15,206 matches
-
și să se așeze sub zidurile de cleștar de aproape de București, rămânând cu lutul lui, cu iarba lui, cu frunzele sale, cu cerul și păsările lui, cu sâmburii lui și copacii lui, cu temeliile și casele lui, cu Mureșul lui, câmpiile, podișurile, munții, țăranii lui, cu tot ce e al Ardealului mureșean, aceasta-i vrere, credința, iubire și izbândă luminate de soare! Prin interpreta, melosul folcloric de la Mureș e piatră de încercare a timpului. El devine mai însorit și impregnat de
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Glăsuiește cântec și rugă, cum poate că și pasărea o face, doar că, în cazul ei vorbește nu cuvântul, ci tabloul îndumnezeit al naturii: pădurea, cerul, câmpia, streașina, vișinul din grădină, răzoarele, câmpia, luncile, până și coliviile care însă cântă penitența și plâng libertatea...! Este interpretul de muzică folclorică și religioasă, născut în 1969, la Rebrișoara, Bistrița Năsăud, așezământ cu istorie, al lui George Coșbuc, Liviu Rebreanu
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Glăsuiește cântec și rugă, cum poate că și pasărea o face, doar că, în cazul ei vorbește nu cuvântul, ci tabloul îndumnezeit al naturii: pădurea, cerul, câmpia, streașina, vișinul din grădină, răzoarele, câmpia, luncile, până și coliviile care însă cântă penitența și plâng libertatea...! Este interpretul de muzică folclorică și religioasă, născut în 1969, la Rebrișoara, Bistrița Năsăud, așezământ cu istorie, al lui George Coșbuc, Liviu Rebreanu, sau Andrei Mureșeanu, Cristian Pomohaci. Slujitor
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
de pitulice/ și-mi du dorul meu departe/ să-mi lase inima-n pace!/ Fă-mi sufletul să simtă/ adierea ta profundă,/ liniștea să mă cuprindă,/ de tristețe să m-ascundă!” Versurile curg plăcut, asemenea apelor pe albiile line din câmpia plină de vegetație multicoloră. Singurul regret ar fi că acest capitol este, poate, cel mai scurt, dar, deschizând prima pagină din următorul, avem bucuria să mergem la braț cu iubirea, pentru că autoarea extinde acest dar, cel mai de preț, la
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului o mare de șesuri fardată de cețuri văzut-am pe cale nămeți impozanți ca niște amanți se-așează pe vale copaci risipiți de frunze goliți se-nchină agale o cioară pătează zăpezi ce pictează câmpiile goale ici-colo prin case lumini somnoroase și fum rotocoale doar gările triste mai cată-n batiste saluturi formale tablou autist sumbru și trist ca vorbele goale o iarnă posacă surprinsă în joacă în versuri banale doar timpul veghează naturi ce
IARNĂ TRISTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384559_a_385888]
-
Acasă > Poeme > Devotament > IREVERSIBIL DRUM DE KAMIKAZE... Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-s umezi ochii de câmpii în care Ai înflorit pe seară, la apus; Mă dor de depărtări imaginare, Mă dor de floarea ce deja s-a dus... Și te visez, desi mă uit la tine- Îți plâng comete-n gândul tău stelar Și te transform
IREVERSIBIL DRUM DE KAMIKAZE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384626_a_385955]
-
aibă cu ce le hrăni. Nici pomeneală de porc. Mototolea rămase cu gura căscată și îngăimă moale: --Poate, vecinii ei... --Fii serios! N-are nimeni de vânzare porci pe la noi! Că noi...cu livezile, pășuni... Porumb, foarte puțin. Cumpărăm de la câmpie, de prin părțile voastre. Am auzit eu pe unul, acu’ două zile că vrea să-și vândă porcul. Dar, nemernicul , cerea 50 de mii pe kilu’ în viu. Iar a rămas Mototolea cu gura căscată: --Cinci zeci? Păi, în părțile
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
să dezvolte zona. Toate parcelele din acele sate erau de forme pătratice, parcă era o tablă de șah infinită. Oare câte partide s-au jucat pe acea tablă, câți locuitori au locuit, apoi au plecat din acele locuințe vremelnice ale câmpiei Hindusului? De la o vreme, întinsa câmpie s-a întunecat, iar în direcția de zbor au apărut cetăți strălucitoare de nori învolburați, care, după cum mi-am dat imediat seama, acopereau un masiv muntos respectabil. Dar cel mai negru și înfricoșător dintre
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
