4,061 matches
-
fi mai frumos pe lume, mai dulce și mai blând pentru un copil decât însăși ființa care l-a zămislit? Suflet gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
parc se reface tot ce s-a stricat. Unii mătură curățind gunoaiele scoase de vânt în cale sa. Drujbele retează stârvul plopului ce stă spânzurat în uitare cu o gaură în pântece. Pe un stâlp de telefon o pasăre cântă binecuvântând lumina. Penele sale multicolore deschid noi căi de lumină. Suratele sale nu se arată fiindcă au fost spulberate de propriile nesocotiri. Omul nu și reface urmele și nici nu este conștient de aceste lucruri. În întreaga noastră ființă putem să
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
Acestuia, menite să le șteargă muritorilor, păcatul din Eden: Așchiile din Sfânta Cruce, apoi Sfânta Lance, Marama Sfântă și Cununa de Acacia, Sudarium-ul și Sfântul Giulgiu, și Potirul Sfânt. Tu, Mare Maestru, amintește-ți! Adu-ți aminte cum ai fost binecuvântat, în Ptolemais Antiohia, pentru onoarea neprețuită de a duce Cupa lui Iosif din Arimateea, ucenicul tainic al Domnului nostru, departe, cât mai departe, spre Nord, pe meleagul necunoscut al Terrei Ultrasilvana, pentru a ocroti fruntariile creștinătății, dinspre stepele sarmatice și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
este Moartea. Este Astaroth! grăiește Îngerul. Sephirahul devorator de oseminte. Regina stolului de asasini. Ucigașul androgin suprem, din inima tenebrelor. Nici bărbat, nici femeie, ci personificarea urii și a unicei plăceri cumplite de a omorî, de a stârpi orice alcătuire binecuvântată de Creator, cu duh de viață! Întotdeauna am crezut că Moartea este aceea care îi călăuzește pe Cavalerii Apocalipsei, zice Fratele. Că Ea le-nchide pleoapele, celor căzuți în lupte. Și, mă gândeam eu, că am sfeclit-o! Nu-ți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dovadă, în mod repetat omul se raportează la Dumnezeu iar dovadă stă faptul că înainte de a se înfrupta după o lungă perioadă de timp din carnea pe care au pregatit-o, ei o duc la biserică pentru că preotul să o binecuvânteze. Tot în prima zi ,după ce se bucurau împreună, tinerii și bătrânii mergeau la hora, care se desfășura în centrul satului și unde desigur erau prezenți oamenii de frunte ai comunității: preotul, primarul și învățătorul. De Anul Noucel mai frecvent obicei
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
realizat cea mai mare pască din lume, punîndu-i în încurcă tură pe reprezentanții Guinness Book, căci pînă acum nimeni nu a mai încercat să omologheze o pască... Oricum, după îndelungi deliberări, aceasta a avut tradiționala formă rotundă și a fost binecuvîntată și ea în prima zi de Paști, cu spijinul aceluiași neobosit Flutur. * Cea mai mare colivă din lume, cîntărind 2,5 t, a fost pregătită la Orăștie pentru pome nirea regelui dac Decebal, de la a cărui moarte tocmai ce s-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rînduire a inegalităților. Din acest punct de vedere, nu atît de urmașii lui Las Cassas mi-e teamă în această revenire a creaționismului, cît de cei ai lui Sepúlveda - cei conștienți, dar mai ales cei în necunoaștere de cauză. Căci, binecuvîntată de Dumnezeu și pusă la îndemîna habotnicilor, această teorie a inegalității poate face ravagii cu inima ușoară, transformîndu-se ușor, peste noapte, într-o practică legitimă a vieții noastre de zi cu zi ! Statul interlop — Am ajuns să fim conduși de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și al istoriei. În sfârșit, în ziua a șaptea, Dumnezeu se odihnește (2,1-3). În această zi nu are loc nici o activitate divină. Dumnezeu, și numai Dumnezeu, umple această zi cu prezența sa și de aceea o „consacră” și o „binecuvântează” (2,3). Prin urmare, înainte de a locui într-un templu, Dumnezeu locuiește timpul. În acest fel, Israel îl poate întâlni și venera pe Dumnezeul său fără a deține un „loc sacru”. Aceste cinci sublinieri ne duc la concluzia că teologia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Ierusalimul și templul. Abraham a fost chemat de Yhwh, Domnul lui Israel, și-a lăsat patria pentru a merge spre o țară necunoscută, țara promisă (Gn 12,1). Abraham a ascultat (Gn 12,4a) și de aceea Dumnezeu l-a binecuvântat. Mesajul este clar: binecuvântarea promisă lui Abraham e valabilă și pentru toți cei care s-au întors din Mesopotamia după exil ca să se stabilească din nou în țara Canaanului. În realitate, sunt puține textele care spun că Abraham a venit
