16,849 matches
-
ca să-i încolțească ideea că taică-meu, care trebuia să fie de cincisprezece minute acasă, la cină, zace mort într-o băltoacă de sânge, după ce s-a izbit cu mașina de vreun stâlp, undeva, pe drum. Când se întoarce în bucătărie, mama parcă-i un portret de El Greco. — Mâncați, dragii mamei flămânzi, ne zice ea cu glas stins, hai, drăguților, mâncați, dați-i drumul, n-are nici un rost să mai așteptați... Și cine n-ar fi copleșit de durere? Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mijlocul mutrei - ia uite ce ditamai trompa ai, pentru Dumnezeu! Ăsta nu-i nas, e contrabas! Hai, roiu’, ovreiașule! Cară-te de pe patinoar și lasă fetele în pace!“ Și ăsta-i adevărul gol-goluț. Îmi aplec capul spre tăblia mesei din bucătărie și îmi schițez cu un creion profilul pe o coală tipizată adusă de tata de la birou. Și e înfiorător! Cum de mi s-a întâmplat una ca asta, mamă, mie, care în cărucior eram atât de superb! Vârful a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
39 de grade, iar cei doi s-au dezbrăcat și s-au pus pe treabă pe carpeta din dormitor... — Și știi ce mi-au cerut să fac în timp ce ei se dădeau în bărci? — Nu. — Aveam niște banane pe masă, în bucătărie, și mi-au zis să mănânc o banană. În timp ce mă uit la ei. De dragul simbolismului ocult, fără doar și poate. — De dragul cui? — De ce-au vrut să mănânci banana? Nu știu, măi, omule. Îmi închipui că voiau să mă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Orice! Dacă ai chef să riști o poliomielită luată din bazin, o gangrenă din șanțul cu dezinfectant, o ptomaină din hot dogs sau o elefantiază din săpun și prosoape, ai toate șansele să i-o pui unei puicuțe. Suntem în bucătărie, unde, în momentul sosirii noastre, Bubbles călca de zor rufe - doar în slip! Mandel și cu mine frunzărim niște numere mai vechi ale revistei Ring, în timp ce, în camera de zi, Smolka încearcă s-o cobzărească pe Bubbles să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din pantaloni, ce-ascunzi sub talpă? Din pantalonii tăi de ocazie! Nimic! Pantoful! Dă-mi pace! — Tinere, ce-ncerci să... o, Doamne! Jack! Vino-ncoa’ repede! Uite, uite-acolo, pe jos, lângă pantoful lui! Tata dă buzna din baie în bucătărie, cu pantalonii pe vine și cu Newark News în mână, deschis la pagina de decese. — Ce s-a mai în tâmplat, dom’le? Ea scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce-i asta, musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe dușumeaua din bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut de sifilis, de la o italiancă de op’șpe ani din Hillside și-acum nu, nu, nu mai am p-p-p-penis! — Puțulica, se-apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
urle de jale, e un animal îndurerat, pe când taică-meu... dar scena devine brusc cețoasă, căci în câteva clipe mă trezesc c-am orbit, iar peste un ceas creierul meu ajunge să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei din bucătăria familiei Girardi, prinsă cu o piuneză, e o icoană a lui Iisus Hristos plutind spre ceruri într-o cămașă de noapte roz. Ce dezgustători pot fi oamenii! Pe evrei îi disprețuiesc pentru obtuzitatea lor, pentru felul cum pretind mereu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă convingă de ceea ce mi se pare absolut incredibil până și la un goi: că și fratele și tatăl știu și nici nu le pasă că Bubbles e o curvă. Mi-e frică și de faptul că sub fereastra de la bucătărie, pe care am de gând s-o șterg la primul pas ce s-ar auzi pe scară, se află un gard de fier forjat și risc să mă trezesc înfipt într-o țeapă. Bineînțeles că gardul la care mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
