3,230 matches
-
asupra cărora bunul nostru Dumnezeu să nu-și fi aruncat o geană de privire. Chiar de pare că sforăie, Dumnezeu nu doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face să sune în străfundul nostru vocea Sa mustrătoare: „Frații tăi postesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
papale, însă sancta persoană îl împiedică, ajutându-l să șadă din nou pe scaun. — Nu e nevoie, padre Metodiu - spuse zâmbind papa. Am facut-o pentru că în vinele noastre curge același sânge. Pot eu oare să-mi las frații în bezna pe care o aduce răsăritul? Nu pot. — Sanctissime, nu vom uita aceste cuvinte niciodată - spuse Metodiu. Și chiar îl rog pe mai tânărul meu frate Iovănuț să-și deschidă urechile și să le țină bine minte, căci are a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
către stat” (ah, acest „către” - nu s-o fi găsind un lingvist-parodist?); fiindcă ele, cotele - „către stat”! - constituie „o Îndatorire patriotică” (a Românilor față de Ruși - acesta patriotism... internaționalist!); apoi Îi lămurești, le explici neexplicaților, Îi luminezi pe cei ținuți În bezna capitalisto-moșierească: să intre În Întovărășiri măi tovarăși! - «un fel de cooperative, cum făcea și Ion Mihalache dar: pssst!, să nu ne-audă careva...»; apoi să-i Îndemne pe inerții țărani să fie progresiști, ce dracu!, «fiți Înaintați - nu Înapoiați, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ceea ce am vrut să văd se și vedea. Continuam să mă concentrez asupra acelui punct. Lumina aceea pală, dreptunghiulară, fereastra lămîiatică, fereastra acelei camere pe care tocmai o părăsisem. Perdelele gălbui parcă rîdeau de mine, de mine care Înghețam În beznă și care, pentru ea Înfruntam cu vitejie invazia Întunericului. Dar, pînă la urmă tot am să-i vin de hac acestei femei. Aștept. N-am decît să aștept clipa aceasta. Se auzeau pași. Parcă umbla cineva numai pe cîlcîie. Pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că nu mai pot juca jocul de noroc preferat, pentru că sînt dispărut... și sînt beat mai tot timpul... Bucătarul Își ridică un deget să-mi arate ceva. Mi-am Întors privirile spre reflector și l-am zărit pe frate În beznă, undeva la jumătatea drumului dintre foc și autobuze, făcîndu-mi semn să mă duc la ei... M-am Îndepărtat Încet de autobuz, ca să nu prindă cei trei de veste... Înaintam greu, poate din cauza pietrelor din albie... sau poate că eram mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o adevărată harababură printre siluetele acelea Întunecate. Două fete au țîșnit spre noi, țipînd, dar au fost prinse. Au sosit Întăriri imediat și cele două au fost săltate, fiecare de cîțiva bărbați, ca niște saci cu legume și duse În beznă, undeva dincolo de cercul de autobuze. Li se mai auzeau doar vocile plîngărețe și stridente, Înjurau și urlau după ajutor. Într-o clipă au răsunat țipete și zgomote provocate de obiecte sparte undeva pe lîngă autobuzul cel mai apropiat de dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și m-am ridicat... Dar ce să fac?... Se mai putea face ceva?... Am rămas În picioare neștiind Încotro s-o apuc... exact ca studenta pe care am lăsat-o În capul scărilor de la bibliotecă... Este iritant să orbecăi prin beznă, fără libertatea de a acționa, fără să știi pe unde te afli și care ți-e scopul, dar să fii săltat de pe drum fără nici o explicație sau scuză depășea deja orice limite... Dincolo de tejghea, proprietarul era Îngropat pînă-n gît În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
miercuri seara furtunile au devastat vestul țării, s-au îndreptat și spre restul țării. Meteorologii au avertizat că România este străbătută de un front atmosferic care poate determina fenomene meteorologice extreme. În județul Bistrița-Năsăud, localitatea Valea Ilvelor a rămas în beznă, în urma unei furtuni. Vijeliile au afectat liniile de medie tensiune din localitățile Ilva Mică, Strâmba, Măgura Ilvei, Leșu Ilvei și Poiana Ilvei, însă majoritatea defecțiunilor au fost remediate ieri dimineață. La Beclean, precipitațiile au depășit 37 de litri pe metru
