2,421 matches
-
privite cu toată atenția și nu s-au luat măsurile care s-au impus. Din motive necunoscute, Brigada 2 Roșiori nu s-a consolidat pe poziție și nici nu a urmărit cu atenția cuvenită mișcările și infiltrările inamice de peste Nistru. Bolșevicii s-au pregătit astfel fără a fi stingheriți pe ambele părți ale Nistrului, sub ochii comandanților militari din zonă. Din depozitele austro-ungare și germane lăsate în zonă după retragerea trupelor Puterilor Centrale, elementele ostile autorităților românești au putut să fure
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Caplevca - comandată de sublocotenentul Ardeleanu și a Bateriei 3 de Artilerie călăreață - comandată de sublocotenentul Dumitrescu. Un raport ulterior, a relevat că În dimineața zilei de 9/22 ianuarie generalului Davidoglu i-au parvenit informații despre intenția unor colaboratori ai bolșevicilor din Caplevca, Darabani, Botineni și Nedăbăuți (situate pe un aliniament aflat la sud de Hotin) de a ataca trupele române, astfel că a hotărât să se retragă - din nou fără să lupte, prin Nedăbăuți spre Noua Suliță și Mămăliga, fără
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
de la Atachi la Hotin, trecând râul pe podul de gheață. La atac au participat și trupe petliuriste. În seara de 10/23 ianuarie satele din jurul Hotinului si din întregul sector al Companiei 3 Grăniceri s-au răsculat cu armele, în legătură cu bolșevicii veniți din Ucraina. Pichetele de grăniceri din zonă au început să lupte atât cu populația răsculată înarmată cât și cu cei ce vroiau să treacă Nistrul. Supraviețuitorii acestor pichete de la Vornovița, Darabani, Prigorodoc, Ghergheuți și Rașcău s-au retras spre
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
de 15/28 - 16/29 ianuarie Grupul Davidoglu a început înaintarea spre Hotin pe 3 coloane, dând o luptă îndârjită pe aliniamentul Grozinți - Clișcăuți - Nedăbăuți. Deoarece trupele române nu au realizat un front continuu iar populația a fost amenințată de bolșevici cu represalii dacă nu ar fi luptat alături de ei, localitățile inițial au rezistat atacului trupelor române. După ce însă coloanele au înfrânt și au scos din pozițiile lor pe inamicii poziționați pe aliniamentul celor 3 sate, au reluat înaintarea a doua
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
dat lupte violente. Pe 18 ianuarie trupele române au ajuns la Rașcov, Rucșin, Dăncăuți, Caplevca. Intervenția armatei române, coordonată așadar pe plan local de generalul Cleante Davidoglu, s-a dovedit a fi extrem de fermă la adresa celor care au susținut pe bolșevici sau pe franctirorii de pe plan local. Într-un discurs foarte ferm și extrem de dur, generalul comandant le-a cerut soldaților prost îmbrăcați și aflați în condiții de iarnă cu frig siberian, să pedepsească pe toți cei care atentau la integritatea
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Comitetul Central din Chișinău a recomandat celor din Kiev să nu mai încerce organizarea unei alte revolte armate, ci să dirijeze toate eforturile spre propagandă, astfel încât terenul să fie pregătit pentru o revoluție fără vărsare de sânge. În plus, liderii bolșevici au continuat să conteze pe iredentismul ucrainean și într-adevăr cel mai important personaj al "Directoratului Ucrainei" - Simon Petliura, a făcut tot ce a a fost posibil în zona Hotinului pentru a determina unirea cu Ucraina. Suplimentar, lichidarea atacului sovietic
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
tentativa de insurecție a fost înăbușită de către Armata Română, statul român a implementat politici pro-naționaliste de re-românizare a teritoriului. Reacția armatei române a fost una care a răspuns condițiilor excepționale impuse de starea de război. Caracterul dur al intervenției împotriva bolșevicilor și a susținătorilor acestora a reprezentat însă un tratament aplicat exclusiv celor care nu au respectat indicațiile, iar excesele nejustificate au fost pedepsite pe loc. Cei care au greșit în detrimentul populației civile nevinovate au fost pedepsiți aspru, uneori chiar cu
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
cei care au fost vizați în timpul actelor de reprimare ordonate de comandamentele române nu pot fi considerați decât "„victime nevinovate”" (vezi mai jos Episodul celor 3 ofițeri ai Misiunii Militare Britanice). Sursele militare românești confirmă un număr de 300-400 de bolșevici uciși, dar conform surselor ucrainene, de partea trupelor de invazie și a rebelilor numărul de persoane ucise în acțiune sau executate de către autoritățile române este estimat a fi de până la 15.000. De partea română după ocuparea Hotinului de către soldații
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
2 Roșiori nu și-a consolidat pozițiile și nu a urmărit cu atenția potrivită mișcările și infiltrările inamicilor din stânga Nistrului sunt neelucidate. Atât ordinul comandantului Diviziei 1 Cavalerie cât și al generalului Prezan de a supraveghea cu toată atenția mișcările bolșevicilor peste Nistru și de a respinge în mod ferm orice atac al acestora, nu par a fi fost privite cu toată atenția și nu s-au luat măsurile care sau impus. O altă situație greu de explicat, este cum de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
