2,949 matches
-
parte din mobilă, pe calea ferată. După 20 martie 1944, mă asociez unui convoi de trăsuri și căruțe, ale unor ferme, însumi fiind cu o căruță și un cal al gospodăriei noastre, de la o mică proprietate din apropierea Chișinăului, de lângă satul Buruiana. De data aceasta am mers pe ruta Hîncești-Leușeni-Huși. Trecem din nou Prutul, oprindu-ne, însă, pentru a ne lua ramas bun, a doua oară, de la Basarabia noastră, într-o atmosferă de emoție și tristețe. Începe al doilea refugiu. Continuăm drumul
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
plecare îmi închipuiam că aici va fi mereu caniculă, vor fi temperaturi toride dar realitatea este cu totul alta. Dimineața și seara ai mereu nevoie de ceva mai grosuț pentru îmbrăcat. înaintez prin aceleași lanuri de grâu fără pic de buruiană iar camino pare un fel de bandă albă, pietroasă ce șerpuiește prin câmpii, urcă dealuri nu prea înalte, coboară și iar urcă, mereu marcat de săgeata galbenă și de scoică. Cât de ușor este să scrii despre mersul tău peste
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
duș și apoi să te întinzi pe un pat moale! Pe camino înveți să apreciezi din plin ceea ce în viața obișnuită ți se pare a fi ceva cu totul obișnuit și fără mare valoare. Lângă han este biserica, închisă, cu buruieni și bălării crescute chiar și pe contraforții ce-i susțin zidurile ce vorbesc de trecut dar și de un prezent al indiferenței religioase. în curtea hanului, pelerinii se mișcă agale punându-și la uscat lenjeria spălată sau stând întinși la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
fi și ultimul camino. Se lasă seara la acest han mic și plăcut, în satul sărăcăcios, așezat ca într-o cratiță enormă. Nu-i nimic de făcut sau de văzut aici. împrejurimile sunt dezolante. Pământ arid, albicios, pe care cresc buruieni la fel de sărăcăcioase, smocuri de iarbă ce se încăpățânează să trăiască. Aștept somnul binemeritat în patul supraetajat. Sub mine este un italian (pare scandinav după fizionomieî ce discută cu o doamnă irlandeză întâlnită pe traseu. Alături sunt niște spanioli, iar în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
alți pelerini în biserică așteptând și ei Sf. Liturghie, dar degeaba. Este jalnic să vezi pe drumul spre Santiago atâtea biserici închise, neîngrijite, bolnave parcă de bătrânețea ce s-a instalat în zidurile de piatră parțial măcinate sau cu diferite buruieni sau chiar arbuști ce și-au găsit tocmai aici un loc să crească. Seara merg la cină la un alt han având lângă mine un spaniol din Zaragoza, un bărbat înalt, cu chelie, senin și calm, vorbăreț care-mi spune
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
prin mine și cele două fiice: Livia și Stela, mai mici cu unul și respectiv trei ani decât mine. Mi-am mai prelungit astfel cu Încă un an șederea În familie. În acest timp am folosit vacanțele de vară plivind buruienile de pe terasamentul liniei ferate pe tronsonul gara Copșa Mică - halta Agârbici, contra a 25 lei pe zi. Tata a cultivat special 0,5 ha teren cu cartofi timpurii, din a căror vânzare să-mi achite prima parte a taxei școlare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
te rog, trei lucruri care să-l convingă să meargă mai departe în teritoriul literaturii și trei lucruri care (ar putea) să-l determine să se apuce de altceva, să lase de izbeliște acest teritoriu pe care iluziile cresc precum buruienile...! Deocamdată, fiind încă pe banii "babacilor", pare sedus de ideea de traducător, pune și multă pasiune în ceea ce face. Este deja convins că din traduceri nu se câștigă decât bani pentru a-și duce viața de azi pe mâine, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum. Ai văzut vreodată lemn proaspăt tras la rindea, care-ți vorbește în șoaptă, iar nodurile îți fac semne? Mă pricep doar să lucrez pământul în grădina mea de la Osica, să ud plantele pe care le semăn și să smulg buruienile care le amenință. Și buruienile au rostul lor, știi doar. Mâinile mele sunt naturale, mă simt vizat direct de o spusă a lui Mircea Streinu pe care mi-a comunicat-o un prieten: Sunt prea mulți poeți în România și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
