5,886 matches
-
era omul detaliilor; știa dacă datele propuse pentru un eveniment nu se armonizau cu agendele sociale ale celor mai importanți donatori. Iar datorită rețelei ei sociale, putea aduna vedete pentru a crea un pic de „vâlvă“ În jurul evenimentului; identifica vedetele, cântăreții, actorii de cinema sau sportivii care puteau fi atrași pe baza antecedentelor din familie, boli genetice, boli nervoase, dependențe, cancer, crimă, molestare, tragedii stupide și multe alte tipuri de nefericiri care alimentează cauzele și, În consecință, galele caritabile. Ținea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unui băiat; acesta o acompania la un instrument cu două corzi, erhu, instrument care posedă acea versatilitate sonoră de a trece de la suspinele unei fete Îndrăgostite la nechezatul unui cal cuprins de spaimă. Călătorii noștri se apropiară, dar cuplul de cântăreți rămânea În continuare indiferent la intruși. — Crezi că sunt reali? Întrebă Esmé. Marlena nu răspunse nimic. Probabil erau două fantome Înghețate În timp, trăind la infinit un moment care a Însemnat mult pentru ele, s-a gândit ea. Cântecul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Rong, aceleași instrucțiuni pe care ea nu le Înțelesese. —O, Doamne, vă stăm În drum? le strigă Marlena Înapoi. Ne cerem scuze. Nu am știut... Femeia și echipa ei de filmare ieșiră de sub streașină și alergară spre ei. Cei doi cântăreți În costume se apropiară și ei, bărbatul având În mână o țigară aprinsă. Nici o problemă, nici o grijă, spuse femeia pe un ton plin de amabilitate. Sunteți din UK? Toți trei? —Din America, SUA, toți trei, răspunse Harry. Arătă apoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
grijă, spuse femeia pe un ton plin de amabilitate. Sunteți din UK? Toți trei? —Din America, SUA, toți trei, răspunse Harry. Arătă apoi spre el, Marlena și Esmé. —San Francisco. —Ce frumos! spuse femeia. Și apoi traduse pentru echipă și cântăreți. Aceștia au dat din cap și au Început să vorbească Între ei, ceea ce o Îngrijoră pe Marlena. Ea, care fusese crescută Într-o familie shanghaineză, Înțelegea cam tot atâta mandarină ca și domnișoara Rong engleză, așa că i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-l asupra lui Harry, care rânjea extatic În timp ce-și dădea drumul. Cameramanul, la rândul său, dădu drumul unui șuvoi de invective. Și Îi informă cu promptitudine pe ceilalți În legătură cu ceea ce văzuse. „Nenorociți aroganți!“ Însoțit de sunetist și de cântăreț, alergară În direcția celui mai sfânt și acum celui mai profanat loc de Închinăciune, strigând furioși. Marlena și Esmé Îi urmară, nedumerite și speriate. Harry fu surprins văzând grupul gălăgios și agitat care venea spre el. Se uită În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tărie duty-free cumpărat În avion. Iată-l, Johnnie Walker Black, bunul lui prieten scoțian Într-o noapte de singurătate. Afară, un pescar Intha, În stare mai mult decât avansată de ebrietate, Începu să lălăie cu o forță demnă de un cântăreț de operă, iar În arena formată de lac și cercul de căsuțe, serenada lui bubui și răsună În fața unui public captiv. Lui Harry melodia i se păru un fel de vaiet universal. Era Îngrozitor, reflectă el, perfect pentru acea ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fără să fie nevoie să știi nimic! Avem atâtea exemple de succes. Fătucicadou la colț de stradă, au ajuns VIP-uri despre care se scrie mereu în ziare, sunt curtate de televiziuni, fac rating! Adevăratele vedete sunt maneliști, stripperi, prostituate, cântăreți, fotbaliști. Asta înseamnă să ai șansă! Câte persoane doldora de carte fac rating? Mulțimii trebuie să-i dai ce-i place, nu ce trebuie. Sătulă de muncă, are nevoie să râdă prostește, ca să uite de necazurile care curg gârlă, pentru că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
fi dacă ăia care nu contează, oamenii de valoare reali adică, ar dispărea într-o zi? La prima vedere s-ar părea că nu ar fi o catastrofă, de vreme cear rămâne în viață vedetele lumii noastre de astăzi: bogătașii, cântăreții, maneliștii, curvele, stripperii, fotomodelele, fotbaliștii, într-un cuvânt, VIP-urile. Ar trebui ca ei nventeze totul. Nu prea știu și cum vor reuși, deoarece ei știu cel mai bine să facă... rating! Dar nici măcar rating nu vor mai putea face
