2,555 matches
-
porunca cuiva și alta este a o pune în practică. Deci iată nevoia de a folosi pentru mântuire și al treilea mijloc care este, punerea în practică sau îndeplinirea celor auzite. Ne învață Biserica să cinstim pe Dumnezeu, să nu blestemăm, să mergem la sf. Liturghie în zi de duminică și sărbătoare? Să mergem! Ne învață să nu luăm numele Lui în zadar, să nu suduim, să nu facem fapte necurate? Să nu facem! Ne învață să ne împărtășim de Paști
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și cărora li se refuză dreptul la moarte... Altădată, un colț de munte, un oraș străin (nu zic o țară străină) ar fi fost de-ajuns pentru a calma neliniștea care mă tortura. Azi însă orice evadare e imposibilă. Suntem blestemați să ne suportăm unii pe alții, amici sau dușmani, dar mai cu seamă indiferenți, atâta timp cât vom trăi! De aceea am renunțat să mai caut singurătatea... 5 iulie 1952 La ora opt fără un sfert, întâlnire cu Mihai la intrarea Teatrului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un amestec de scârbă și lăcomie, de frică și febrilitate. Învățase deopotrivă să-i urască și să-i iubească de la nouăsprezece ani, din 1945, când fusese deportată pe cinci ani la muncă silnică în bazinul Donețului din actuala Ucraină. A blestemat și a adorat cartofii, a suferit din cauza lor de foame cronică, pentru că nu erau niciodată destui. Ajunsă numai piele și os, tot cu cartofi s-a hrănit până ce s-a mai împlinit și pielea i s-a netezit la loc.
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ochii negri, injectați de sânge, cu ciocurile larg deschise și limba ca un punct de rezonanță, invocând într-un demers final căderea blestemului asupra speciei umane. Opriți-vă! Nu vă e milă de puii noștri? Asasinilor! Ticăloșilor! Creștini sunteți? Fiți blestemați! Stoluri imense de zburătoare înnebunite acopereau întreaga lizieră ca un uriaș lințoliu negru imaginar și neprotocolar în amintirea puilor transformați în cenușă. Nici în "Păsările" lui Hitchcock nu s-au creat scene atât de reale și de cutremurătoare ca cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pâine. 19 august 2000 Căldură tropicală. Imagine apocaliptică în centrul orașului București. Sunt așezat pe marginea ciobită a fântânii de la Arhitectură, din care țâșnește o umbră de apă. Termometrul electronic arată un exces de grade Celsius care te face să blestemi ideea ciobanului Bucur de a se stabili pe malul Dâmboviței, și nu în inima Carpaților. Asfaltul este moale și vâscos, aerul lichid. Florăresele vântură apa murdară din fântână cu căldări de plastic roșu aprins. Varul alb dat pe inscripțiile de pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urgență pe banda de serviciu a autostrăzii. Un adevărat coșmar, în orice moment puteam fi percutați din spate de un camion de mare tonaj. După ce lucrurile s-au mai calmat, o țigancă, cea mai bătrână din grup, a început să blesteme. O jumătate de oră au durat blestemele. "Să vă sară ochii, să muriți în chinuri, să vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Oraș al cutremurelor, al bombardamentelor, Crudul meu bătrân Tată Care m-ai pedepsit, Dacă n-aș ști că ești orașul celor mai frumoase toamne, Că ești orașul Revoluțiilor Române, Că ești inima comunistă a țării și poporului meu, Te-aș blestema.“ („Să te iubesc“, România literară, 17 martie 1977) ȘTEFĂNESCU Ștefan „Păstrând un caracter riguros științific, manifestându-și atașamentul cel mai deplin la marile valori ale științei, istorici români sunt hotărâți să slujească prin adevăr înălțării patriei, să-și desfășoare activitatea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
doar oamenii sănătoși, constructori ai uzinelor viitorului în care se punea la cale tiparul omului nou, mama trebuia ascunsă bine. Paralizia sa irecuperabilă era o sfidare la adresa medicinii statului. După o perioadă lungă, imposibil de definit, în care ne-a blestemat pe toți de sute de ori pe zi pentru imobilizarea sa la pat, am găsit-o într-o seară adormită în fața telejurnalului. Un firicel de salivă roșie i se prelingea pe bărbie. În urma acestei noi embolii, însuși președintele a încetat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
