3,939 matches
-
tînără, are doar un secol, ecran, și-n două decenii e făcută țăndări. Ca să nu lăsați totuși orice speranță afară, voi, care intrați aici, În sala de cinema, mergeți mai Încet pentru a putea observa dîra subțire de lumină, e becul plasatoarei, printre rînduri sclipește un șir de regizori licurici, primul merge Spike Lee, din ’89, cu Do the Right Thing tradus Pizzeria lui Sal, urmează Tarantino cu Pulp Fiction și-atît, apoi, schimbîndu-și mereu ordinea, frații Coen, Guy Ritchie, Jocuri, poturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rubrică motivul șederii, am scris creație. Singurul lucru pe care l-am creat În cele cîteva zile de vacanță cît am stat acolo a fost un joc de societate cu regulă fixă: ocuparea pe rînd a tuturor camerelor unde schimbam becurile, pernele, clanța, perspectiva. Am vrut să schimbăm și cîinele, dar nu era decît unul. Practicat Împreună cu superba femeie care nu știu ce-a scris la motivul șederii, jocul captiva și solicita În chip nebănuit. Mai ales că eram singuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însorită zi de toamnă va intra Într-un guvern clandestin ales prin vot cinstit de Întreg poporul, nici pînă azi nu-mi explic ce s-a-ntîmplat, tot ce pot face este să-i urez păr și aceeași senzație ca a unui bec de 65 de wați luminînd printre colegii mitocani nemuritori cu mustață, ce nu luminează. Revenim. Ellen Barkin mi-a amintit de Sea of Love, unde juca ceva mai vizibil, un film care, de n-ar fi fost Pacino, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-acum Încolo mama. Ca șef al fremenilor, Cooper Își chestionează adjunctul, privind În nisip: „E sigur că vine un vierme ?” Ăla e sigur. Atunci Usul zice că știe el cum să-i distragă atenția, și Înfige o țeavă cu bec În dună. Viermele vine, chirăie ca orice vierme, și pleacă cu atenția distrasă. Chani e fiica lui Liet. Acum Shai-hulud trebuie să hotărască dacă Jessica va deveni Cucernica Maică. Pentru o clipă ești tentat să crezi că Shai-hulud e viermele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
miră ca prostu-n drum și caută explicații misterioase evoluției electorale românești”. Evoluție care s-ar putea rezolva, cum spune altcineva, pe 8 octombrie, „cînd pămîntul se va ciocni cu un asteroid gigant”. Accident În urma căruia se va sparge și ultimul bec din Balta Albă. Alexandru Toma din coloana din stînga Îl citează cu neumbrită admirație pe Stolojan care-a spus ceva celebru ca de obicei: „Dintr-un sistem nu poți scoate decît ceea ce bagi”. Acum, partea mai puțin agreabilă ține evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai rămăseseră decît vreo cinci minute pînă la sfîrșit cînd De Niro, acum ultra alfabetizat, pleacă să facă un fel de carieră În nu’ș ce stat, o face, și se Întoarce triumfal, noaptea, cu o mașină frumoasă, cu becuri. Însă mai Înainte de asta se petrece plecarea lui din aeroport unde, pe-o băncuță, Jane Își exprimă teama față de zboruri (un complex freudian), el zice că nu, nu are de ce să-i fie frică, doar a fost odată analfabet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie. Străzi, magazine, becuri colorate pentru reveionul ce tocmai trecuse, tentațiile acelei rue de petits bouchers, decorată, strivită sub nenumărate tarabe cu fazani, iepuri, pești, raci, fructe de mare, restul Îmi era complet necunoscut, mirosul, rege, restaurant lîngă restaurant, japonezi, englezi, americani, arabi, germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l Închideau pentru că era marea burghezie, În pușcărie n-a mai ridicat pe nimeni. După cîțiva ani ieșea de-acolo și nu mai avea nimic, doar casa din Piața Unirii cu două etaje pe sub care trecea tramvaiul cu un singur bec pe nas, acolo mi-am petrecut o parte a copilăriei, pe urmă nu mi-am mai petrecut fiindcă i-au luat-o și pe-asta și i-au dat garsonieră În Drumul Taberei care era pe-atunci un cîmp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fugă; Jack o Înhăță. Îi luă de ceafă pe cei doi suspecți, ieși cu ei și coborîră Împreună treptele. Hudgens