inhibițiile. Dar nu mă-nțelege greșit (nici n-ai avea cum): ce e mai emoționant în timpul unui viscol, când îți scuturi încălțările de zloată la ușa din spate, decât să auzi acordurile lui Aunt Jenny revărsându-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îmi confirmă ideile privitoare la urmările la care să se aștepte omul! Destul de rele, al naibii de rele, sfârșești cu capul tău de ciochistă făcut fărâme de un smardoi. Așa ar trebui să meargă lucrurile pe lumea asta! Smolka se întoarce din bucătărie și ne anunță că Bubbles nu vrea. — Dar ne-ai promis că i-o punem! strigă Mandel deznădăjduit. Ne-ai promis c-o să ne-o ia la cioc! Că i-o tragem în toate găurile, așa ai zis! — Fute-m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ea. Tuciuriule! Nici măcar nu ești în stare să termini dacă nu-ți iei singur zgârciul în mână, jidan găozar de ultimă speță ce-mi ești! Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la bucătărie, unde Smolka și Mandel se tăvălesc de râs. — ...chiar în... izbucnește Mandel și se îndoaie de șale, jos pe podea, bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acest câine cumsecade m-a ajutat să ajung acasă cu bastonul. — Un câine? În casa mea? Dă-l afară imediat, până nu apucă să spurce totul! Jack, a intrat un câine în casă și abia am spălat pe jos în bucătărie! — Dar, mamă, el va să rămână aici, trebuie să rămână - e un câine special dresat. Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea către baie. Jack, Alex a venit acasă cu un câine - a orbit! — Cine, el? răspunde taică-meu. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
copilărie am fost convins că e „evreiesc“. Hachiță. „Hai, dă-i ’nainte cu hachițele“, mă sfătuia mama. „Ia vezi dacă așa o să obții ceva, băiețelul meu strălucit.“ Oho, și cât îmi mai dădeam silința! Cât mă mai izbeam de pereții bucătăriei! Domnul Tărâță-Încinsă! Domnul Dă-Cu-Curu-De-Pământ! Domnu Sare-Bâzdâc! Iată poreclele pe care le-am dobândit! Ferească Domnu’ să se uite careva chiorâș la tine, Alex, viața lui nu mai face nici doi bani! Domnul Are-Mereu-Dreptate-Și-Nu-Greșește-Niciodată! Ne vizitează Morocănosul, Unul din Cei Șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nouă ani“, zice maică-mea), dar și un hâtru și un glumeț, nu uita, un îndrăgostit de viață în vârstă de nouă ani! Nutrindu-se plin de înflăcărare cu visurile simple ale cartierului! — Mă duc la teren, strig eu în bucătărie, cu carne roz de somon afumat printre dinți, de zici că-i fir lângă fir de mătase dentară; mă ducă la teren, mamă, strig eu dând cu pumnul mirosind a crap în mănușa de baseball; mă-ntorc pe la unu... Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi rămânea la dispoziție la sfârșitul zilei de lucru - înainte să dau fuga la cursurile serale despre Nedreptățile Vieții cu iubita mea de-la-școala-ciocanelor, cursuri ținute cu aceeași dezinvoltură în pat ca și în barul din cartier sau la masa din bucătărie - stăteam în micuțul meu apartament, în fața unei mașini de scris Olivetti portabile, și mă străduiam să aștern pe hârtie povestiri năucitoare. Câteva îmi apăruseră deja în gazete literare trimestriale, iar una dintre ele se bucurase chiar de oarece succes la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în care și-a făcut de la bun început apariția. Deși nu m-am putut hotărî nicicând s-o arunc, n-am făcut nimic ca să nu o pierd. După ce uitam de ea cu lunile, numai ce o găseam pe jos, în bucătărie, lângă găleata de gunoi, sau printre pânzele de păianjen de sub pat, sau vârâtă printre foile cu temele săptămânale ale studenților mei, sau sub telefon, împreună cu alte hârtiuțe pe care îmi notam mesajele telefonice și programul pe care mi-l întocmeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În alb - pantofi albi, pantaloni albi, cămașă albă - și care Îți spune „Domnișoara Lauren coboară imediat. Pe cine să anunț?“, de parcă nu era nimeni așteptat În acest moment neprevăzut. În timp ce aștepți, Agata te servește cu ceai proaspăt de salvie. În bucătărie se află Întotdeauna un vas cu astfel de ceai care stă cald pe cuptor, În caz că Lauren are chef de o cană cu ceai pe la 3 dimineața. Agata o venerează pe Lauren deoarece o lasă să-i poarte bijuterile prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
