4,436 matches
-
rolul său destinul. Cand Dumnezeu schimba numele lui Abram în Abraham, sau pe al lui Iacob în Israel, aceștia încep o viață nouă. De aceea, și cunoașterea, si rostirea numelui divinității aveau implicații majore: semnifică relația de apartenență și chema binecuvântarea divină. Numele, aici, are o functie revelatoare a existenței, identității și comportamentului celui care îl poartă. Mesajul profetic se autentifica prin semnătură pe care o constituie Numele. „Care e numele tău?” întreabă omul biblic, iar răspunsul sugerează atât caracterul inefabil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
despre care am vorbit deja. Interesantă ni s-a părut tratarea numelui Šaddai. Verbul ebraic cu care se aseamănă, š":a:, „a puștii, a nimici”, nu poate fi socotit la originea acestui nume, căci Šaddai este întotdeauna asociat cu o binecuvântare și sub acest titlu s-a revelat Dumnezeu patriarhilor Abraham, Isac și Iacob că Dumnezeu care îi ocrotește. În akkadiana, šadó, „munte”, sugerează măreție și putere. Ar putea fi, așadar, numele pe care a ajuns să-l cunoască familia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
of all praise”; Arb „All-glorious”. Contexte: Q"ló ’ață‘mabna min ’amr All"h ramat All"h wa barak"tu-hu ‘alay-kum ’ahla al-bayti ’inna-hu ≤amd mamd (11, 73): „Ei spuseră: «Porunca lui Dumnezeu te miră? Milostivenia și binecuvântările lui Dumnezeu fie asupra voastră! O, oameni ai acestei case! Dumnezeu este Lăudat, Slăvit!»” (GG)97 12’Inna ba”ša rabbika la-šadd 13’inna-hu huwa yubdi’ wa-yu‘d 14wa-huwa al-ghafór al-wadód 15:ó al-‘arš al-mamd (85,12-14
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
patriarhi, acest nume e însoțit de diferite epitete. În Gen 14, 22, Abram îl numește ‘ElyÄn, „Dumnezeul cel Preaînalt”; tot astfel îl numește și Melchisedec, regele Șalemului, despre care se spune că era și „preotul lui ’Pl ‘ElyÄn”, cănd cheamă binecuvântarea lui asupra lui Abram și îl preamărește că pe „Făcătorul cerului și al pământului” (Gen 14,19). Aici apare limpede originea canaaneană a acestui titlu. La fel, în oracolele lui Balaam, sunt grupate laolaltă trei cuvinte canaanene pentru zeitate: ’Pl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
meu ești numai Tu.” 232 (t.n.) / „... fericirea mea numai în tine este!” (G-R) / „Tu ești singura mea fericire.” (C) Cele două variante de traducere pentru acest din urmă citat introduc o noțiune neobișnuită pentru Vechiul Testament 233. Acesta vorbește de binecuvântare, de bucurie, de bine, de pace, dar nu și de fericire. E un mod de a „moderniza” psalmul, fericirea fiind obsesia modernității. „Binele” este obiectiv, în vreme ce „fericirea” e o stare subiectivă, o senzație: de aceea, traducerea lui ”o>"h cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Lc 11,3). 4.3.14. al-Wahh"b (2.1.14.2.). Pentru a vorbi despre dărnicia lui Dumnezeu, Biblia folosește verbul n"tan la un mod personal sau la participiul prezent urmat de complement direct ce exprimă darul (hrană, binecuvântare, urmași, ploaie etc.) Și în acest caz se constată caracterul concret al limbajului biblic, față de cel mult mai conceptualizat al Coranului. 4.3.15. (al-)Taww"b, Q"bil al-tawb (2.1.15.3.). Nici pentru aceste nume care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. Biblia sau Sfântă Scriptură, 2001, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului, tipărită cu binecuvântarea și prefață Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. Biblia sau Sfântă Scriptură a Vechiului și Noului Testament, 1923, Societatea Biblică (Britanică). Evanghelia după Ioan, 2001, col. „Bibliotecă Scripturii”, XX
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest context, expresia revoltei spiritului contra neputințelor logos-ului. Imaginea este suportul și premisa oricărei hermeneutici „instaurative” și astfel, a recuperării arhetipalului pe care o operează. Puterea politică se abilitează sacral în orizontul unei simbolistici rituale. Între profetul care dă binecuvântarea și iartă păcatele și necunoscutul care dă onorul la drapel stă o venerație comună pentru ceea ce fiecare în parte consideră a fi autoritatea absolută. Imago-ul politic este o „icoană” (instaurativă de sens) și se deosebește radical de simpla imagine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mitică este o realitate intermediară care se mișcă relativ liber între oameni și zei. Levi-Strauss vorbește despre o mare unitate constitutivă numită mitem care are, în plan mental, natura unei relații. Imaginea este condamnată să subziste în manieră tranzitorie între binecuvântare și blestem. Ea nu poate fi însă, în nici un caz, ignorată. Rejetul iconoclasmelor a fost o sarcină extrem de dificilă și ea nu putea fi îndeplinită decât prin medierea și depășirea criticii științifice. Faptul că gândirea occidentală a fost profund marcată