proaspăt tras la rindea, care-ți vorbește în șoaptă, iar nodurile îți fac semne? Mă pricep doar să lucrez pământul în grădina mea de la Osica, să ud plantele pe care le semăn și să smulg buruienile care le amenință. Și buruienile au rostul lor, știi doar. Mâinile mele sunt naturale, mă simt vizat direct de o spusă a lui Mircea Streinu pe care mi-a comunicat-o un prieten: Sunt prea mulți poeți în România și prea puțini grădinari. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
anotimp nedefinit și suspect, iar lacrimile, unde cădeau, acolo făceau gaură-n pământ, marcând fiecare câte-un popas în deșert. Stele pe câmp Cădeau bufnițele argintii ca niște stele pe câmp, sălbatice și gâtuite de alice. Le culegeam de prin buruieni și desișuri, potrivindu-mi-le pe la șolduri și brânci. Și cum nu erau atinse decât de o moarte vagă și albă, începuseră să bată aprig din aripi, din inimi și din idealuri, iar eu simțeam că mi se surpă țărâna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
soarta cititorului tău? Îi acorzi vreo circumstanță cititorului? Te rog să faci portretul robot al cititorului tău de poezie. Cum ar arăta? Prin activitatea sa de purificare a Cuvântului Poetul, scriitorul în general, este astăzi un ins "decepționant". "Rău". O "buruiană" care invadează straturile pline de "miere și lapte". Un ins care "tulbură apele" spiritului public compromițând dramatic "succesurile". Până și tăcerea/ tăcerile lui sunt interpretate. "Terra nova" nu-i, astfel, decât un prizărit, vag și necăjit teritoriu de al cărui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de vorbă, un director bun. Un director..., era complet diferit de ceilalți doi... Ștef era un ardelean, care trecea pe-aicea, la cantină, se ducea la cantină cu contabilul, că șef - mi-amintesc - și-n careul ăla, unde acuma cresc buruienile se făcea sport înainte și, trecând el pe-acolo, o văzut niște hârtii. Cheamă imediat un muncitor: „- Băi, du-te și-l cheamă pe Ghergheșanu la mine !” Mă duc: „- Bă, Ghergheșane, aștepți să vin eu și contabilul șef să-ți
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de nepătruns. Există o grămadă de secrete În branșa asta și inițiații păzesc aceste presupuse secrete cu o viclenie imbecilă. De exemplu, iarba trebuie tratată, altfel rămîne verde și zgîrie gîtul. Dar Întreabă-l pe un fumător cum se tratează buruiana și o să se uite la tine cu un aer viclean și cretin și o să-ți bage o vrăjeală. Poate că iarba folosită constant chiar afectează creierul. Sau poate că fumătorii de iarbă sînt proști de la natură. Iarba pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mai rea decît starea de rău e depresia care o Însoțește. Într-o după-amiază am Închis ochii și am văzut New York-ul În ruine. Pe Strada 42 omizi și scorpioni uriași intrau și ieșeau din baruri, cafenele și farmacii goale. Buruienile creșteau În găurile și crăpăturile din pavaj. Nu era nimeni cît vedeai cu ochii. După cinci zile am Început să mă simt mai bine. După opt zile m-a apucat „nehaleala” și m-am trezit cu un apetit monstru pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu țigara era la volan. Și-a scos țigara din gură și s-a-ntors spre mine. - Cu ce vă ocupați, domnule Lee? A Întrebat politicos, pe un ton de om educat. - Agricultură, am răspuns. Tipul cu pipa a rîs. - Porumb cu buruiană printre rînduri, ai? a zis. Tipul cu țigara de foi a clătinat din cap. - Nu, a zis el. Nu crește bine lîngă porumb. Trebuie să crească singură. Apoi s-a-ntors spre McCarthy, vorbindu-i peste umăr. - O să te trimit la penitenciar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mersul târâș, ci doar mușcătura veninoasă. * Atunci când bate vântul, firele de telegraf devin strune de vioară. * Unde-i fum e și incendiu. * Dreptatea dă speranțe celor slabi și foloase celor tari. * Pe ruinele cetăților cresc bălării; pe ruinele prieteniilor răsare buruiana urii. * Ura este mai mult o boală decât un sentiment. * A accepta nu exclude aprioric ideea respingerii. * Nimic nu poate înlocui nimic. * Dacă aveți aripi, zburați! * Nu trebuie să hărățiți câinii; învățați de la ei devotamentul. * Vânătoarea nu e un sport
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