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Când plecam de la intrare ca să vin să te anunț, lectica lor tocmai se ivise la cotitură. Vor fi aici din clipă în clipă. Lipsește doar Matidia Carnacina. Hippolita surâse: — Vine sigur. Acum, că e văduvă, nu ratează un banchet. Și cântăreții? Sunt gata? Da, domina. însă cel din Utica... nu a sosit încă. în acele ultime cuvinte, Clemantius strecurase - lucru neobișnuit la el - o notă acidă, pe care Hippolita hotărî să o ignore. Ridicând din umeri se îndreptă, împreună cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ambiția de a demonstra că puteau face lucruri incredibile, conducându-i la victorie. Și chiar fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în aureola gloriei, căci despre acel triumf al dezmoșteniților Galiilor istoricii și cântăreții veacurilor viitoare nu aveau să scoată în mod sigur nici o vorbă. Ajuns printre corturile sărăcăcioase ale bagauzilor, constată, cu surprindere și cu dezamăgire, că mulți dintre ei părăseau tabăra. Luându-și rămas bun de la cei care rămâneau, se îndepărtau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În romanele franceze, omul inteligent, pricologul, romancierul e amicul.) 27. Amorul? Un trunchi de arbust, ascuns, înăbușit de puzderie de crengi înflorite, pe care zboară fluturi, cântă păsări etc. Cu cât vârsta e mai înaintată, cu atât podoaba sa sărăcește, cântăreți tot mai puțini, flori și frunze mai rare, mai decolorate. Spre cincizeci de ani... rămâne trunchiul gol, simplu și indelicat. Quinquagenarii cultivă cu conștiință senzualismul. (La 18 ani unii nu-și mai dau seama că frunzele înflorite sunt purtate de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu neputință de împrumutat. 6. Poezia (...) este ca, și cugetarea normală și de toate zilele a omului primitiv, iluzionare și misticism: acesta e un adevăr banal. Poezia e refugiul în cugetarea naturală a omului. 7. Dl Sadoveanu e cel dintâi cântăreț al pământului țării sale,vreau să zic că nimeni nu e legat ca dânsul, prin atâtea fibre tainice, cu sufletul acestui pământ, cu câmpiile lui, cu apele lui, cu oamenii lui, - cu tragedia lui. 8. Arta ă...î are menirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În ciorapi maro cu jartiere și le simțea reci și puse peste ele pătura cu tivul de mătase zdrențuit. Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
decât din afară. Îl lăsau rece artele interpretative și evita mulțimile. Expoziții, de instalații electrice sau nuduri, vizitase doar pentru că o amuza pe Angela să Îl țină la curent. Dar trecea peste paginile din Times În care scria despre pictori, cântăreți, scripcari sau actori de scenă. Își păstra ochiul cu care citea pentru lucruri mai bune. Observase cu interes ostil atât pe muncitorii care distrugeau bodegile și casele vechi, plăcute, cât și noile clădiri În construcție. Dar acum, În timp ce se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
colegiului St George, oamenii își imaginează deseori că St George e unul din acele licee sigure, fine, pline de elevi eleganți care exersează la violoncel în orele de practică muzicală. Dar părinții eleganți nu-și aduc progeniturile la St George. Cântăreții la violoncel se duc fie la St Botolph, colegiul de fete fie la King Henry, de băieți, sau la școli private în alte zone ale Londrei. St George este cel care le pune creionul în mână puberilor de proletari de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la un instrument, Barbara? — Mă tem că da, am dat din cap. La block-flöte. — Bine, ăsta nu se pune, a zis Sue, cu un râs scurt, ascuțit. E ca și cum ai fi studiat tamburina... — O, nu, a zis Sheba. Nu există cântăreți la block-flöte cu faimă mondială, ca și cântăreții la violoncel și tot așa? Sue s-a încruntat. — Bine, da... Tocmai venise chelnerul, cu supele noastre. — E delicioasă! a zis Sheba, gustând din a ei. Ce idee bună ai avut, Barbara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am dat din cap. La block-flöte. — Bine, ăsta nu se pune, a zis Sue, cu un râs scurt, ascuțit. E ca și cum ai fi studiat tamburina... — O, nu, a zis Sheba. Nu există cântăreți la block-flöte cu faimă mondială, ca și cântăreții la violoncel și tot așa? Sue s-a încruntat. — Bine, da... Tocmai venise chelnerul, cu supele noastre. — E