4,786 matches
-
fiul Ellei (n. Pauker) și al lui Lazăr Colin, funcționar. C. (al cărui nume la naștere era Jean), învață la Liceul „Cantemir Vodă” din București, absolvit în 1944, urmând apoi un an la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene. Va fi activist al CC al UTC și redactor la Editura CC a UTC (1945-1946), redactor la Radio (1946-1947), la „Revista literară” (1947-1948), secretar general de redacție la „Flacăra” (1948-1950), redactor din 1958, iar din 1970 secretar general de redacție
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
I. Vulcan a tradus din Jókai Mór (nuvela Capul lui Iordachi). S-a mai tălmăcit din Montesquieu și din alți scriitori francezi și germani. At. M. Marienescu și T. Catone colaborau cu folclor cules din Ardeal și Banat. După ziarul bucureștean „Reforma” se retipărește comentariul lui D. Bolintineanu la colecția de poezii populare a lui V. Alecsandri, iar lui Iulian Grozescu i se republică articolul apărut în gazeta maghiară „Fövárosi Lapok”, în care recenza critic, restabilind adevărul, culegerea de balade secuiești
CONCORDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]
-
1952 până în 1954 a lucrat în cadrul redacției „Neuer Weg”. Concomitent, dar mai ales în anii următori, a desfășurat o prodigioasă activitate de traducere din proza artistică românească, demers concretizat în paginile revistei „Rumänische Rundschau” și în volume apărute în edituri bucureștene și berlineze. Eforturile depuse în vederea popularizării beletristicii române i-au fost recunoscute de Uniunea Scriitorilor prin acordarea unui premiu (1971). Cunoscătoare a literaturii române în desfășurarea ei istorică, C. a răspuns solicitărilor revistei „Rumänische Rundschau” când i s-a oferit
CONSTANTINIDIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
de prețuirea și prietenia multor personalități - M. Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, Em. Bucuța, I. Petrovici ș.a. -, cu care a purtat o bogată corespondență. Volumul Satire (1916) conține versificări după modelul Scrisorilor eminesciene, în care sunt denunțate moravurile condamnabile ale „înaltei societăți” bucureștene. Cu o viziune comună asupra vieții, C. nu reușește decât o înșirare ternă de păcate omenești, de banalități, aproape fără nici o prelucrare artistică. O altă secțiune cuprinde versuri patriotice, de răsunet în 1915-1916, care, prin caracterul lor direct mobilizator, erau
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
apare în 1952. Este distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române în 1973, cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1971, 1981 ș.a. Din 1993, este redactor la revista „Dilema”. Înainte de-a fi un autor, C. este un personaj al presei bucureștene din ultimii treizeci de ani, publicând enorm, pestriț, când bonom, când acid, pe o scală extrem de întinsă, de la reflecții de moralist dezabuzat, la tablete fotbalistice, de la considerații despre triumful energiilor staliniste până la eseuri despre Charlie Chaplin, notații despre Isaac Babel
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
Bacovia (Amurg antic, Nervi de primăvară, Epitaf, Poemă în oglindă - semnată G. Andoni, Trudit, Lacustră, Pastel, Nocturnă, Interior trist ș.a.), tipărește versuri simboliste semnate de D. Teleor, Mihai Săulescu, Al. T. Stamatiad și o poezie de Șt. Petică. Din perioada bucureșteană a revistei se rețin colaborările cu poezie ale lui G. Topîrceanu (De bello... gallico), Demostene Botez (Parfum), B. Fundoianu (Amurg de toamnă, Înserare), Perpessicius (Peisaj progresiv, Margo) și traducerile în proză făcute de Mircea Florian din Sonete pentru Laura de
CRONICA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286528_a_287857]
-
, Aurel (20.VI.1913, București - 10.VI.1979, București), dramaturg, poet, prozator și publicist. Este fiul Paulinei și al lui Jean Leibovici, funcționar. B. are parte de o copilărie săracă în mahalaua bucureșteană a tabacilor. Urmează clasele primare la școala „August Treboniu Laurian” de lângă biserica Lucaci, continuă la Liceul „Matei Basarab” (între profesori, Perpessicius), absolvit în 1931, apoi intră la Facultatea de Medicină, terminată în 1938; până în 1944 va practica sporadic, deschizându-și
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Șorban, „Caietele” de spectacol ale Teatrului Național din Cluj. Redebutează în „Luceafărul” (1964), cu un fragment de roman, și editorial cu romanul Blana de focă (1966). Publică fragmente de roman, reportaje literare, interviuri, reportaje despre localități bănățene în principalele reviste bucureștene și face filme documentare. Acțiunea romanului Blana de focă se desfășoară pe două planuri: real - un sat bănățean și lumea fiordurilor nordice; imaginar - tradiția evanescentă a lumii satului și fantomatica apariție a unui marinar, prezență nicicând sigură, între vis și
