27,540 matches
-
Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a realiza acest minunat mausoleu. Gară Centrală Victoria Terminal, prin care trec zilnic o jumatate de milion de călători ND: Claudiu, să excludem persoanele de față! În încheiere, te-aș ruga să ne spui cine au fost cei care ți-au influențat cel mai mult viața? CGM: Atât în timp cât și în profunzime m’a influențat îndeosebi tatăl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A iesit din tătâni. Intru în bucătărie. Butelia e sub masă. N-au luat-o. O clatin. Mai are ceva încărcătură. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
peur de contagion - l^état d^urgence - le couvre feu - titrează ziarele în noaptea de vineri spre sâmbătă au ars peste 750 de mașini în toată franța (132 numai în departamentul nostru) sticlele cu benzină au atins un autobuz cu călători o femeie handicapata s-a aprins și a fost salvată în drum spre spital văd un antrepozit care mai fumega primarii din banlieue sunt axasperați de reducerea ajutoarelor sociale în moscheea din aulnay-sous-bois imamul a făcut apel la calm partidele
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
pe care îl poți aduce unui intelectual este să-i supralicitezi rostul, preschimbîndu-l într-un fel de înțelept atoateștiutor a cărui putere stă în clarviziunea ideilor. Sau, cum spune Lepenies, trebuie să înțelegem că intelectualul nu este decît un simplu călător într-un vagon de tren, iar nu mecanicul de locomotivă al trenului. Cu alte cuvinte, nu intelectualii conduc lumea și nu ideile lor pot schimba ceva din mersul istoriei. De aici și tonul moderat, și pe alocuri sumbru, cu care
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
obiectelor sfîrșesc prin a fi obiectele însele, carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia devine labilă, vegetalul, zoologicul
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
călătoresc împreună?/ îți aud răsuflarea în care când văd/ pe imaginea lacului doar scrum, scrum deplin./ Perioada mea de scris asudă prin preajmă/ ca un mărunt muncitor din transporturi/ ce păstrează cuțitul/ ce i-l va-nfige-n piept un călător străin". Concepându-și poezia ca un sacerdoțiu, ca o solemnitate oraculară, de la care nu sunt excluși bufonii, goliarzii și menestrelii, Gheorghe Izbășescu își revizitează arhivele din copilărie, din păcate deja roase de ,șoarecii cu dinții de aur", recuperate totuși prin
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
cîtă vreme îi vede pe toți, stă călare pe două trenuri - ,grosul" acțiunii se împarte între niște compartimente de rapid și altele de accelerat, curse despărțite de 28 de minute - mai și povestește ce se-ntîmplă prin Capitală, destinația unora din călători, popasul altora în drumul spre litoral. Știe tot, e drept, dar nu afirmă, fără drept la replică, nimic, cîtă vreme nu vezi, într-un roman de aproape 500 de pagini, nici măcar un singur full stop. Niciodată. Virgulă, și de la capăt
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
cercetător să nu accepte un numitor comun, enunțiativ și să se situeze pro sau contra. Ci să analizeze fiecăruia în parte individualitatea stilistică, pornind de la calitatea limbii române folosite. Dar cum Mircea Eliade și-a încărcat (inerent) biografia cu numeroase călători în țări ale Europei și ale Asiei, în chip deosebit prin statele Americii, a simțit presiunea recontinuării unui Jurnal. Cum acesta fusese început de când era în România, scrierea lui a trebuit să sporească la câteva volume, ordonate pe perioade de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de stele, Condeie fir roșu urzesc ... RENAȘTERE Sub teasc se scriu întâiele ceasloave și multe călimări rămân secate, începe neamul a ,,căta” la slove și-a scrie-n cronici întâmplări uitate... Un veac de aur și de înflorire, Cultură, arte, călători vestiți, Crestează pe răboj, spre nemurire și scoală iar voevozii adormiți... Ce multă bogăție-n slove strânsă ! Ce manuscrise, probe și sigilii ! Poporu’ își șterge grabnic fața plânsă, Alcătuind noi pravile - concilii... PLAI șI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