al acestora, nu par a fi fost privite cu toată atenția și nu s-au luat măsurile care sau impus. O altă situație greu de explicat, este cum de detașamentele de grăniceri nu au observat nici un fel de mișcări ale bolșevicilor la Nistru, sau dacă le-au văzut, cum de nu le-au raportat. Cu toate ordinele deosebit de ferme de a se lua măsuri drastice împotriva atacatorilor și a revoltelor locale, Brigada 2 Roșiori s-a retras de la Hotin fără să
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
clasă, român”", cea din urmă idee putând contracarea cel puțin, tendința istoriografiei "„burgheze”" vest-europene și românești de a afirma că acțiunea a fost complet străină de moldovenii basarabeni și că a fost planificată, instigată și executată de către agitatori și partizani bolșevici. Istoriografia comunistă din România a ignorat evenimente precum cele de la Hotin atât sub Gheorghe Gheorghiu Dej (când întreaga istorie a Basarabieie a fost un subiect tabu), cât și sub Nicolae Ceaușescu (într-un context de evitare a unor evenimente, în
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
represiv românesc din "Voprosy Istorii", V. N. Lungu a pus într-o poziție secundară contribuția agitatorilor și partizanilor de pe malul stâng nistrean și dat o tușă de masivitate rezistenței populației, postulând un număr mare de participanți la rebeliunea condusă de bolșevici (30.000). Cea mai bună soluție propagandistică în acest context, a fost aceea de a susține că refugiații basarabeni de pe malul stâng au inițiat revolta. Problema modului în care o astfel de rebeliune masivă ar fi putut fi înfrântă a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
și agenți de influență în politică și în presă. Evenimentele din Primul Război Mondial, în care armata rusă a fugit de pe câmpul de luptă în 1917, iar tezaurul n-a mai fost returnat de Moscova, urmate de lungul conflict cu bolșevicii pentru Basarabia, ultimatumul din 1940, în care URSS a ocupat din nou Basarabia și Bucovina, au alimentat tensiunile. Au urmat Al Doilea Război Mondial, ocupația rusă din perioada 1944-1958, împreună cu jafurile, violurile, violențele de tot felul și impunerea cu forța
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
în jurul capitalei istorice a Marelui Ducat al Lituaniei, Vilnius. Republica a servit ca un stat tampon între Polonia, (care îi asigura existența) și Lituania (care avea pretenții teritoriale asupra regiunii). La scurtă vreme după victoria polonezilor în Bătălia de la Varșovia, bolșevicii au hotărât să ceară pacea. La rândul lor, polonezii, epuizați de război și continuu presați de guvernele occidentale și Liga Națiunilor, dar aflați în avantaj din punct de vedere militar, erau dornici la rândul lor să încheie pacea. Sovieticii au
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
1918 și 1991 până în prezent). În momentul Marii Uniri din anul 1918, deputații găgăuzi din Sfatul Țării se abțin de la votarea deciziei de a se reuni cu "patria-mamă", mai mult de teama unor represalii din partea sovieticilor, în condițiile în care bolșevicii nu renunțaseră la ideea recuperării în forță a Basarabiei. În perioada interbelică, găgăuzii devin însă una dintre cele mai bine integrate comunități etnice din Basarabia. Toți găgăuzii cunoșteau pe atunci limba română și urau comunismul. În mod surprinzător, tot în
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
Lupta de la Tighina a avut loc între 20 ianuarie și 25 ianuarie 1918, și s-a dat între forțele armate ale Regatului României și cele ale RUMCEROD-ului, precum și voluntari dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română a întâlnit o rezistență dârză din partea elementelor locale bolșevice și anarhiste rusești. „Benderul (Tighina) reprezenta un
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
atât dinspre oraș cât și dinspre satele înconjurătoare. În seara de 16 ianuarie, trupele române ajung la est de calea ferată; dar din rațiunea de a nu fi atacați în timpul nopții, datașamentul a fost retras și cantonat în satul Bulboaca. Bolșevicii în schimb, voiau să încercuiască detașamentul român ca să-i rupă legăturile cu Divizia. Lt. col. Macovescu cere imediat întăriri, iar în dimineața de 17 ianuarie, comandantul diviziei a trimis ca întărire, încă un detașament, compus din 2 batalioane, condus de col
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
un batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și satul Parcani. Este trimis un detașament de o companie și jumătate și o secție de artilerie în direcția S-E de Bender, având misiunea de a alunga inamicul. Bolșevicii profită de dispersarea trupelor române și fiind bine informați, la 23 ianuarie, declanșează o puternică contraofensivă dinspre Tiraspol, folosind mașini militare blindate și tunuri pe care la trec cu ușurință peste podul rămas intact și nepăzit în mod corespunzător. Atacul
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
orele 11-12, orașul este recuperat de trupele române. Iar cele bolșevice și susținătorii lor, respinse peste Nistru, se retrag la Tiraspol. În această luptă, trupele române au pierdut 3 ofițeri și 138 trupă. Menționăm că luptele de la Bender în rândurile bolșevicilor au luptat și două sute de români, proveniți dintre dezertori și muncitori voluntari, membri ai batalionului revoluționar român din Odesa - organizat și condus de Cristian Racovski, Mihail Gheorghiu-Bujor ș.a.