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
sau pungi de galbeni de la zarafi în care bagă spaima (Vodă Caragea, Mavrogheni), oameni-legendă (haiducii Tunsu și Jianu, Teodoros, ajuns „negus” al Abisiniei) și oameni-povestire (căpitanul Laurent, Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821. Tablouri de epocă: ciumă, tâlhării, „ziafeturi” și țara
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
imagine a închisorii ca „lume”, cu atmosfera ei distinctă, ci și un fel de mare metaforă, de ansamblu, a amestecului uman, a versatilității și a travestirii menite să înșele pe naivi etc. Accente care trimit la pasionalitatea și cromatica periferiei bucureștene depășesc la Miron Radu Paraschivescu, în Cântice țigănești, nivelul unei „localizări” a modelului străin (García Lorca, Romancero gitan), sugerând un etos balcanic, al ludicului cu fond grav, ca în antologica baladă Rică. După război, câțiva poeți importanți vor diversifica gama
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
actorul Ermete Novelli, la Florența. Între 1906 și 1913, reia turneele în Trasilvania, incluzând în repertoriul trupei sale fragmente din dramaturgia și din lirica românească, precum și traduceri sau localizări proprii. Până în anul 1919 mai apare, deseori cu succes, pe scenele bucureștene sau, în perioada refugiului din 1917-1918, la Iași. B. era un actor cu temperament puternic, ținută impunătoare, distincție scenică, frazare limpede, timbru vocal plăcut. Structural, a fost un interpret liric și romantic. Popularitatea și prestigiul de care se bucura în
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
publice, anticariate, conferințe, expoziții, concerte. A făcut parte dintr-o echipă de boemi cu lavalieră, care l-a avut membru, la un moment dat, și pe Urmuz. O bună parte din amintirile sale radiografiază o jumătate de veac de viață bucureșteană, pe categorii socio-profesionale: scriitori, filosofi, gazetari (se reține portretul venalului Dem. Theodorescu, poreclit „șacalul”), profesori, ingineri, magistrați, medici, diplomați, clerici. Imaginile despre Tudor Arghezi, de exemplu, nu sunt întru totul confortabile, un portret scris cu aciditate fiind și acela al
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
numeroasele sale texte în proză aparțin genului memorialistic, evocând cu predilecție vremea și mediul copilăriei. Amintiri din timpul stagiului militar sunt străbătute de sentimentul aproape euforic al noutății, de bucuria de a vedea și a trăi frumusețile Italiei. Două teatre bucureștene au folosit tălmăcirile lui B. după Clopotul scufundat de G. Hauptmann și după Oricine de Hugo von Hofmannsthal. Ca activ om politic și specialist în drept, B. este autorul unor lucrări precum Tricolorul românesc (1901) și Noua Constituție a României
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
de liceu avusese plăcerea să-l modifice, în urma unei mângâieri meditative a bărbiei („barbilia”, pe latinește). Modificând, acum, mai vechea modificare, B. ajunge așadar în punctul inițial - mai ales că bunicul pe linie paternă, meșter zidar trăgându-se din mahalaua bucureșteană Omul de Piatră, fiu de român macedonean, se numise el însuși Ion Barbu. Luându-i numele, scriitorul va considera că e de datoria lui să-i lase glasul „să se facă auzit” în poemele sale de atmosferă balcanică. Aflat la
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
BIS, revistă apărută la București, săptămânal, de la 13 septembrie 1942 până la 25 octombrie 1946, sub direcția Sandei Cocărăscu. Publicația și-a schimbat în mai multe rânduri formatul și subtitlul (inițial, „Artă, teatru, cinema, muzică”, de la numărul 140 din 1946, „Săptămâna bucureșteană în teatru, muzică, plastică, cinema, sport”; de la numărul 147 din 1946, „Săptămâna bucureșteană în teatru, cinema, muzică, modă”; de la numărul 148 din 1946, „Teatru, cinema, muzică, modă, pagina femeii, mondenități”; de la numărul 169 din 1946, „Caleidoscopul vieții artistice”). De la numărul
BIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285746_a_287075]
-
1946, sub direcția Sandei Cocărăscu. Publicația și-a schimbat în mai multe rânduri formatul și subtitlul (inițial, „Artă, teatru, cinema, muzică”, de la numărul 140 din 1946, „Săptămâna bucureșteană în teatru, muzică, plastică, cinema, sport”; de la numărul 147 din 1946, „Săptămâna bucureșteană în teatru, cinema, muzică, modă”; de la numărul 148 din 1946, „Teatru, cinema, muzică, modă, pagina femeii, mondenități”; de la numărul 169 din 1946, „Caleidoscopul vieții artistice”). De la numărul 156 din 1946 redactor responsabil devine Liliana Delescu. Concepută ca un magazin al
BIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285746_a_287075]
-