34. Dacă-mi doresc ceva, nu se realizează; dacă nu-mi doresc, se... de-realizează! 35. Un film comercial îl vezi și-l uiți imediat. 36. Parcă mergi înapoi în timp când te uiți la poze. AFORISME DE VIAȚĂ 37. Călătorului îi șade bine cu drumul, dar și drumului îi șade bine cu drumul. 38. Istoria se repetă. Războaiele care nu se mai termină ne vor aduce să trăim iar în peșteri? 39. Până nu călătoresc, nu mă simt bine. 40
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din România nu ne-a dat răgazul să vegetăm. Ne-a încântat, ne-a nedumerit sau ne-a iritat, dar timp să ne lenevim spiritual nu ne-a lăsat, din luna mai și până la sfârșitul lui noiembrie. în mai, Visele călătorului de pe Titanic, în iunie Terrains Fertiles I, în iulie, Explore Dance Festival, în august Școala de Dans în mediu rural, în septembrie pauză totuși, pentru Festivalul ,George Enescu", unde stacheta a fost preluată de genul neoclasic, în octombrie Terrains Fertiles
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
modoveanul de dincolo de prut: noi suntem neamuri (p. 53)3. Principala țintă a călătoriei scriitorului a fost ținutul Orhei, în care se petrecuseră și cele mai importante momente ale acțiunii din Neamul Șoimăreștilor. Fără un plan bine fixat, cei doi călători au ajuns acolo, cu căruța sau trăsura, într-un periplu care i-a purtat până către Soroca și împrejurimile ei. Poposeau mai cu seamă prin vechile și frumoasele mânăstiri, ce produceau o puternică impresie romancierului călător. Experiențele și descoperirile făcute
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
întâi la Chișinău, în 1921, iar ulterior, într-o versiune ușor modificată, și sub un nou titlu, Drumuri basarabene, la București (Editura H. Steinberg & Fiul). Aceasta din urmă avea 150 de pagini, cu scurte capitole consacrate unor momente diferite. Deși călătorul nostru dorea să cunoască orașele, satele și realitățile sociale din provincia proaspăt alipită României, trebuie să constatăm că în Drumurile basarabene ale marelui meșter al descrierii naturii și lumii satelor și târgurilor în romanul românesc al secolului XX peisajele rurale
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
zilei de iunie care a urmat n-a mai arătat decât ca o groapă tristă și murdară. încât acest înfiorător târgușor cu uliți pe care le cutreierau porci și câni ca niște harnici agenți sanitari nu i-a mai pricinuit călătorului și observatorului decât o senzație negativă și chiar repulsie. Senzație ce a rămas, totuși, izolată și nu s-a răsfrânt asupra imaginii Basarabiei în întregul ei, așa cum, după douzăzeci de ani, a propus-o cititorului Geo Bogza, scriitor cu predilecție
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
de ani, a propus-o cititorului Geo Bogza, scriitor cu predilecție pentru efecte șocante care, în Basarabia - țară de pământ (1939) a descris-o ca pe un ținut subdezoltat, înecat în murdărie, sărăcie și aflat undeva în afara lumii civilizate. Interesul călătorului s-a concentrat asupra situației în care se afla Basarabia după schimbarea intervenită în anii 1917-1918 și a celor petrecute acolo în ultimul deceniu al regimului țarist. Pentru o mai bună percepere a relatării sale, mai întâi câteva remarci asupra
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
lipsită de neologisme. Caracteristică valabilă, de altfel, pentru întreaga manieră de a scrie a povestitorului Sadoveanu, dar subliniată de directa sau indirecta reproducere a modului de exprimare basarabean. O atenție specială merită acordată terminologiei utilizate pentru a desemna națiunile. Atât călătorul, cât și cei vizitați de dânsul sunt considerați moldoveni. Dacă e întrebat cine este și ce face, el răspunde: Sunt moldovean de peste Prut și mă plimb prin Basarabia (p. 73). Iar limba e moldovenească, graiul moldovenesc (p. 49). Spectatorii turneului
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
