4,944 matches
-
de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu trăsături ale feței voluntare, ochi albaștri-cenușii, părul blond, ușor ondulat și rebel, noul nostru profesor era întruchiparea perfectă a autorității didactice. Trăsăturile energice ale feței erau înnobilate de acea distincție proprie celor ce trăiesc mereu în preajma copiilor... Era îndeajuns să vedem clanța de la ușă ușor mișcându-se ca
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit din masa de vagabonzi și pierde-vară, de plimbăreți și boschetari, se agita lângă bordură, acuzând traficul. Avea părul de un galben ieșit din comun, un galben turbat, ceva în genul unei omlete, o omletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-a spus că e o cârciumă a mafiei și eu l-am crezut: brocart, lumină discretă, o liniște de biserică. Eu sunt tipul standard, omul redus la esență, pe când Goodney, în costumul lui alb, bronzat, și cu părul lui blond, bine pieptănat, sărea în ochi, aidoma unui elefant roz printre cioclii înecați în, păcat care se furișau pe lângă pereții de culoarea sângelui. Tipii ăștia îți lăsau impresia că vorbesc fără să dea din picioare. Chiar atunci, un șmecher uscățiv, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vince. La drept vorbind, Fat Vince nu e vreun os domnesc, dar vorbește rotunjindu-și gura cu măsură. Nu și Fat Paul, cu pieptul lui masiv, cu fața lui impasibilă, cât o lespede înclinată, cu părul aspru și nemiloasele sprâncene blonde, care dau ochilor lui licărul unui dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu umblă cu ocolișuri. Fiecare silabă are claritatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu după ce s-a întâmplat aseară. — Ce vrei să spui cu aseară? Nici n-am fost aici aseară. — Nu mai ești în stare nici să-ți amintești, erai beat Jerome! strigă ea. Jerome! Jerome, poponarul cu blugi, inel și păr blond, spălăcit, s-a ivit din spatele vitrinei cu aparatul pentru floricele și cuptorul de plăcinte. — Da? Asta a fost contribuția lui Jerome. Fata își găsise de lucru la o altă masă. Îi aruncă peste umăr: — Spune-i și tu. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a uitat însă la mine cât se poate de curioasă și m-a întrebat: — Da? Și ce s-a întâmplat în vis? — A... păi, te salvam din mâna pieilor roșii. Doar că nu erau roșii ci albi, cu păr blond. Te salvam cu mașina mea. Un Fiasco. După care mașina nu mai voia să pornească. — Și ce-i așa de grozav în toată povestea asta? — A, după asta a apărut o altă mașină și eu te-am dus până la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
femeie, e îmbrăcată ca o nevastă de cetățean onorabil, cu o eșarfă neagră și geantă de lac, cu o față îngustă, afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O alta e grasă și blondă, înțolită cu un palton diform de om sărac. Glumești, mi-am spus eu când am bunghit-o prima dată făcându-și rondul. Și cu toate astea trebuie să recunosc că pipița câștigă bine din afacerea asta. Nu o dată am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mergând acasă. Fete în tricouri largi și blugi retezați, sau uite altele îmbrăcate într-o parodie de costum indigen superfeminin, alcătuit din volane și pliseuri, cucoane înfoiate în nădragi strâmți de catifea reiată, și o inflație de pistrui revitalizați, brutele blonde bâțâindu-și torsurile în bar, dând astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
neguțătorii ăștia albi de sclave care gâfâiau în fața tejghelei. M-a apucat râsul și am strigat: „Grăbește-te, Didier, că ne apucă noaptea aici!“ În capul cozii era Selina cu un tip. — Ce fel de tip? — Unu’ înalt, cu păr blond. Mie mi s-a părut a fi american, deși se cam prosteau amândoi. Oricum, tipul cunoaște tabieturile casei și cere să rămână peste noapte - închiriază un pat. După care își face Selina numărul: „Niciodată n-am fost așa de insultată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
jos. O cutie de carton pe care scria OSSIE, pusă acolo, fără îndoială, de Martina ieri seară, conținând lucrurile lui. În ea erau diverse obiecte de toaletă, o pereche de espadrile, câteva cămăși murdare, un pașaport expirat (capul tânăr și blond ținut ridicat în nota unei clasice vanități), o geantă pentru călătorii, plină cu acte: cărți de credit, facturi, bilete folosite, un bloc-notes cu antetul The Cymbeline, Stratford-on-Avon, cu un număr de telefon și calendarul întâlnirilor pe o parte și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zare cum se lasă, Și nălucit, crezusem- Flamura otomană. Cu ceata buimăcită fugeam, acum, călare, Dar boarea nopții clare ne-ntoarse la cetate Și povestindu-mi visul domniței spăimântate, I-am arătat cu spada tabloul de pe zare. În alb, domnița blondă, în noaptea ideală, De sus, de la fereastră, ca-n vis ieși afară, Scăldată în sineală, ea rîse-n noaptea clară... O, cât a râs domnița în noaptea de sineală... * Vobiscum În cercul luminii comun și avar... Mă zguduie de mult un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
viitor. Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu știe nimeni Mâhnit de crimele burgheze fără a spune un cuvânt Singur să mă pierd în lume neștiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ... * Sepulcre violate Vagabondând, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți,- Acolo, cioclii își bat joc de morți, Și-am râs un râs de vagabond. O, râsul ființei vagabonde... Și ce-am văzut era straniu- Într-un copac am găsit un craniu, Pe o cruce