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
l-ar putea distruge dacă poporul său, în special clasa preoțească conducătoare, nu se convertește. Tocmai datorită mărturisirii sale, întâlnirea lui Isus cu adunarea evreilor a avut un sfârșit dramatic. Marele preot l-a întrebat: „Ești tu Mesia, Fiul Celui Binecuvântat?”. După cum am văzut, avea toate motivele să-i pună această întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
urmă îngropate în Canaan (Gen 50,22-26; Ios 24,32). Oasele lui Saul, ucis împreună cu fiii săi, au fost duse în Iabeș (1Sam 31,12-13). David i-a lăudat pe cei doi oameni care au făcut aceasta (2Sam 2,5: „Binecuvântați să fiți de Domnul, fiindcă ați arătat bunăvoință față de stăpânul vostru Saul și l-ați îngropat”). Oasele lui Saul vor fi duse mai târziu în pământul tribului Beniamin (2Sam 21,12-14). Chiar și cel păcătos și cel judecat de Dumnezeu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
odihnească. Dar se întoarse curând, posomorât, cu țigara neaprinsă în colțul gurii. - S-o luăm din loc, spuse. Zamfira se ridicase în picioare, dar nu-și desprindea privirile din ochii rănitului. - Dacă am ști rusește, i-am cere să ne binecuvânteze, vorbi încet, parcă mai mult pentru sine. Așa se spunea pe la noi, că dacă te binecuvântează cineva când trage să moară, îți aduce noroc. - Așa am auzit și eu, îl întrerupse Iliescu. Dar îți aduci noroc numai dacă te binecuvântează
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
loc, spuse. Zamfira se ridicase în picioare, dar nu-și desprindea privirile din ochii rănitului. - Dacă am ști rusește, i-am cere să ne binecuvânteze, vorbi încet, parcă mai mult pentru sine. Așa se spunea pe la noi, că dacă te binecuvântează cineva când trage să moară, îți aduce noroc. - Așa am auzit și eu, îl întrerupse Iliescu. Dar îți aduci noroc numai dacă te binecuvântează cu inimă bună... Și ăsta-i bolșevic... - Orice-o fi, doar să te binecuvânteze pe legea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
binecuvânteze, vorbi încet, parcă mai mult pentru sine. Așa se spunea pe la noi, că dacă te binecuvântează cineva când trage să moară, îți aduce noroc. - Așa am auzit și eu, îl întrerupse Iliescu. Dar îți aduci noroc numai dacă te binecuvântează cu inimă bună... Și ăsta-i bolșevic... - Orice-o fi, doar să te binecuvânteze pe legea lui, în limba lui... Întoarse capul spre Darie. - Poate dumneavoastră, domnule elev, care știți atâtea limbi... Darie își aprinse țigarea. Ridică descurajat din umeri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă te binecuvântează cineva când trage să moară, îți aduce noroc. - Așa am auzit și eu, îl întrerupse Iliescu. Dar îți aduci noroc numai dacă te binecuvântează cu inimă bună... Și ăsta-i bolșevic... - Orice-o fi, doar să te binecuvânteze pe legea lui, în limba lui... Întoarse capul spre Darie. - Poate dumneavoastră, domnule elev, care știți atâtea limbi... Darie își aprinse țigarea. Ridică descurajat din umeri, încercînd zadarnic să zâmbească. - Nu știu. Acum îmi pare rău. Ar fi trebuit să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
târziu Zamfira. Dacă i-am fi putut vorbi pe limba lui... - Grijania lui de bolșevic! izbucni Iliescu printre dinți. Se preface că nu ne înțelege... Darie întoarse capul și-l privi, zâmbind încurcat. - Dacă-l înjuri, cum o să te mai binecuvînteze? - N-are a face. Când omul trage să moară, nu mai înțelege și iartă tot. Îngenunche și se aplecă ușor spre urechea rănitului. Iartă, Ivane, iartă! șopti. Atunci își dădu seama că nu-l mai privea și, întorcînd capul, văzu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-l ducem până în sat, vorbi Zamfira. Darie îl privi lung, neîncrezător. - Are să fie greu, spuse. Trage să moară. - Ar fi păcat, că acum înțelege, spuse Iliescu, și dacă ar mai duce-o un ceas, două, până în sat, poate ne binecuvântează... Câinele se oprise la vreo zece metri, în preajma porumbiștii, așteptîndu-i. Îl purtau pe carabine. Darie le luase ranițele și le atârnase de carabina lui, pe care o proptise pieziș pe umeri. Rănitul tremura, gemând înfundat, închizînd și deschizând necontenit ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