acele sate erau de forme pătratice, parcă era o tablă de șah infinită. Oare câte partide s-au jucat pe acea tablă, câți locuitori au locuit, apoi au plecat din acele locuințe vremelnice ale câmpiei Hindusului? De la o vreme, întinsa câmpie s-a întunecat, iar în direcția de zbor au apărut cetăți strălucitoare de nori învolburați, care, după cum mi-am dat imediat seama, acopereau un masiv muntos respectabil. Dar cel mai negru și înfricoșător dintre nori acoperea un anumit munte din
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
de canale care păreau mărunte, întortocheate, care, la lumina soarelui, străluceau ca niște panglici de argint. Mici de tot, ici și colo, se vedeau așezări tibetane, în zonele mai facile de locuit. Și toate aceste întinderi care păreau o uriașă câmpie, erau de fapt la peste cinci mii de metri altitudine! După încă o oră de călătorie, peisajele s-au schimbat iarăși, fundamental. În dreapta noastră, dinspre razele soarelui, apărură munți înalți de o rară frumusețe, cu jumătăți de munți acoperiți cu
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
pustiului pământ acolo unde alții s-ar lăsa păgubași. Mai aveam puțin de zburat până la Beijing. Deja zburam peste un fluviu uriaș, strălucitor în soare. Era fluviul Huang He (Fluviul Galben). Curând au fost semne că am coborât deja în Câmpia Răsăriteană a Chinei. Peste încă o jumătate de oră, zburam de-a adevăratelea asupra zonei locuite intens a Chinei. Se vedeau mii de sate, întinse la orizont cât vedeai cu ochii. Toate satele și ogoarele erau sistematic orientate de-a
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
o jumătate de oră, zburam de-a adevăratelea asupra zonei locuite intens a Chinei. Se vedeau mii de sate, întinse la orizont cât vedeai cu ochii. Toate satele și ogoarele erau sistematic orientate de-a lungul unor canale care brăzdau câmpia. Nu mă săturam de admirație, văzând acele sute de kilometri de culturi irigate, ogoare de o regularitate perfectă, culturi cu rânduri perfecte, peste tot unde te uitai. Satele erau așezate cu grijă, să nu ia mult din terenul cultivabil. Vedeai
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
TOAMNA (POEME) Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului TOAMNA GÂNDURILOR MELE Toamna gândurilor mele cu tristețe și răcoare, du-mi în zbor de rândunele, speranță nemuritoare! Lasă-mi raza bucuriei din câmpiile cu floare! Du-mi tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
gând să pun pe strune. RENAȘTEREA SPERANȚEI Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflori iară
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
ea, iubirea e neînțeleasă. Pe inocență să ne clădim iubire că, natura e veșnică fericire. În brațele Toamnei să adormim cuminți. Vise eterne să ne tălmăcească șfinți. Iar în Primăvară să îmi facă rochie ca pentru prințese, din flori de câmpie. Ne-nflorim iubirea, lumii ne-nțeleasă. Și-l rugăm pe Domnul, să ne-o ocrotească. Cu bune și rele vom trece prin vreme, fără trufie, păcate sau blesteme. La drumeți și oaspeți le vom da povețe despre tinerețe fără bătrânețe. Să
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
vorbitorii de limbă română sunt cel putin egali ca număr cu locuitorii Australiei, așa că mă întreb ce înseamnă, de fapt, „mic“?) Agățata oarecum necomfortabil (politic vorbind) că un avanpost al latinității într-o mare slavă și binecuvântata cu sol abundent, câmpii fertile și petrol, România a creat o poezie care reprezintă ecourile propriei istorii. Colonie română în trecutul îndepărtat, teritoriul de azi al României străjuia granița imperiala împotriva barbarilor care veneau să prădeze Europa. De la căderea Imperiului Român, România a simțit
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
menite a ne depărta de Dumnezeu! Să ne amintim și să nu mai uităm niciodată: Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la domnul din cer. A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea pe pământ” (Geneza 19:24-25). Frați creștini, după învățătura Sfintei noastre Biserici, familia este un așezământ dumnezeiesc și temelia vieții de obște. Ea se întemeiază prin căsătorie, adică prin legătura dintre