milosteniile Domniei mele, pentru că cine s-a încumeta să-i împiedice și cu un fir de păr, unul ca acela va primi mare rău și urgie dela domnia mea, ca un necredincios și batjocoritor al acestei porunci a domniei mele. Blestem pune Domnia mea, ca după moartea Domniei mele, pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie domn al Țării Românești sau din rodul inimii Domniei mele sau pentru păcatele noastre, din alt neam, dacă va cinsti și va înnoi și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fel de grajd“) de la Butimanu, despre care oamenii răi din presă au zis că ar fi nu știu ce conac. E urât să minți în halul ăsta! („Dacă ăla o fi conac sau castel, atunci eu sunt arbitrul Urs Meyer, fiei numele blestemat!“ - cum frumos a zis domnu’ Cornel). Domnu’ Cornel se pare că a fost un om foarte curajos în vremurile grele de dinainte de ’89. Tot el a povestit despre cum a publicat o poezie în anii ’80 și a reușit să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lumină, la nisip, la spuma valurilor, la arbori și stînci, țîșnește acum prin toți porii și strigă: nici o clepsidră nu e mai frumoasă ca o mînă omenească din care nisipul picură cald ca o șuviță de sînge... Dacă m-ar blestema cineva sa am ochii Meduzei ar trebui să renunț la acest strigăt, iar gîndul În sine mi se pare insuportabil. În pustiul Meduzei nu există scăpare și nu există nici dragoste; și, poate, ar trebui să spun: pentru că nu există
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Nu vrei să recunoști realitatea. - Care realitate? - Nu te iubea, pentru ea ai fost o aventură. Iubirea ta era bolnăvicioasă. - Vorbești prostii, mă dezguști total! - Dar de ce a trebuit să îndur eu toate consecințele? Nu o să înțeleg niciodată. M-a blestemat cineva? Ce pot să mai zic? Cred că ar trebui să te bucuri că ai scăpat la timp. Nu era nici o mamă bună de vreme ce și-a părăsit copilul lăsându-l pe prispa casei părinților tăi. Valentin o asculta și o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se afla în preajmă, trecuse în neființă pământeană, lăsându-i cel mai amar gust din viața ei, zicând: Când îți moare mama, orfan te numești. Când îți moare soțul, văduvă ești. Când îți moare un copil, nimic nu mai ești. Blestema moartea care nu ținea cont de rândul fiecăruia, care fusese așa de crudă când din brațe i-l smulse, lăsând-o cu o mare jale și cu un dor nestins. Carina și Valentin făcuseră tot ce trabuiau să facă. Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cînd a venit vorba despre el, n-au zis nimic rău, ba dimpotrivă: îl lăudau. (Că el s-a opus premierei pe țară cu piesa mea, voi afla-o mai tîrziu.) Dar niște profesori, mai bătrîni, ieșiți la pensie, îl blestemau de mama focului acum doi-trei ani, acuzîndu-l că le-ar fi distrus cariera. "Bîrfă, invidie", mi-am zis. Acum, însă, îmi vine în minte seara cînd a avut loc premiera piesei mele... Era în pauza de după actul doi. În biroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e foarte prins; trimite-o în atenția secretarului de partid. Mă uit lung spre femeia de lîngă mine și-o văd absorbită complet de discuția ce-o poartă, cu fața împietrită într-o expresie de răutate, care mă face să blestem într-o secundă toate femeile din lume. Dobitoc ce sînt! M-am aruncat singur în gura leului. Cum de-am putut să cred în onestitatea acestei cucoane blonde?! Sigur! acum descoperă și dînsa că, într-adevăr, comportarea mea a jignit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îndreaptă într-un gest plin de demnitate, iar ochii, umezi bine, îmi înfruntă privirea. Poftim, surîde ea, privește-mi ochii umezi... Cuvîntul tău vulgar m-a rănit cum nu mi-aș fi închipuit vreodată că pot fi rănită. Te-am blestemat, ți-am dorit răul, apoi te-am așteptat... Te-am așteptat cum n-am așteptat pe nimeni în viața mea... Asta mi-ar fi răzbunat tinerețea pierdută... Umplusem cu vodcă două pahare mari din sticlă groasă... Voiam să le bem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sari în aer. "Să-l ia dracul!", am exclamat de cîteva ori. Cînd am văzut că nu vii m-a apucat teama; o teamă cumplită că ți s-ar fi putut întîmpla ceva... Nu-mi puteam ierta că te-am blestemat. E încurcată și-și rotește privirea prin încăpere în timp ce brațele ei se ridică încet, cu grație, trecîndu-și vîrful degetelor peste umerii obrajilor aprinși. Genele îi clipesc de cîteva ori, înseninîndu-i și mai mult privirea. Aș fi putut să telefonez la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu o primavera și un mic tort de ciocolată: am vorbit de tine, Gaby cu humour și afecție, Pauline cu sagacitate, cu maturitate și ușoară melancolie. [...] 