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
războiului și au dus spre renașterea Poloniei. Statele Unite au intrat în conflict de partea aliaților, în timp ce un proces de resturnare revoluționară din Rusia a slăbit și i-a scos pe ruși de pe Frontul de Est, aducând în cele din urmă bolșevicii la putere. După ce ultima avansare a rușilor în Galiția a eșuat la mijlocul anului 1917, germanii au trecut la ofensiva din nou. Armata rușilor revoluționari a încetat să mai fie un factor, iar Rusia a fost forțată să semneze Tratatul de la
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
războiului și au dus spre renașterea Poloniei. Statele Unite au intrat în conflict de partea aliaților, în timp ce un proces de resturnare revoluționară din Rusia a slăbit și i-a scos pe ruși de pe Frontul de Est, aducând în cele din urmă bolșevicii la putere. După ce ultima avansare a rușilor în Galiția a eșuat la mijlocul anului 1917, germanii au trecut la ofensivă din nou. Armata rușilor revoluționari a încetat să mai fie un factor, iar Rusia a fost forțată să semneze Tratatul de la
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
păturilor sociale. Insistau pe ideea de toleranță și egalitate și organizau lucrătorii pe bresle. Cel mai vechi document care descrie organizarea unor bresle musulmane aparține grupării "Iḫwan al-Șafă'", cu sediul la Basra, Irak. Mișcarea karmațiană, numită de unii cercetători moderni "bolșevici ai islamului", cu tendințele sale comuniste, revoluționare, a devenit un aspect malign al islamului politic. considerau legitimă vărsarea de sânge inamic, chiar dacă era vorba de musulmani, împotriva învățăturilor coranice, reușind între 868 și 883 să zguduie califatul abbasid din temelii
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
Rusă din 1917 iar Imperiul Rus s-a prăbușit. Teritoriile fostului imperiu au fost devastate de Războiul Civil Rus. Mai multe țari, printre acestea și Polonia, s-au folosit de această ocazie pentru ca să-și declare independența. Ostilitățile între polonezi și bolșevici au izbucnit în momentul în care trupele lor, înaintând din direcții opuse în operațiuni de cucerire a controlului asupra teritoriilor Ober Ost din mâinile trupelor germane în retragere, s-au întâlnit în orașul Mastî. Consiliul Suprem Aliat a însărcinat „Comisia
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
spre nord spre Daugavpils (Letonia). Tot acum a fost menționată și problema Galiției, unde erau discutate variantele Liniai A sau a Liniei B. Nota sublinia că este de preferat acceptarea Liniei A, care lăsa Liovul și regiunea înconjurătoare sub controlul bolșevicilor. Această linie nu corespundea liniei de încetare a focului în Galiția acceptată de Grabski și a devenit sursă de dispută. Pe 17 iulie, sovieticii au respins nota, iar Gheorghi Cicerin, reprezentantul sovietelor, a justificat această poziție prin opoziția față de intereselor
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
dacă Polonia cerea începerea tratativelor. În acele momente, sovieticii erau dispuși să acorde condiții mai bune polonezilor decât cele oferite celor din urmă de către ministrul Curzon. În august, polonezii au obținut o victorie răsunătoare împotriva sovieticilor în fața porților Varșoviei, iar bolșevicii au fost obligați să se retragă. În timpul contraofensivei care a urmat, guvernul polonez a declarat nul acordul semnat de Grabski cu privire la linia de încetarea focului pe motiv că aliații occidentali nu au asigurat nici un fel de protecție. Sovieticii au acceptat
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]