3,531 matches
-
în plus legături în grilă între buclele de MT diferite. Este recomandată în zonele urbane cu consumuri mai mari de 4 MVA/Km2. În figura 3.13 este arătată o rețea de distribuție directă în dublă derivație, în care fiecare buclă este format din două linii în paralel, toate posturile fiind racordate la cele două linii. Alimentarea se face dintr-o stație sau din două stații. Varianta este recomandată pentru rețele urbane cu densități mai mari de 8 MVA/Km2. În
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC? A CONSUMATORILOR by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/84037_a_85362]
-
din figura 3.29 este utilizată de obicei pentru alimentarea marilor aglomerări urbane. Inelul este alimentat din două stații importante A, C (400(220)/110 kV). Numărul de stații de transformare din inel n 6. Stațiile care fac parte din buclă pot fi cu una sau două unități de transformare. Schema din figura 3.30 se utilizează pentru alimentarea prin LEA 110 kV a zonelor rurale la care se impun două unități de transformare (consumatori importanți în zonă - petrol, grupuri generatoare
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC? A CONSUMATORILOR by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/84037_a_85362]
-
cu puteri de 250-1600 KVA se recomandă utilizarea de celule de transformator cu întrerupător și transformatoare de curent pe partea de MT. Transformatorul va fi prevăzut cu o protecție maximală pe partea de MT. Pentru posturile de transformare alimentate în buclă , celulele de linie pot fi prevăzute cu numai cu separatoare (eventual de sarcină), iar celula de transformator cu separator de sarcină și siguranțe. Se remarcă utilizarea din ce în ce mai mult a separatoarelor cu 3 poziții (închis, deschis, la pământ). In cazul în
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC? A CONSUMATORILOR by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/84037_a_85362]
-
mai îngust decât altele de care mai avusesem parte. A trebuit să ne târâm în patru labe, să ne răsucim, să ne tragem burțile, să ne plecăm capetele. Tunelul semăna cu niște intestine încâlcite sau cu un vârtej plin de bucle... în parcul de distracții. Din pricina asta am înaintat îngrozitor de greu și ne-a luat foarte mult timp. Nu cred că era doar opera Întunegrilor. Își spunea cu siguranță și Mama Natură cuvântul. Oricât ar fi fost Întunegrii de grozavi, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Psihologie, morală, metafizică și celelalte își topesc impulsurile în tipologii reverificate periodic; se ajunge la simbolisme generalizante, inclusiv la contopirea experienței istorice cu axiologia. Pe scurt, cultura se ridică de la aluviuni inerte la tensiuni în conștiință; trecând peste meandre și bucle încetinitoare, ea se autoreglează; prin decantări, prin suprapuneri și cristalizări în spiritul epocilor, cultura propune un ecumenism verticalizant. Că fundamentul popular al culturii noastre i s-au asociat demersuri ordonatoare și voci ale unor mari creatori e fapt semnificativ. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
non-stop. Întâmpinăm 2008 stând la masă afară, sub lumina stelelor și a lunii, ciocnind paharele de șampanie și, cum altfel, ospătându-ne cu carne la grătar. Viața cu greu ar putea fi ideală, totul pare să decurgă lin ca întro buclă în afara timpului. Când avem o pauză stăm și discutăm în jurul mesei, la un mate Îmi povestesc din aventuri și, printre altele, povestesc scenariul pe care mi l-am imaginat pentru ultima lună de stat în America de Sud. Virginia cu Julio schimbă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tot timpul? Nu cred. Poate, într-un fel sau altul, spiritul a ajuns destul de departe pe cărarea evoluției, în existența prezentă sau în cele anterioare. Punctul în care omul fizic devine un om „rău” este un punct mort sau o buclă peste care individul poate trece doar schimbându-și atitudinea sau, evoluția ia direcția opusă. Îmi discut neclaritățile cu Chris, care aprobă convins că sufletul uman este expus tentației indiferent de meserie, pregătire, sau experiență. Dau exemplul faimoaselor reptile dar Chris