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
subiectului Obiectivitate prin eliminarea propriilor interpretări Obiectivitate prin eliminarea interpretărilor subiectului Apropiere de subiect Îndepărtare de subiect Interpretativ Interpretativ Fidelitate și validitate Dintr-o perspectivă cognitivă și experimentală, se poate spune că am comite o imprudență dacă am renunța la binecuvântările exactității și validității în favoarea incertitudinilor metodei studiului de caz, mai cu seamă dacă ne concentrăm asupra studiilor în care N = 1. Atât timp cât ne rezumăm la un singur caz, cum putem fi siguri că avem dreptate? Și, aprecierea cazului este justă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
din care-i făcută lumea, obiectele). înțelegem astfel cum poate practica un creștin, în mod legitim, anumite plăceri: mulțumindu-se cu simțurile care permit accesul la divinitate. Ceea ce favorizează mai sigur și mai intim unirea cu divinitatea se bucură de binecuvântarea tânărului filosof. Puritatea platoniciană și calmul epicurian, teologia lui Platon și asceza lui Epicur pot face casă bună cu creștinismul. De asemenea, în ochii lui Marsilio Ficino, pare o posibilă conciliere între Platon și Epicur, pe terenul cosmogoniei: teoria elementelor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conțin și ele un element de ambiguitate. După mine, la acel „contra” a contribuit puternic și televiziunea, care, de exemplu, în acești douăzeci de ani, a depreciat net orice conținut religios: ei, da, l-am văzut des pe Papă dând binecuvântarea, i-am văzut pe cardinali la inaugurări, am văzut procesiuni și înmormântări, dar acestea erau evenimente contraproductive scopurilor conștiinței religioase; de fapt, avea loc, măcar la nivel inconștient, un profund proces de laicizare, ce lăsa masele din centru-sud pe mâna
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se tragă și că un masacru a fost evitat de refuzul ministrului de Interne, deși același, cu ani În urmă, aprobase pregătirea unor liste de persoane ce urmau a fi suprimate fără judecată În cazul unei revolte anticomuniste. Oricum, cu binecuvîntarea oficială, s-a creat atunci Uniunea activiștilor voluntari „Enver Hoxha”, la care au aderat zeci de mii de oameni și care a Întreținut cîtăva vreme un climat de război civil. Față de această amenințare, a crescut Între timp numărul refugiaților care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
putem cunoaște cu privire la ordinile funcționale, complexe. Cred că argumentația mea ar putea fi folosită Împotriva unui anumit tip de știință socială reducționistă. Dar, cum eu m-am Întins deja prea mult, las sarcina acestei demonstrații adiționale altora, cărora le dau binecuvântarea mea. Îmi dau seama că, Încercând să fac o expunere puternică, paradigmatică, risc să dau dovadă de aceeași aroganță de care sunt acuzați pe bună dreptate extrem-moderniștii. O dată ce ți-ai confecționat lentile care Îți schimbă perspectiva, este foarte tentant să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
declanșat la venirea rușilor „dezrobitori”, care ar alunga „coșmarul”. Cazacii zaporojeni, legând frăție cu moldovenii, sunt o anticipare a ostașului sovietic „mântuitor”. Mistificarea, compromițând grav niște scrieri nu lipsite de virtuți, aruncă în arenă și „partidul comuniștilor”, privit ca o binecuvântare pentru mult pătimitul norod. Așa, de pildă, în romanele Marșul miresei, Romanțe de dragoste, Dosarul lui Ion Măruntu, care ancorează și în alte medii decât în acela rural. Culmea falsificării se întâlnește în povestirea Brigada mixtă (1953), unde viața într-
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
publicației este Sandu Tudor. Articolul-program, Prolog pentru ceasul acesta, schițează, într-un stil metaforic, atitudinea ofensivă, polemică, a revistei: „O spunem răspicat: venim ca tulburători, cu sabia cuvântului și floarea de flacără a propriei noastre inimi în palmă, cu o binecuvântare și o hulă pe buze.” Efortul poetului de la „Gândirea” de a aduna în jurul său talente tinere și viguroase, spiritul nonconformist al publicației, efervescența culturală ce tinde să anuleze convingerile politice provenind din întregul spectru doctrinar conferă paginilor un aer impetuos
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
lui Ghenadie continuă linia analizei literale antiohiene; se observă cu claritate acest lucru când e vorba de textele pe care analiza clasică de tip alexandrin le alegorizează, cum sunt povestea creației și a păcatului în Facerea 1-3. Până și în ce privește binecuvântările lui Iacov (Fac. 49) al căror prim sens era considerat în mod curent cel cristologic, Ghenadie este extrem de rezervat: chiar și acolo unde admite că e vorba de o referire la Crisots (de ex. în versetul 11), nu renunță la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