zbieră: — Pe Grauman’s, cît mai avem lumină! Jack Îi aranjă În cadru: doi frumușei amețiți și pe jumătate dezbrăcați. Becurile blițurilor fulgerară. Hudgens strigă: — Gata! Strîngeți echipamentul! Polițaii preluară controlul ostilităților. Rockwell și fata plîngeau de mama focului În drum spre mașina polițiștilor. La ferestre Începură să se aprindă lumini. Curioșii scoteau capul pe uși. Jack se Întoarse În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Acum altceva este mai important. Ca de obicei, bătrâna doamnă Marga Pop a scotocit îndelung în geanta roasă la colțuri după cheia pe care niciodată nu știa sigur în ce despărțitură o pusese, în întuneric, în fața apartamentului, fără să aprindă becul culoarului îngust la intrarea căruia se legănau câteva pale din lumina scărilor. Apoi, cu mâna tremurândă, a potrivit mult timp cheia și a descuiat, iar toate zgomotele se auzeau amplificate de partea ceastălaltă a ușii, în apartament. A intrat încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un gust de fiere, pe care îl are mereu de atunci. Se gândea că nimic nu e veșnic. În clipa următoare s-ar putea să nu mai existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i se adâncea ca într-o ceață. Sau texte aparent cu totul rupte de realitate și aflate la distanțe inimaginabile de preocupările lui. Citea cu o detașare asemănătoare cu indiferența, de care era perfect conștient în timp ce întorcea paginile, la lumina becului slab al veiozei, imaginându-și-i pe cărturarii din urmă cu veacuri, în hainele lor lipsite de podoabe, străduindu-se să-și convingă adversarii de prezența suflului divin ce i-ar fi inspirat în clipele în care își așterneau gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am deschis ușa grea cu balamale ruginite spre interiorul întunecat al staulului, am descoperit că noul meu refugiu fusese dotat cu un birou ( de fapt, cred că era un banc de lucru străvechi) și un scăunel de lemn și că becul atârnat cu o sârmă de grinzile acoperișului era ocrotit de un abajur verde decolorat. Și acela a fost doar începutul. Pe parcursul verii, mi-am dus toate cărțile și obiectele de decor preferate din dormitorul meu în acest paradis întunecat; doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să facă o impresie cât mai bună. Deci strânse din dinți, își astupă nasul și spre ușurarea lui, urcușul a fost rapid și netraumatizant. Apoi, a trebuit să se confrunte cu un coridor întunecat, luminat doar de o serie de becuri slabe de 40 de wați care îl făcea să uite de soarele strălucitor al după-amiezii de sâmbătă pe care-l lăsase afară; dar chiar în clipa când era cât pe-aci să se rătăcească, ușa unui apartament se deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piure de morcovi și orez brun, urmat de pesmet de revent. Sufrageria era mică și ar fi putut fi chiar plăcută dacă s-ar fi făcut puțin efort în acest sens: așa cum era, am mâncat la lumina orbitoare a unui bec atârnat de tavan și sub privirile mustrătoare ale câtorva afișe - toate aparținând lui Graham, după cum aveam să descopăr - care promovau cauze politice și filme străine (dintre care Tout va bien al lui Godard a fost singurul pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să nu-mi amintesc, ca în această zi din fiecare an, la Crăciunurile înzăpezite ale copilăriei mele, când casa era înecată în decorațiunile făcute de mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată pentru a rămâne la noi până la Anul Nou. ( Mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iminent anunțul unor atacuri aeriene împotriva lui Saddam Hussein. Ceilalți ședeau împreună la un capăt al mesei lungi din sufragera neprimitoare, în care bântuia curentul. Caloriferele nu mergeau, din nu se știe ce motiv și candelabrului electric îi lipseau câteva becuri. Mâncară câteva minute aproape în tăcere. Michael simțea că nu se putea lansa în aceste condiții într-o conversație personală cu Phoebe, iar membrii familiei Winshaw nu păreau avea să-și spună mare lucru. Între timp, urletul permanent al vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Conservator pe 22 noiembrie 1990. Succesorul ei, John Major, a obținut o victorie fără precedent a partidului, fiind ales a patra oară în 1992, asigurînd astfel continuitatea politicii de sănătate. Dar, desigur, Henry Winshaw n-a mai apucat acest triumf. Bec, Priză, Fasung (engl.) (n.tr.) (după mai multe amînări îngrozitoare) Banca Lătrătătorilor (engl.) (n.t.) Casa de numărat (engl.) (n.t.) Aleea mălaiului (engl.) (n.t.) Ținutul banuților (engl.) (n.t.) FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Ce hacuiala.