1 ianuarie 1948 [...] N’am plâns, Monica, n’am plâns. Și nici nu am blestemat; am strâns pumnii de singurătatea și tristețea ce mă zguduie ca fiorii de friguri. Eri după masă, în fața lui Neș, am depus jurământul de credință RPR (Rep. Pop. Rom.); acolo ni s’a comunicat lucruri ce vor apare (sic) și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Căutați peste tot, doar aveți experiență“, a venit marele șef. Am uitat să-ți descriu casa: ușile vraiște, intra și ieșea oricine. Șeful a spus: „Nu cred să o fi luat cineva“. Pe urmă, apropiindu-se de mine: „M’ați blestemat sâmbătă: când am ajuns acasă am avut 39° și abia azi mi’a scăzut temperatura“. M-am luptat pentru faimosul Verhaeren. Știi ce mi-au răspuns ? Că este cartea preferată a tov. Lenin. „Dacă ar mai trăi, i-aș face
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tânărului, Îi face așa, ca o amețeală, cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor” <endnote id="(862, p. 138)"/>. De regulă, se crede că cei care au puterea magică de a deochea o au și pe aceea de a blestema. Cu alte cuvinte, nu numai uitătura lor ar fi Încărcată de energie negativă, ci și rostirea lor. Câteodată, „evreului imaginar” - ca purtător de „piază rea” - i se atribuiau ambele vicii. Blestemul proferat de el, de exemplu, era considerat a fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întocmai <endnote id="(70, pp. 131-132)"/>. De asemenea, la Începutul secolului XX, În Volînia (la intersecția dintre Moldova, Polonia, Ucraina și Belarus) au fost atestate situații În care creștinii veneau la sinagogă și se rugau la „Dumnezeul evreu” să le blesteme dușmanii <endnote id="(70, p. 140)"/>. Toate acestea, În condițiile În care a blestema era un act magic strict interzis de vechile reglementări religioase ale evreilor (Leviticul 24, 15-16). În literatură și politică Clișeu al literaturii populare, „evreul roșu” a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la intersecția dintre Moldova, Polonia, Ucraina și Belarus) au fost atestate situații În care creștinii veneau la sinagogă și se rugau la „Dumnezeul evreu” să le blesteme dușmanii <endnote id="(70, p. 140)"/>. Toate acestea, În condițiile În care a blestema era un act magic strict interzis de vechile reglementări religioase ale evreilor (Leviticul 24, 15-16). În literatură și politică Clișeu al literaturii populare, „evreul roșu” a fost preluat și În literatura cultă. La Gogol (Taras Bulba, 1835), de exemplu, printre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai mult pe fratele tău/ decât pe tine,/ du-te !” (Contimporanul, nr. 77, 1927). Explicația mitologico-teologică Duhoarea pe care o degajă „evreul imaginar” este un motiv stereotip secundar, generat de motive stereotipe primare : el miroase urât pentru că ar fi fost blestemat pentru deicid, pentru că ar fi vrăjitor („Evreul are atâta vrăjitorie cât păr au nouă vaci”, susține un vechi proverb german, folosit și de Martin Luther ; <endnote id="cf. 3, p. 20"/>), pentru că ar fi stăpânit de Diavol (care degajă, la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Din scârnă de câine s-au format,/ De aceea corpul le miroase greu,/ De aceea au fața scălămbată rău” <endnote id="(29)"/>. Conform „textelor poporane” românești, pentru vina de a-l fi chinuit și răstignit pe Isus, „jidovii” au fost blestemați să le iasă păduchi din corp, să le putrezească „tot trupul”, să aibă „sudori mari de sânge” și „buboaie mari În cap, care se sparg”, astfel că sângele „se scurge pre păr și pre barbă” <endnote id="(19, II, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de sânge” și „buboaie mari În cap, care se sparg”, astfel că sângele „se scurge pre păr și pre barbă” <endnote id="(19, II, p. 117)"/>. Legenda populară românească potrivit căreia, În urma actului de deicid, Maica Domnului i-ar fi blestemat pe evrei să miroasă urât a generat o altă credință populară : „De la Sf. Maria Mare [15 august] până la Sf. Maria Mică [8 septembrie], dacă nu cade bruma, se Împut jidovii” <endnote id="(3, p. 19 ; 30, p. 37)"/>. Este un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]