început viața de stâlpnic, trecând de pe o coloană pe alta. Daniel pare să aibă strânse raporturi cu împăratul Leon și e implicat apoi în întâmplările care-i au în centru pe Zenon Isaurianul și pe uzurpatorul Basiliscus căruia îi refuză binecuvântarea ca urmare a poziției sale anticalcedoniene; el prezice apoi căderea și revenirea lui Zenon ca și moartea acestuia și urcarea pe tron a lui Anastasios. Solicitat să-și exprime poziția în cadrul controverselor cristologice, Daniel refuză speculațiile și declară că își
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost sacrificată prin dependența profitului pe piață nu de eficiența economică a companiei, ci de relația preferențială cu statul. Când marile companii occidentale intrate pe piața românească au adoptat aceeași politică pentru obținerea de profituri, sistemul a fost legitimat prin „binecuvântare” internațională și a fost considerat o „economie de piață funcțională”. Rezultatele arată însă că nu avem încă de a face cu o economie capabilă să producă, în același timp, și prosperitatea elitelor, și prosperitatea populației. Conștientă de acest lucru, Comisia
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de organizație de pionieri. Birgit P. Își amintește că cel mai bun student de la Scoala Karl Marx În momentul Wendezeit la ciclul de un an (Einjahrlehrgang) devenise șeful unui partid «foarte de dreapta» de la Leipzig. Își obținuse totuși diplomă cu binecuvântarea lui Honecker În persoana. Distanțe Între elită și baza PDS O parte a grupului de elită a PDS, ca Gysi sau Brie, s-a evidențiat din 1989 prin publicarea a mai multor cărți, comportând analize critice ale trecutului, noi programme
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
profeții minori. Exegeza lui Ghenadie continuă linia analizei literale antiohiene; acest lucru se vede clar în cazul textelor pe care analiza clasică de tip alexandrin le alegorizează, cum sînt povestea creației și a păcatului în Facerea 1-3. Pînă și în privința binecuvîntărilor lui Iacob (Fac. 49), al căror prim sens era considerat în mod curent cel cristologic, Ghenadie este extrem de rezervat: chiar și acolo unde admite că e vorba de o referire la Cristos (de exemplu în v. 11), nu renunță la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
început viața de stîlpnic, trecînd de pe o coloană pe alta. Daniel pare să aibă strînse raporturi cu împăratul Leon și e implicat apoi în evenimentele care-i au în centru pe Zenon Isaurianul și pe uzurpatorul Basiliscus, căruia îi refuză binecuvîntarea ca urmare a poziției sale anticalcedoniene; el prezice apoi căderea și revenirea lui Zenon, precum și moartea acestuia și urcarea pe tron a lui Anastasios. Solicitat să-și exprime poziția în cadrul controverselor cristologice, Daniel refuză speculațiile și declară că își păstrează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adulmeca tărâmul cu aripi, unde nu cutezase să-l cuprindă gândul, deschis în neajunsurile lui călătoare, la poarta îngerilor, strigând încontinuu. SPERÂND LA O SLUJBĂ M-am trezit într-o baltă de sânge. Deasupra, o îngemănare heruvimică, singura speranță la binecuvântare. Apoi un cântec trist de clopot cuprins de rugină. Din când în când găuri de pustiire, ca o zăcere la odihnă. Puține în anii cerești, pe care-i priveam cu ochi însetat de dor de fetișcană. Nu mai pot ascunde
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
mai ales de filosofi). ( Desigur că și în limbajul românesc - cel ce a precedat și a rezistat slavizării limbii de cult, dacă... sapi, dai de Tertullian. Puterea elementului latin a făcut să coexiste în vorbirea religioasă paralelisme ca "bunăvestire"/ "blagoveștenie", "binecuvântare"/ "blagoslovire" sau originalul răspuns, prin calc lingvistic, al primei adresări: "bogdaproste" - "să fie primit".) Fiind implicați în traducere doi scriitori (Hanibal Stănciulescu și Gabriela Sauciuc) și un filosof, Cristian Bădiliță (înțelegem din prefață că a fost inițiatorul și promotorul traducerii
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
profețește: „Dan să se facă șarpe în drum [...], mușcând glezna calului și călărețul se va prăvăli pe spate”. Tradiția iudaică atribuie un sens esențial pozitiv acestei profeții: Iacob, departe de a arunca blestemul asupra tribului lui Dan, îl copleșește cu binecuvântări. După cum am amintit, aceeași tradiție aplică profeția figurii lui Samson. După tată, Manoah, Samson era un danait; după mamă, dimpotrivă, aparținea tribului lui Iuda. Iacob adaugă: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]