moldovenească, apoi soarta a avut asta scris în cărțile sale tainice. Ceea ce a trebuit să se împlinească ca și cuvântul sfânt care spune că ,cei tari se vor smeri și cei umiliți se vor înălța". Această profesiune de credință a călătorului moldovan de peste Prut e sugerată nu numai de citatul din Biblie ce încheie amintitul citat (Matei 23, 12, Luca 14, 11). Viziunea biblică asupra Moldovei și cultul pentru Basarabia pot fi aflate și în alte locuri. Ca, de pildă, în
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
despre Basarabia se va vorbi ca despre Basarabia răstignită. Poziția lui Sadoveanu poate fi, de asemenea, numită și mistică, întrucât pecetea pusă asupra moldoveanului este legată de cea imprimată de natură, cum o dovedesc ultimele pagini ale cărții, în care călătorul își ia bun rămas de la Mănăstirea Frumoasa: Ca și în alte părți, și mai mult decât aiurea, găseam la Frumoasa sufletul curat al țării. îl găseam neîntinat, moldovenesc ca la 1812, armonizat cu acel peisagiu unic așa de distinct, așa
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
care suge seva pământului și lumina soarelui. Aveam și la Frumoasa senzația că făceam parte și eu, ca și oamenii, ca și tot ce mă înconjura, din natură, din lumină, din pământul morților, către care mă voi întoarce. (p. 92) Călătorul nostru e emoționat și transpus într-o stare euforică și când se întâlnește cu un basarabean de viță veche. Cum s-a vădit a fi cel cunoscut la Iași, în timpul războiului, în persoana tânărului și mândrului Simeon Mustafa, pentru care
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
și nefericirii strămoșilor. Atunci - i-a mărturisit mazilul - mi-a și bătut pentru prima dată inima pentru ceva sfânt. Atunci întâia oară am simțit că-mi bate cu grăbire inima pentru ceva scump și tainic. (p. 22). în casa mazilului călătorul nostru afla, de aceea, o aură familiară, lumina cerului Moldovei. Dar iată un citat în inimitabilul stil sadovenian: Și simt și mirosul bun de flori uscate și toată atmosfera prietinească care mi-a pătruns totdeauna sufletul în căsuțe vechi, în
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
prietinească care mi-a pătruns totdeauna sufletul în căsuțe vechi, în umbra livezilor, în colțuri pașnice de țară. Parc-aș fi undeva ,la noi" și în ochii bătrânei tovarășe a mazilului parcă plutește ceva din blândețea cerurilor Moldovei... (p. 54). Călătorul a mai întâlnit, totuși, și alte tipuri de bun moldovean. Drept buni moldoveni el îi socoate, în genere, pe cei din pătura neamurilor, adică pe micii boieri și pe țăranii liberi, adică pe mazili și pe răzeși, care se delimitau
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
că-și zdrobiseră crengile și umpluseră apele de sub ei cu roadele și frunzele lor. Pe rîu, agățat de fumul hornului roșu ca un păianjen de firul său, se afla o hardughie de han, iar în bătătura lui un pîlc de călători trăgînd cu pușca în apă. - Nu-l lăsa, nu-l lăsa să treacă! - țipa gîngav cineva. - Doamne, uite la el cum s-a prins - se văicărea un altul încărcîndu-și arma. Sofronije Opujić gîndi că era vorba de o aflare în
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
domnule, i-o tăie acesta - mîine cînd o să vă mai re-re-ve-veniți ceva în fire, o să tragi și dum-dum-neata cu pușca. Dar de fapt, ce-ce odaie v-au dat? - Odaia verde, nu-i așa? - se amestecă în vorbă al doilea călător - că dacă e verde, să luați aminte la ce-o să visați la noapte. - Dar de ce, mă rog frumos? - i-o întoarse Opujić rîzînd. - Prin odaia asta am trecut cu toții noi ăștia care așteptăm acum în carantină. Imediat am cerut alta
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
de sidef în păr - și atunci Sofronije o opri: - Taci! E taică-miu și tîmpiții ăștia vor să-l omoare. Și înșfăcă pușca. Dar căpitanul Haralampije Opujić n-avea nevoie de ajutor. într-o clipită călăreții lui îi dezarmară de călători, îl pălmuiră pe bîlbîitul care trăsese în căpitan, din care pricină acesta se opri din bîlbîit, apoi aduseră în curtea hanului caleașca luxoasă a ambasadorului francez. Pe care se afla de-un deget aurul și de două degete noroiul. Cînd
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]