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
toporul în el, când îi rupi crengile și i le bagi pe foc Apa nu știe să înghețe când frigul o strânge în cleștele gerului ? Tot ea însă știe că în primăvară iarăși va curge din munți, peste văi și câmpii până spre marea ce o așteaptă spre a se mai naște încă o dată urcând până la norii din care s -a născut prima oară. Toate elementele cosmice gândesc ! Mai întăi pentru sine, apoi, sigur, într-un context universal, ca parte dintr-
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cântec de drum E un cântec despre tine. Un cântec vechi ți s-a scris în Cartea Cântecelor Cântecul măruntei tale vieți. Cu strofe de soare, păsări și câmpii cu note de ploi târzii și toamne despre un călător sub cer și un drum prin anotimpuri e cântecul trecerii tale prin lumină și umbre iubire și cădere prin visele secrete ale zilei târându-ți pașii dinspre nicăieri, spre moarte
CANTEC DE DRUM de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382351_a_383680]
-
o plantă agățătoare de ființa unui arbust otrăvitor și în loc să-l sufoci cu îmbrățișarea ta, ești sorbită de către acesta până la ultima picătură de sevă. Bolnavul X: Încă nu s-au agățat niște spini de tine, ca să încetezi a mai bate câmpii. Florian: Eu sunt spinele. Toată viața m-am apărat de flori, ca să le feresc de suferință. Ele au fost atât de inocente, încât au crezut că sunt protejate de un spine. Cum să înțeleagă florile spinii? Nici spinii nu-și
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
sclipiri de curcubeu Iar ochii tăi șăgalnic mă întreabă: "M-ai așteptat prea mult iubitul meu?" Nu plânge! Nu plânge...va veni din nou seninul Și primăvara iarăși va veni... N-auzi în depărtare zvonul De aripi peste dealuri și câmpii? Nu simți căldura explodând de viață Îmbrățișând cu dragoste pământul? În inima prea plină de zăpezi Nu se-nfiripă din iubire...cântul? Și nu vezi tu cum râde dimineața La geamul tău...cu degete de dor Și te-nvelește cu
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
vânt și speră Zi de zi să facă baie Când în raze, când în ploaie. Dintr-o dată, cu plăcere, A simțit o adiere, Iar apoi o sărutare! Cin’ să fie, cine, oare? Fluturele, cin’ să fie! El hoinar e pe câmpie, El este poetul care Unde-s frumuseți, apare! Fluturele, cu o floare Sărutându-se în soare, Este pe a artei scară Monument în primăvară! Referință Bibliografică: MONUMENT ÎN PRIMĂVARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V
MONUMENT ÎN PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382425_a_383754]
-
din seară Care în apus de pară Ne cântau, plini de candoare, Cu viori și cu chitare Și apoi întreaga noapte Petreceau în lanuri coapte, Ori în iarba foșnitoare Privind luna visătoare? De ce toamna e pustie? Ce se-ntâmplă pe câmpie? Unde s-a ascuns albina? De ce s-a-ntristat grădina? De ce frunza se usucă? De ce are dor de ducă Chiar și rața din ogradă? Vine iarna cu...zăpadă! Referință Bibliografică: CE SE-NTÂMPLĂ? / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CE SE-NTÂMPLĂ? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382440_a_383769]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SAU SE ÎNTÂMPLĂ? Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se decantează orele în val. Un asfințit ucide răsăritul. Azi, pe câmpii a mai murit un cal, Vânat de o eclipsă cu chibritul. Mă simt un șir prelung de nimburi. Stau inundată-n gând mirat. S-au deșirat cinci anotimpuri de dorul tău alambicat. Ecouri se mai sparg în turn. Le simt
SAU SE ÎNTÂMPLĂ? de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382466_a_383795]
-
cu venin... Vreau în vârtejul clipei să amețesc... Să alerg cu gândul și să urlu în ploaie , Iar în pleoapele ce iar clipesc Cerul să nu se scurgă în uitare... Vreau să mă ascund de tine în florile... Ce inundă câmpiile orizontului , Să simt vântul uscat din deșert Rătăcind prin briză sărată a oceanului ... Vreau să ascult dintre valuri ... Ritmul apei în nemișcarea clipei , Să -ți uit tăcerea de pe maluri Și umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]