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac palma și-i cuprind în ea mîna: e sigură și încordată. Ridic cealaltă palmă și-i alint buclele ieșite de sub cască. Te rog!... Să nu intre careva..., îmi șoptește, arătînd cu privirea spre ușă. E singurul motiv? Absolut! Își scoate casca, mi-o înapoiază, se întoarce spre oglindă și-și aranjează cu vîrful degetelor pieptănătura, apoi merge la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai cu el? E vorba de o repartiție la blocul-turn..., strîng eu din umeri. Ajuns lîngă calorifer, Fărcășanu se așază pe elemenții caloriferului, își ridică piciorul stîng peste genunchiul dreptului și începe să-și cerceteze șoseta galbenă, flaușată, numărîndu-i parcă buclele lipsă. La brîul lui, puțin sub burtă, lucește strident o cataramă de două palme, ca de cow-boy. "Gagiule, ești dat Dracului! îi spun în gînd. Ce satisfacție meschină aș avea să te dea primarul afară și să ajungi muncitor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
specializat în a fi vulgar cu femeile, îi spun la fel de calm. Tu?! izbucnește Cristina într-un rîs domol, alintat. Asta n-o mai cred. De ce să crezi? o întreb. Te-ai convins doar. Cînd?! tresare capul blond, scuturîndu-se scurt, rearanjîndu-și buclele. Azi, cînd ți-am pus condiții, înainte de a-ți da filamentele, îi spun, privind-o fix. Condiții?! Alea au fost "condiții"?!... Zău, Mihai, a fost o... o joacă, dacă vrei... O glumă, aș zice... Crede-mă, rîde ea, luminîndu-se iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trei și cîteva minute, arată spre ceasul de la mîna sa. Pînă la ce oră aveți program? Patru, răspund, rămînînd în ușa camerei. Te rog, lasă-ți scurta și aruncă naibii sacoșa aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vîrful degetelor îi atinge părul. Și totuși, ceva trebuie să fie, murmură Cristina. Ai supărat-o în vreun fel... Nu știu, doamnă, repet eu, strîngînd din umeri. Degetele mele cuprind între ele cîteva fire de păr, desfăcînd în două o buclă. Cristina privește tavanul și surîde iar: Ai contrazis-o în vreo problemă tehnică... Nu. Îi alint cu toată palma bucla blondă, de deasupra urechii. A fost o studentă excelentă... O fi rămas cu impresia că ea e cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am mai văzut?! izbucnește în mine gîndul. Surîsul ăsta al tău l-am mai văzut undeva, l-am mai întîlnit cîndva; îl simt purtat în amintire..." Nu știu, doamnă, repet eu invariabil. Degetele mele i se plimbă prin păr, desfăcîndu-i buclele. Buzele i-au rămas întredeschise, gata să surîdă din nou, iar ochii, obosiți de privit în tavan, i se închid cu o mișcare lentă a pleoapelor, împreunînd genele răsfrînte. "Parcă-i o păpușă! mă înfior eu, privind-o. De ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu degetele lipite de cheie, cu mîna stîngă rezemată de tocul ușii. Îmi vine să rîd: "am reușit deci!" Mă întorc spre cameră... Nemișcată, așa cum au lăsat-o brațele mele, Cristina stă întinsă pe pat, cu capul îngropat în pernă, buclele blonde răvășite, ochii închiși, brațele fără vlagă, căzute lîngă corp, picioarele desfăcute, iar fusta ridicată mult, deasupra genunchilor. Ochii mei o măsoară de cîteva ori, aștept o reacție din partea ei, dar nu-i văd decît pieptul mișcîndu-se ritmic și degetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Se ridică de pe pat, își trece palmele peste fustă, aranjîndu-și-o, își aranjează și bluza, oprindu-și un timp palmele pe mijloc, acolo unde a fost încleștat brațul meu, apoi merge la oglindă și-și trece de cîteva ori palmele peste buclele blonde, după care, cu un calm desăvîrșit, se întoarce spre mine, rămînînd sprijinită de marginea mesei. Vezi, Mihai, începe să rîdă doamna Cristina, mi-am dat seama că, de fapt, ținta răzbunării tale nu eram eu. Oameni sîntem, Mihai; avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ațintită asupra mea nu ca să afle răspuns, ci ca să-mi dea putere. E ALĂTURI DE MINE... Uitîndu-mă la ea, nici nu o văd măcar; mă pierd într-o imensitate albă, deasupra căreia ninge; ninge ca în noaptea mea de Ajun, cînd buclele astea brumate și-au scuturat albul odihnitor peste întreaga mea cămăruță. Ea dorește să înving, să înving în primul rînd pentru mine. O simt cum tremură toată, aproape cu sufletul la gură, să nu spun cumva "nu se poate" înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