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
că vrea un pahar cu apă și un antinevralgic, eu îi aduceam paharul și mă uitam prin cuptor - era un fund fals de cârpă neagră. Vedeam câțiva oameni care râdeau, dar care nu mă vedeau pe mine pentru că eram în beznă totală în cuptorul ăla. Apoi, o etapă următoare a fost momentul în care, la Teatrul Foarte Mic, s-a schimbat într-un fel convenția și nu mai erai în întuneric tu, ca spectator, ci, teatrul fiind atât de mic și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
pentru a ridica în slăvi mărețiile regimului și ca să ne spună ce viitor luminos ne așteaptă. Paradoxal, viitorul luminos ni se întrezărea, mie și prietenilor de la scară, odată cu punerea în aplicare, seara, a economiei de electricitate. Pe românește, lăsarea în beznă a orașului. Povestea asta mă amuza, pentru că abia așa aveam cadrul natural perfect să jucăm o chestie care se numea „somata“ - un fel de „prinsa“. Mitingul regizat la care participasem cu ocazia „celui de-al paișpelea Congres“ fusese, în mintea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
a aruncat înfuriat spre el. S-au apucat strâns ca la box, atunci când nu mai ai putere, și s-au rostogolit dincolo de gardul viu din fața blocului, pumnindu-se până au rămași lați, într-o parte și-n alta. După gard, întuneric beznă. Aproape liniște. Nu se auzea decât zgomotul mașinilor trecând rar, pe stradă. Prietenii lui - a aflat mai pe urmă - fugiseră care-ncotro, însoțiți de urmăritori. Lui îi curgea sânge din nas și a rămas întins pe spate, cu brațul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Mama ! Trezește-te !" Am deschis ochii, mai exact un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte, nu știam unde suntem. Era întuneric și răcoare. De undeva, din beznă, se auzeau din când în când doar mârâituri de câine. Mă durea totul : șalele, ochii, un șold și mai ales umărul de care mă strânsese militarul. Am încercat de câteva ori să mă ridic în picioare și nu am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe picioare și m-a examinat. Privirile hulpave au început să-i fie însoțite de gesturi deșănțate. A început să mă ciupească de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
termină încrederea și speranța și devii agitat, te zbați, deschizi uși după uși și dincolo de ușă, o noapte și încă o noapte, un întuneric după un alt întuneric, un lanț nesfârșit. Să fie căutarea o încercare de a ieși din beznă? Era atât de absorbită de noua ei îndeletnicire încât suportă zile întregi o durere intensă de măsele, un chin înfiorător, dezarmant. Își administra singură fiole de algocalmin, le spărgea vârful deasupra chiuvetei, le scutura picătură cu picătură în lingură sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
etaj, cu balcon. Din păcate nu ne poate servi decât cu o conservă de pește, pâine și bere. Haidem! Era încântat. O ducea de umăr. Pietricelele scrâșneau sub tălpile lor, făceau un zgomot asurzitor în liniștea nopții. Mirosea plăcut a beznă și a apă. Urcară trei trepte sub formă de semicerc. Acum erau sub cupola de lumină, punctată de gâze de noapte, împingeau ușa grea din stejar. În hol îi aștepta un bărbat scund și voinic, cu fața umflată de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara pornea către gară, o însoțea tatăl. Mereu numai el, după multe târguieli trebuia să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