1, pur și simplu chicenstein. O fi fost apartamentul cam gol, dar era cu adevărat chicenstein, ca să-l citez pe Milton. În afară de imensul salon, mai existau trei dormitoare, o cameră pentru menajeră, o sufragerie, o bibliotecă, ceva băi și o bucătărie bine dimensionată. —Ce de spațiu! zise Milton, ridicându-se și mergând prin cameră. Trei expuneri! Dumnezeule mare! La ce să mai vrei parchet montat În formă de oase de hering, când tu ai aici mozaic original? Nu prea știu de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Jan Sen. —Milton, chiar nu pot angaja un decorator. Îmi plac la nebunie ideile tale, dar pur și simplu nu sunt genul ăsta de fată. Păi, sunt un cadou de la Lauren, așa că nu ai Încotro, replică el, Îndreptându-se către bucătărie. Poftim? l-am urmat alarmată. —Îți decorez apartamentul. Lauren știa că nu m-ai angaja niciodată tu Însăți, așa că m-a angajat ea pentru tine. Adorabil gest din partea ei, nu-i așa? Nu că vreau să mă laud, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ai avut-o vreodată. Milton mă sedusese În răstimp de câteva minute, folosind În principal următoarele argumente: convingându-mă de faptul că ar fi fost minunat ca, la Întoarcerea de la Paris, Hunter să găsească finisate ca lumea măcar trei Încăperi - bucătăria, dormitorul principal și salonul - și atrăgându-mi atenția că În mai puțin de o lună, de una singură, nu aș putea obține acest rezultat. Avea dreptate. Știam bine că Milton manipula acea parte din mine care-și dorea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
divorț, mă gândeam eu, va fi un minunat antidot pentru ideile fixe cu iz burghez ale cuplurilor proaspăt căsătorite, care par incapabile să discute și despre altceva decât chestii legate de plăcile de faianță pictate cu culori de apă din bucătăriile lor noi sau despre Încercările lor de a face un copil. La ocaziile unde iau parte atât persoane căsătorite, cât și persoane necăsătorite, după ora 7 seara ar trebui interzise conversațiile care au ca subiect ciclurile de ovulație și inciziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
entuziasmată de ceva. Altceva decât de viața mea sexuală. — Dragule, Sylvie la telefon, am spus. —Scumpo, ești trează la ora asta târzie. Cât e ceasul acolo? Întrebă Hunter. Era 3 dimineața la New York și 9 dimineața la Paris. Stăteam În bucătărie, cât se poate de trează, cu mâna Încleștată pe receptor. Nu era chip să pot să dorm când am ajuns acasă după petrecerea lui Lauren. Eram prea neliniștită de ceea ce-mi spusese Phoebe, deși mai devreme nu putusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
candelabre pe care le adusese de la Paris. L-am ajutat să le pună pe jos În hol și apoi am făcut o vizionare a apartamentului, cum a numit-o Milton. Arăta splendid și ne-am Încheiat turul În locul meu preferat, bucătăria. Avea acum niște dulăpioare drăguțe, crem, suprafețele expuse riscului de stropire erau acoperite cu oglinzi, iar la fereastră era un stor din mătase de un roșu aprins, cu garnitură din rejansă ciocolatie. În mijlocul Încăperii se afla o masă țărănească veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vândut casa asta de șase ori în ultimii doi ani. O altă casă, cea cu două etaje din Eton Court, stil New England, cu șase dormitoare, patru băi, holul lambrisat cu lemn de pin și sânge care curge pe pereții bucătăriei, a vândut-o de opt ori în ultimii patru ani. — Trebuie să vă pun pe așteptare două minute, îi spune noului proprietar, și apasă butonul roșu. Helen e îmbrăcată cu taior alb și pantofi asortați, dar nu alb ca zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să se apuce de un hobby. Este uimitor cât de simplu e să o rupi cu trecutul. Oricât de nemiloasă ar fi viața, poți să mergi mai departe. Înveți să brodezi. Faci o veioză de sticlă colorată. Duc formele în bucătărie; pe lumină, văd că sunt albastre, gri și albe. Sunt din plastic rigid și casant. Niște cioburi minuscule. Șindrile, obloane și uluci minuscule. Trepte, coloane și tocuri minuscule. Nu-ți poți da seama dacă e o casă sau un spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]