în „Chemarea”, „Contemporanul”, „Adevărul literar și artistic”, „Politica”, „Rampa”, „Ultima oră”, „Cuvântul”, „Facla”, „Seara”, „Acțiunea” (la care a fost și director din 1940 până la 1944) ș.a. Cronicile dramatice ale lui B. se constituie într-o adevărată frescă a vieții teatrale bucureștene, incluzând o multitudine de aspecte revelatoare, precum schimbările la nivelul conducerii instituțiilor, bilanțurile periodice, atmosfera începuturilor de stagiune, evoluția unor piese pe scenele românești și străine etc. Piesele luate în discuție vizează o gamă largă de dramaturgi, români și străini
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
Veselia”, în 1920. Povestirea Taina trădării, din „Adevărul literar și artistic” (1926), pune capăt prozei de ficțiune a lui B. În faza căutărilor, el publică versuri, cronici muzicale și teatrale, interviuri, recenzii și medalioane („medalii”) literare la „Gazeta Transilvaniei”, „Viața bucureșteană”, „Curierul artelor”, „Analele literare, politice”, „Rampa”, „Nădejdea” (Timișoara), „Năzuința” (Craiova), „Dacia” (Constanța), „Clipa”. Din 1926, când devine secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic”, și până în 1938, scrisul său se adaptează profilului revistei, căpătând, din nevoia de a acoperi
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
Cavaler de Seingalt (Un poet al vieții sale), București, 1945 (în colaborare cu Al. A. Philippide). Repere bibliografice: Zarifopol, Eseuri, I, 135-137; Perpessicius, Opere, VI, 22-24, VIII, 378-381; Călinescu, Scrisori, 284; Petre Oprea, Cronicari și critici de artă în presa bucureșteană a anilor 1924-1930, RMZ, 1989, 9-10. G.H.-T.
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
numeroase scrieri și documente, majoritatea în limba slavonă, legate de istoria poporului român. Cu studierea și editarea lor se va îndeletinici până la sfârșitul vieții. Din 1891, funcționează ca profesor de filologie slavă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, fiind ales, de mai multe ori, decan, prorector și, pentru scurt timp, rector (1-15 iunie 1912). Va deveni membru în 1903, iar în 1910 vicepreședinte al Academiei Române. Între 1902 și 1906, conduce revista „Convorbiri literare” (după ce făcuse doi ani parte
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
G. (pseudonim al lui Gheorghe Constantin-Constantinescu; 14.VI.1883, Buzău - 7.V.1968, București), dramaturg și prozator. După absolvirea Liceului „Gh. Lazăr” din București (1902), C. obține licența în drept și litere la Universitatea bucureșteană (1906) și diploma de actor, la Conservatorul de Artă Dramatică, clasa lui C.I. Nottara (1907). După o stagiune la Teatrul Național din Craiova, revine în București, la Teatrul Național, afirmându-se ca unul dintre cei mai redutabili interpreți ai generației
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
al doilea se dă mâni, vineri, la 19 februarie, în sala Teatrului Mare. Deși presupunem că succesele ce artistul le-a avut în calea sa nu vor fi suferind nici o asemănare cu ovațiunile unui oraș de pe marginea Orientului, totuși publicul bucureștean e dator a se întrece a-i face onoarea cea mai cuvenită unui artist: aceea de a-l asculta în număr mai mare decât în rândul trecut, spre a fi răpit de farmecul puternic al producțiunilor sale. 59 {EminescuOpXIII 60
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să fie grabnice spre a fi de vreun folos. În ceea ce ne privește, redacțiunea "Timpului" are deja deschise asemenea liste și va publica imediat numele oricărui generos donator. 76 {EminescuOpXIII 77} Scenele de jale de cari vorbirăm nu împiedică scandalurile bucureștene de a se produce. Nu putem rezista plăcerei de a comunica cititorilor noștri următoarea întîmplare care face de două zile să râdă cu hohot saloanele capitalei. E vorba de o păruială în regulă între două femei celebre prin luxul lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e mai mic în lume decum se arată în adevăr, totuși e sigur că sunt cu mult mai puțini aciia cari se țin în realitate de ele și greșesc, crezîndu-le adevărate, decum avem obiceiul a ne 'nchipui. Unul din ziarele bucureștene, "Națiunea", și-a luat sarcina a face din când în când cîte-o analiză - îndealtmintrelea elegant și neted scrisă - a principiilor ce le atribuie conservatorilor și liberalilor. Noi am ruga pe confrați să citească pasajul de mai sus al lui Locke
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
masă mare populară care era gata să se rădice spre a merge la Iași, a ținut în rezervă chiar și partea cea mai cu greutate a populațiunii ieșene și, în jurul statuei, pe lângă vreo trei sute de oficiali și oameni ai poliției bucureștene, aduși pe socoteala statului, n-a strălucit decât miile de jidovi, atrași de solemnitate ca spectatori, spre imagine spăimântătoare a stării de jale în care a ajuns patria eroului sărbătorit! Daca acum vom părăsi terenul arbitrariului guvernamental spre a caracteriza
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]