târziu. Îl lăsăm să se chinuie aici, sau îl ajutăm noi să moară? Zamfira se codi și-și plecă privirile. - Dacă ne-am trudit și l-am dus până aici... Poate se îndură Dumnezeu și-i dă putere să ne binecuvânteze. Pentru că, îmi dau eu cu părerea, acum vrea să ne binecuvânteze... - L-am auzit și eu, interveni Iliescu. L-am auzit când a spus Cristu. Dacă-l mai ținem de vorbă, poate o mai duce un ceas. Că satul nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să moară? Zamfira se codi și-și plecă privirile. - Dacă ne-am trudit și l-am dus până aici... Poate se îndură Dumnezeu și-i dă putere să ne binecuvânteze. Pentru că, îmi dau eu cu părerea, acum vrea să ne binecuvânteze... - L-am auzit și eu, interveni Iliescu. L-am auzit când a spus Cristu. Dacă-l mai ținem de vorbă, poate o mai duce un ceas. Că satul nu e departe. Darie își aprinse țigara și-i privi pe toți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aducă aminte. Că ne-am ostenit pentru el, i-am fost prieteni.! Priatin! Ivan, priatin! strigă zâmbind cu toată fața. O să-ți aduci aminte, Ivan, și-o să-ți ridici brațul, o să-ți ridici brațul către noi, și ai să ne binecuvântezi. Câinele începu deodată să geamă, apoi privi speriat în jurul lui și, tremurând, cu părul zburlit, o luă la goană pe marginea drumului. Rănitul deschisese ochii, dar nu mai avu putere să întoarcă capul și să-l privească. Privea acum de-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șopti. Dumnezeu să-l ierte! adăugă ridicîndu-se anevoie în picioare. Zamfira îi puse și el mâna pe frunte, apoi îl bătu ușor obraz, îi scutură brațul. - Dumnezeu să-l ierte! rosti făcîndu-și cruce. O să-l ierte Dumnezeu, pentru că ne-a binecuvântat, și asta o să ne poarte noroc. - Asta făcea când își mișca buzele adineaori, spuse Iliescu. Ne binecuvânta... Darie își săltă ranița în spate și privi obosit drumul pe care apucase cîinele: - S-o luăm din loc, spuse. Am întîrziat destul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frunte, apoi îl bătu ușor obraz, îi scutură brațul. - Dumnezeu să-l ierte! rosti făcîndu-și cruce. O să-l ierte Dumnezeu, pentru că ne-a binecuvântat, și asta o să ne poarte noroc. - Asta făcea când își mișca buzele adineaori, spuse Iliescu. Ne binecuvânta... Darie își săltă ranița în spate și privi obosit drumul pe care apucase cîinele: - S-o luăm din loc, spuse. Am întîrziat destul. - Îndurați-vă încă puțintel, domnule elev, șopti timid Zamfira, desprinzând din raniță o lopată scurtă. Nu-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doamna Machedon oprindu-se în mijlocul grupului. - Eu mă tot gândesc, începu judecătorul, cine-o fi fost Ivan? Ce fel de om? Și, mai ales, mă tot întreb: o fi înțeles ce voiați de la el? Și, până la urmă, vă va fi binecuvîntat? - Fără îndoială că i-a înțeles și i-a binecuvântat, răspunse Laura. Dovadă că le-a purtat noroc, și au scăpat. - Se cunosc cazuri și mai extraordinare, spuse cineva rezemat de perete, pe care Darie nu-l văzuse până atunci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
începu judecătorul, cine-o fi fost Ivan? Ce fel de om? Și, mai ales, mă tot întreb: o fi înțeles ce voiați de la el? Și, până la urmă, vă va fi binecuvîntat? - Fără îndoială că i-a înțeles și i-a binecuvântat, răspunse Laura. Dovadă că le-a purtat noroc, și au scăpat. - Se cunosc cazuri și mai extraordinare, spuse cineva rezemat de perete, pe care Darie nu-l văzuse până atunci. Soldați care au reușit să scape de la Stalingrad și au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai extraordinare, spuse cineva rezemat de perete, pe care Darie nu-l văzuse până atunci. Soldați care au reușit să scape de la Stalingrad și au ajuns, pe jos, după nu știu câte luni, în țară. Și mă întreb dacă i-o fi binecuvântat și pe ei vreun Ivan care trăgea să moară... Darie îl ascultase cu încordare, privindu-l mirat, cercetător. - Nu cred că ne-am întîlnit până acum, continuă celălalt stânjenit, parcă ar fi încercat să se scuze. Numele meu este Procopie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]