întru una din zile și-a mâncat bandajul ce-i pusesem la un picior rănit. Ei, și cu toate aceste, când îi dădeam drumul în prelargul câmpiei, uita tot; ar fi putut sta o zi întreagă nemâncat; cutriera, purica ierburile, buruienile, spinișurile, huceagurile cu o patimă nepotolită; mă pricepea din ochi, asculta de semn, mă înfierbânta, mă electriza, încât de multe ori, în loc să-l conduc eu, mă conducea el pe mine. Bag de samă că m-am întins cam mult pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o putere modulatoare redox scăzută, neputând rivaliza la stăpânirea spațiului locativ cu acea plantă superioară; dar definitiv, În nici un caz. Lucrul acesta se poate vedea pe ziduri vechi, acolo unde omul nu poate ajunge, deși de jos de văd doar buruienile ori arbuștii ce diversifică acest segment al biocenozei În formare. Dar, chiar și până atunci, mușchii și mulțimea de gâze și nu numai care colcăie pe ei constituie o biocenoză În plină evoluție, adică ceea ce are nevoie natura pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
exista o singură specie, ca producător primar, și doar el Însuși drept consumator, adică biocenoza sau modul de manifestare a Vieții, este exclusă. Ei bine, natura percepe acel agroecosistem ca pe un vid, și caută să-l populeze. Și intră buruieni, buruieni din punctul uman de vedere dar de fapt alți producători primari din punctul de vedere al naturii, și o mulțime de dăunători, tot din punctul de vedere uman, de fapt consumatori și, ceea ce omul n’a admis În agroecosistemul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o singură specie, ca producător primar, și doar el Însuși drept consumator, adică biocenoza sau modul de manifestare a Vieții, este exclusă. Ei bine, natura percepe acel agroecosistem ca pe un vid, și caută să-l populeze. Și intră buruieni, buruieni din punctul uman de vedere dar de fapt alți producători primari din punctul de vedere al naturii, și o mulțime de dăunători, tot din punctul de vedere uman, de fapt consumatori și, ceea ce omul n’a admis În agroecosistemul gândit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar În Hawai, unde a găsit ca dușman un fluture, s’a introdus ca factor limitativ o pasăre amatoare de larve; doar că aceasta a preferat fructele unei plante locale pe care a răspândit-o astfel până ce a ajuns o buruiană. Omul s’a ales cu doi inamici În loc de unul: buruiana și fluturele au proliferat În continuare. Concluzia? Orice achiziție a unei specii noi Într’un ecosistem, chiar dacă evolutivă, naturală deci, nu doar favorizată de om, reprezintă o degradare a acelui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
s’a introdus ca factor limitativ o pasăre amatoare de larve; doar că aceasta a preferat fructele unei plante locale pe care a răspândit-o astfel până ce a ajuns o buruiană. Omul s’a ales cu doi inamici În loc de unul: buruiana și fluturele au proliferat În continuare. Concluzia? Orice achiziție a unei specii noi Într’un ecosistem, chiar dacă evolutivă, naturală deci, nu doar favorizată de om, reprezintă o degradare a acelui ecosistem, pe care-l silește la a-și căuta un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bună protecție a ambilor parteneri, fără pericolul autoinhibiției pentru grâu ori a unei dezvoltări slabe pentru mac, cum s’ar Întâmpla dacă cele două specii ar trăi separat. Cred că e clar că e greșit a considera macul drept o buruiană În lanul de grâu. De fapt e vorba de o subtilă simbioză. Nu e cazul cu alte plante dicotiledonate, ce invadează lanul de grâu, profitând de satisfacerea aceleiași nevoi de sol reducător, dar fără a contribui la neutralizarea acestui efect
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
plus. Și, În sfârșit, Între acele secrete se mai găsesc și Învățăminte. Ca acela că nici societatea umană nu poate trăi exclusiv cu genii ori cu mediocrități. Ea are nevoie de ambii. Mai mult, etichetările pripite, ca “floarea iadului” sau buruiană, nu corespund Întrutotul realității. Romanii ofereau zeiței grâului - Ceres - flori de mac. “Radiosfera”, 22 iulie 1996, ora 12,36 91. Mănăstire ’ntr’un picior. Ghici ce-i Deși, În excursia noastră, am lăsat de mult În urmă muntele, umbra lui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu reușesc să așez în cuvinte întâmplarea. Gândeam folosindu-mă de altceva decât de cuvinte. Era o curte mare, era și iarbă, asta mai mult decât sigur, și o limbă de beton prin care ieșeau bălării, pătlagină parcă se numește buruiana aceea mare ca o palmă, ca o paletă de ping-pong. Mai era mușețel mare, teios, pe care puteai să te așezi ca peste o plapumă. Un gard de beton sau de țambre. Știu că mă chinuiam să mă holbez dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]