delicioasă! a zis Sheba, gustând din a ei. Ce idee bună ai avut, Barbara! Pe partea cealaltă a mesei, o simțeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu cât sunt eu mai bătrână decât ea și Sheba. Odată m-a întrebat, cu o față neutră, dacă am amintiri plăcute despre „epoca jazzului“. Altădată s-a oprit în mijlocul unei propoziții ca să-mi explice că Bob Marley e un „cântăreț jamaican faimos“. Dar de fapt juca jocul cât se poate de greșit. Tacticile ei erau așa de crude, că își făcea rău doar ei înseși. Sheba nu putea să nu vadă cât era de geloasă. Eu stăteam liniștită și tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un bărbat serios, de cum a venit l-am luat în gazdă în locul dumneavoastră, mă obișnuisem cu cineva în camera de la față.... plecarea dumneavoastră lăsase un gol prea mare.... Pe un podium, la capătul din fața noastră a sălii restaurantului, orchestră cu cântăreți eleganți, în smoking, executa melodii pe care nu le ascultam nici el nici eu; eram adâncit în lumea pe care mi-o readucea vorbirea lui când precipitată, când molcomă, stinghereala îi era evidentă mai ales în reluarea după tăceri scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
albastre înălțându-se cu creștetele în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă, sub care zac, triste și rare, sate zvârlite în întindere; iar vara privești ori pământuri goale, ori lanuri mari, în care soarele varsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
porta libitinaria îl umplu de mânie. Înjură, nerăbdător să înceapă înfruntarea. Venise clipa. Cortegiul ce anunța luptele de gladiatori intrase în arenă. Cortegiul defilă prin fața pulvinar-ului unde Vitellius stătea la o masă încărcată, înconjurat de curtea sa. Cei dintâi veneau cântăreții, îmbrăcați în veșminte colorate, care își duceau anciile, flautele, sisterele și cimbalele. Veneau apoi patru fercula. Sprijinit de canatul ușii, Valerius îl recunoscu imediat pe Vitellius în bustul de marmură de pe primul ferculum. Se mișca în sus și în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în putință și a eșuat. Clădirea de la capătul îndepărtat al umbrarului de beton întins între două străzi afișa o anumită austeritate cu pietrele ei încadrate strâns de rigole, dar parcul era al tuturora, al faunei străzii, plin de dude, de cântăreți ambulanți, de găinaț, de saxofoniști, de traficanți de droguri, de șmenari. Lângă mine, pe banca de lemn, Martina Twain. Tocmai fusese la un muzeu. Pielea ei avea o paloare patinată, de muzeu. În ciuda prospețimii de fruct a tenului ei, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Le auzi? Străzile țipă. Ți se vorbește despre cultura străzii. Nu există așa ceva. Asta e problema. Cam așa stau lucrurile. Unde se termină cântecul, unde începe țipătul? Pe promenadele monoloagelor și pe aleile corale din Londra West urlătorii cântă și cântăreții urlă. Ele înfruntă respirația gurilor de aerisire ale saloanelor cu jocuri electronice deschise peste noapte, ale supermarket-urilor nopții, ale instalațiilor de încălzire din demisolurile noptaticului oraș. La fel ca locurile pe care le bântuie, urlătorii funcționează douăzeci și patru de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din când în când de a crește, datorită dorinței constructorilor de a da mai multă strălucire sonorității instrumentelor muzicale și în special celor de alamă. Un scop asemănător îl urmăresc chiar astăzi unii dirijori de cor „a cappella", când dau cântăreților un ton mai înalt decât cel scris în partitură. Variația frecvenței a putut fi constatată examinând diapazoanele din muzee și acordarea orgilor, adică măsurând lungimea de vibra-ție a coloanelor de aer din tuburile unor orgi construite în cursul secolelor și
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
de un lat de palmă, prin care zăream câteva mese, undeva în centrul sălii, ringul de dans și platforma orchestrei. Cântau formații destul de bune. În acea vreme, când plănuiam cina cu Ester, se producea acolo Aurelian Andreescu. Nu-mi plăcea cântărețul. Dar nu pentru el intram acum în local și nu de dragul lui aveam să vin cu Ester. Am intrat. Nu voi povesti în amănunt cele ce au urmat. Nu-mi exersez mâna pe astfel de descrieri destul de lejere. O sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]