curând și în felul ei, diplomat, printre asigurări ce priveau bunele sale sentimente, rămase nealterate în ciuda celor petrecute, îi sugerase un eventual deznodământ firesc, probabil venise s-o pregătească sufletește. Ori ei îi era greu să se mai poată înfrâna. Bezna nopții avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe pernă, foarte târziu sângele răscolit își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plămânii, dar tot nu te aude nimeni și nici nu poți spera să te găsească cineva acolo, iar prin jurul tău mișună miriapozi și păianjeni și calci pe oasele putrezite ale celor care și-au găsit sfârșitul înaintea ta. E întuneric beznă și umezeală mare. Dacă ridici privirile, vezi un cerc mic-mic de lumină, care arată ca luna în toiul iernii. Și mori acolo de unul singur, încet-încet. Numai când mă gândesc la așa ceva mi se face pielea de g\in\, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În jurul nostru, doar vântul scutura frunzele de keyaki, în întuneric. Am așteptat o ve[nicie. Licuriciul și-a luat zborul brusc. Și-a întins aripile ca și când i-ar fi venit deodată o idee și a trecut peste balustradă, plutind în beznă. A descris, rapid, cu aripioarele, un arc de cerc care-mi sugera intenția lui de a aduce timpul înapoi. A planat puțin pe loc de parcă ar fi vrut să vadă linia trasată de aripioare în bătaia vântului și apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de aripioare în bătaia vântului și apoi a zburat spre est. Urmele sclipirii lăsate de licurici mi-au rămas în suflet încă multă vreme după ce acesta dispăruse. Cu ochii închiși, vedeam încă acea luminiță palidă a unui suflet pierdut în bezna nopții. Am întins mâna de câteva ori, dar n-am atins nimic. Luminița pierise undeva, dincolo de vârfurile degetelor mele. Capitolul al patrulea În timpul vacanței de vară, universitatea a chemat trupele de ordine pentru a d\râma baricadele, iar studenții dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în clipa asta și nu pot coborî, a zis ea, închizând geamul. Am ridicat oblonul cam un metru de la pământ și acesta a scârțâit îngrozitor. M-am strecurat pe sub el și l-am închis la loc. ~n\untru era întuneric beznă. M-am împiedicat de grămezile de reviste legate, era cât pe-aci să cad de câteva ori, dar până la urmă am reușit să ajung la scara ce se afla în colțul încăperii. Mi-am scos pantofii și am urcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deranjează. Pe mine mă face fericită chiar și numai dorința de a scrie. De aceea îți scriu acum. Este șapte și jumătate seara, am mâncat și tocmai am făcut baie. Este o liniște deplin\ în jurul meu și afară e întuneric beznă. Nu se zărește nici măcar o dâră de lumină. De obicei văd stelele de la fereastra mea, dar astăzi e înnorat și nu se vede nici o stea. Cei de aici știu foarte multe despre astre și deseori îmi arată care e Fecioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A, da, până am împlinit treizeci și unu de ani. Și apoi, brusc, s-a întâmplat din nou. S-a prăbușit totul. Reiko și-a aprins o țigară. Vântul se potolise. Fumul se ridica drept în sus și dispărea în bezna nopții. În clipa aceea am observat că cerul era plin de stele. — S-a întâmplat ceva anume? am întrebat-o eu. — Da, spuse ea, ceva extrem de ciudat, ca și când mi s-ar fi întins anume o cursă. Și acum mă trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Privirile erau normale, mișcările sprintene. Mi-a șoptit la ureche: — Nu știu de ce, dar nu pot să adorm. Nici eu, am zis. Am pus cartea la o parte, am stins lanterna, am luat-o în brațe și am sărutat-o. Bezna nopții și sunetul ploii ne învăluiau. — Ce-ar zice Reiko dacă ne-ar vedea? — Nu te-ngrijora, doarme tun. Și când doarme, apoi doarme, nu glumă. Naoko m-a întrebat apoi: — Mai vii să mă vezi? — Vin. — Chiar dacă eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi întip\resc în minte moliciunea trupului ei. Am stat îmbrățiașați o perioadă de timp, iar apoi Naoko mi-a atins fruntea cu buzele și s-a dat jos din pat. Halatul de un bleu palid se unduia ușor, în bezna camerei, asemenea unui pește. La revedere! spuse Naoko în șoaptă. Am adormit, acultând ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]