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de-ale cimitirului porți,- Acolo, cioclii își bat joc de morți, Și-am râs un râs de vagabond. O, râsul ființei vagabonde... Și ce-am văzut era straniu- Într-un copac am găsit un craniu, Pe o cruce niște cozi blonde. * Epitaf "Aici sunt eu Un solitar, Ce-a râs amar Și-a plâns mereu. Cu-al meu aspect Făcea să mor, Căci tuturor Păream supect." * Destul Când voi fi liniștit, voi scrie un vers În care veți vedea că sunt
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Eu știu și bine-a dărâma. În noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel - Adio, pică frunza
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
fac să râd. Mai ales atunci când vin dintr-un mediu maritim. în prezent, doamna Cramm, trecută de-acum de prima tinerețe, era mai rafinată și mai puțin pretențioasă. îi plăceau tinerii dar nu prea tineri, înalți, dar nu prea înalți, blonzi, dar cu o tentă mai întunecată. Altminteri, îi lua cum se nimereau. își ținea ochii mijiți în orașe ca Phoenix, pentru că ele îi ofereau din plin ocazia unor posibile aventuri cu tinerei înăltuți, blonduți spre brunet, iremediabil faliți. Așa că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ascunsă în fiecare manșetă. Una era deja leoarcă, iar cealaltă nu stătea nici ea mult mai bine. Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă nu ar fi avut o urmă din ceea ce dușmanii ei ar numi îngâmfare, iar prietenii într-un fel mai indulgent, o îngâmfare care se ghicea în zâmbetul atotștiutor mascat și într-o imperceptibilă atitudine de superioritate. Avea părul drept, blond șuvițat, până aproape de talie; ochii albaștri, pielea roz pal. Purta un costum Chanel de un roz deschis (o femeie cunoaște detaliile astea) cu un body negru decoltat pe dedesubt, ca să nu arate ca o doamnă care ia prânzul. Era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am urmat-o cuminte, fără să mă uit în stânga și-n dreapta. Acum că nu mai aveam jacheta pe mine, rochia atrăgea priviri ostentative din toate părțile. Suki mă conduse către un grup de bărbați tineri adunați în jurul unui Adonis blond, replica masculină a Belindei Fine, tot numai ochi albaștri, păr auriu și manichiură perfectă. Costumul impecabil, bleumarin, se potrivea de minune cu fața sa prelungă și fină într-un fel pe care mulți englezi l-ar evita pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
buni prieteni ai mei - sau fusese până la Incident. — Pentru ce să te ierte? întrebă Janey surprinsă. — A, nu ți-am spus!? Am înghițit ultimul ravioli și am luat o gură de vin roșu. — Știi că mereu i-au plăcut fetele blonde, genul Bambi, fragile și neajutorate, nu? Ei bine, eram la o petrecere și i-am spus una dintre glumele mele cu blonde și, în loc să crape de râs, așa cum face de obicei, s-a arătat sobru și mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
l-aș fi sunat pe Tom și i-aș fi povestit tot, dar acum că era o neînțelegere între noi, lucrurile erau mai complicate. Mă întreb dacă trebuia să îmi cer scuze pentru că am făcut-o pe noua lui prietenă blondă spălăcită sau dacă asta era o insultă adusă zoaielor de la spălatul vaselor. Personal, cred că fusesem destul de reținută; erau o grămadă de lucruri mai grave pe care puteam să le spun. Oricum, după cum comentase și Tom, mă complăceam într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
unui erou romantic. Sunt genul de catolici care nu cred în divorț, dar care sunt perfect fericiți să trăiască în țări diferite. —Dominic, cu ce o plictisești pe Sam de data asta? Suki Fine apăru în spatele umărului său. Părul ei blond era adunat în vârful capului; purta un costum cu pantaloni albi din mătase și arăta foarte bine. Și cu siguranță își făcuse un obicei din a întrerupe conversațiile pe care le aveam cu bărbați frumoși. Poate era doar o coincidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tare plăcut. I-am întâlnit privirile lui Sebastian peste coafura impecabilă a lui Geneviève. Mi-a zâmbit. Între timp, Belinda saluta pe toată lumea, captând toată atenția asupra corpului ei slab, cu o naturalețe îndelung exersată. Ca și Suki, avea părul blond șuvițat prins în vârful capului: purta o rochie albă fără bretele, din lycra, care venea atât de strâmtă pe corp încât arăta orice denivelare și orice formă care, în cazul ei, însemnau cele două sfârcuri - care probabil erau atașate direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Câteva dintre fete erau într-adevăr grase și țopăiau vesele cu bentițele lor de catifea și bluzele bej, dar, în marea lor majoritate, destul de nedrept, erau mai drăguțe și mai subțiri decât bărbații; aveau părul drept, cenușiu cu tentă de blond, ca al Belindei Fine, bând vodkă și limonadă, îmbrăcate după ultima modă în mod intenționat, știind că până când fălcile soților vor fi deja formate, ele vor fi locuind la țară, purtând pantaloni de catifea cord și cizme Wellington, iar perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la felul în care merg lucrurile pe-aici, un K să meargă cu cele trei Ferrari pe care le are deja. —Marcus Samson are trei Ferrari? Belinda și Charles de Groot au trecut pe lângă noi, părul lui scânteind într-un blond auriu în razele soarelui. Ea îi șopti ceva, întinzându-se și luându-l de mână. El i-a strâns mâna ușor pentru un moment și i-a dat apoi drumul, zâmbindu-i. —Ai zice că sunt dintr-o reclamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ce zici de asta? Destulă heroină pură în sânge încât să omoare un cal. În ciuda tonului vesel, Hawkins se uita intens la mine. Probabil a văzut că eram sincer uimită. —Doamne, am murmurat. Charles de Groot, băiatul de aur, bomba blondă, un toxicoman. — Nu mai poți fi sigur de nimeni în ziua de azi. — Deci nu știai. Era o afirmație. —Bine, următoarea întrebare. Știi de la cine o lua? —Scutește-mă, Hawkins. Nu ți-aș spune nici dacă aș ști. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]