umerilor, ondulat, pieptănat într-o parte, dîndu-i un aer tineresc, primăvăratec. Sprîncenele ei, subțiri, sînt vopsite în negru. Cea dreaptă este puțin curbată, în timp ce stînga, la mijloc, se arcuiește brusc în sus, spre locul gol din frunte, unde se separă buclele părului, sugerînd o cărare. Privirea, chiar și cînd ochii îi sînt liniștiți și fața relaxată, sugerează un permanent semn de întrebare din cauza sprîncenei arcuite. Buzele, pline și conturate, îi sînt acoperite de trecerea ușoară peste ele a unui ruj sidefat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ție, Brîndușei și altora drumurile astea; eu am cărarea mea... Tamara se uită lung la mine, privindu-mă cu un amestec de dispreț și ură, care mă lasă rece. Nici chiar gestul ei scurt, prin care-și scutură capul, aranjîndu-și buclele brumate, nu-mi mai spune nimic. Mă gîndesc o clipă la noaptea ceea de Ajun și-mi pare bine că nu am făcut atunci dragoste cu Tamara. Actul dragostei ar fi însemnat pentru mine o legătură de suflet cu femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
milion în sistemele electronice de siguranță... Pe culoarul de ieșire a femeilor văd ultimele salariate, prezentîndu-și din mers, în fața portăriței, geanta deschisă. Ultima e Teona: are un mers calm și o ținută dreaptă, cu capul lăsat pe spate, atît cît buclele părului ei castaniu să-i atingă gulerul pardesiului bej, dintr-o stofuliță fină, strîns de cordon pe talie; la gît poartă o eșarfă de mătase naturală, vopsită în cîteva nuanțe de verde crud, cumpărată de la Fondul plastic; pantofii, geanta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu m-am îngrijit să fac la mormîntul mamei o bordură de ciment și-o cruce durabilă...", îmi spun cu amărăciune. Brusc, în minte îmi apare pata aceea bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul cenușiu; bucle castanii și ochi mari, albaștri, ca o cupă de cer senin... "și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei..." mă înfioară amintirea unui vers din Omar Khayyam. Încă două-trei comenzi și intrăm pe aer... Dacă reușesc, înseamnă că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu amărăciune. Brusc, în minte îmi apare pata aceea bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul cenușiu; bucle castanii și ochi mari, albaștri, ca o cupă de cer senin... "și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei..." mă înfioară amintirea unui vers din Omar Khayyam. Încă două-trei comenzi și intrăm pe aer... Dacă reușesc, înseamnă că am băut din cupă, acea cupă umplută dar niciodată plină ochi! de zîmbetul senin al multor femei blestemul meu cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sinceră?!... Lîngă mine, aud aerul ieșind prin supapa unui ventil pneumatic, căruia i s-a comandat deschiderea. Sînt fericit sau ar trebui să fiu; am învins!... Am sorbit din cupa de cer senin... "Și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei", da! cupa o am, am sorbit din ea, dar unde-s buclele?!... De ce să-mi închei ziua de azi fără să-mi achit datoria?! Nu-s oare mai sărac în sufletul meu știind-o pe Teona tristă din cauza acelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-a comandat deschiderea. Sînt fericit sau ar trebui să fiu; am învins!... Am sorbit din cupa de cer senin... "Și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei", da! cupa o am, am sorbit din ea, dar unde-s buclele?!... De ce să-mi închei ziua de azi fără să-mi achit datoria?! Nu-s oare mai sărac în sufletul meu știind-o pe Teona tristă din cauza acelui cuvînt vulgar?!... "Îi telefonez și-mi cer scuze!", îmi ordon. Urc la pupitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu pot decît să mă întreb dacă, într-adevăr, Teona e aici, ori am eu halucinații... Teona, șoptesc eu, atingîndu-i brațul. Teona tresare și se întoarce domol către mine. Scutură din cap cu mîndrie, își trece maiestuos vîrful degetelor peste buclele părului, trupul i se îndreaptă într-un gest plin de demnitate, iar ochii, umezi bine, îmi înfruntă privirea. Poftim, surîde ea, privește-mi ochii umezi... Cuvîntul tău vulgar m-a rănit cum nu mi-aș fi închipuit vreodată că pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încet brațele, îmi trec vîrful degetelor peste umerii obrajilor ei, rămîn o clipă nemișcat, în speranța că va deschide ochii, dar pentru că ea continuă să stea în așteptare, cu ochii închiși, îmi plimb degetele peste tîmplele ei și-i cuprind buclele între palme. Bine-ai venit, Teona!... îi șoptesc. Ea deschide ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-mă să mă regăsesc renăscut în seninul care mă învăluie, sorbindu-mă, împlinindu-mi rațiunea de a fi... implicîndu-mă în zbuciumul unei povești de dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]