cămașa de noapte. Îi este prezentată apoi cămașa de către Delfin. În absența Delfinului îi este prezentată de ducii De Bourgogne, De Berry sau d'Orléans. După ce se îmbracă îi sunt oferite trei batiste, din care alege doar două. La final urmează un moment solemn, când regele îngenunchiază și își face rugăciunile. Ludovic al XIV-lea a fost o persoană credincioasă și și a îndeplinit cu cea mai mare seriozitate îndatoririle religioase. După încheierea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]