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a texturii ofilite a casei, dizolvîndu-se În Întunericul care se strîngea asemeni prafului, prin ungherele șubrede. La două străzi depărtare, trecu un tren care se Îndrepta spre intersecția din Clapham; Îi simți tremurul și zgîlțîitul prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele ei prinse viață, clipi o secundă ca un ochi iritat, apoi se stinse. Bulgărele de jar din șemineul mic și rudimentar - cîndva fusese camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să se adune și să zîmbească, apoi Își ridică aparatul și-și apropie ochiul de obiectiv. Numai că se prefăcu doar că deschide diafragma. Apăsă butonul pe jumătate și făcu un clic cu limba. Fetele Începură să se plîngă. — Dar becul nu s-a aprins! — A luminat, zise el. Este unul special, invizibil. E unul care radiografiază. Vede prin hainele voastre. Evident, asta o inventase pentru a le flata pe fetele alea șterse care-l băteau la cap să le pozeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
jos și, Îți jur pe Dumnezeu, am făcut tot ce mi-a stat În putință să-mi țin mîinile acasă; a fost un adevărat chin. Merseră În cameră, mînă În mînă. El Își frecă ochii și se uită În jur. Becul veozei de-abia lumina; chiar și așa, văzu suficient și se strîmbă. — Locul ăsta e o gaură mizerabilă, nu crezi? Morrison zicea că-i OK. Cred că arată mai rău decît Paddington. — E-n regulă, zise ea. — Nu-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luară pe scări, călcînd greu. Peste o clipă, luminile din celule se stinseră din nou cu un pff. Duncan Își lăsă pătura și ajunse cu capul lîngă marginea pernii. Îi plăcea clipa cînd se Întrerupea curentul. Se bucura să vadă becul În tavan. Pentru că lumina dispărea Încet, și, dacă o urmăreai două sau trei secunde, puteai să dibui filamentul În sticlă, un fir răsucit care trecea de la alb la un galben violent, apoi la roșu aprins, la roz delicat, și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu era decît un mod de a amîna momentul - care venea inexorabil - cînd singurătatea nopții În Închisoare te Împresura ca apa Într-o barcă gata să se Înece. Încă auzea cuvintele cîntecelor la fel cum putea vede filamentul aprins al becului În Întunericul propriilor ochi. Dă-mi fata, tot auzea el În cap. Dă-mi fata, și O să te văd. Poate că și Fraser le auzea. Își schimbă poziția, se rostogoli pe spate și nu-și găsi locul. Acum că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
al treilea lucru... Dar mișcarea reveni. Auzi pași moi, lenți pe scară. Apoi ușa se deschise și Julia apăru În prag. Îi trebui o secundă s-o recunoască pe Helen prin Întuneric, doar la lumina unei lanterne cu un singur bec. Dar cînd Își dădu seama cine e, se prinse de marginea ușii și spuse: Ce s-a Întîmplat? E vorba de Kay? A descoperit Kay? așa interpretă ea cuvintele Juliei, și inima i se contractă. Apoi Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Asta ar complica lucrurile. Trebuia să acționeze acum, se gîndi ea, sau niciodată... Se ridică, Își puse capotul și papucii și luă lanterna. Ieși În hol, coborî o rampă, mergînd atent, pipăind drumul, pentru că scara era luminată doar cu un bec albastru. Probabil că pășise fără să facă nici un zgomot, pentru că o fată, care venea cu o farfurie În mînă pe scări, dădu nas În nas cu ea la Întoarcerea rampei și aproape că leșină de spaimă. — Viv! șuieră ea. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]