26,421 matches
-
infinit de secundă, un milimetru de rugăciune mai la dreapta... Însă japonezele se regenerează, în acest timp al lor, absolut. Le-am profanat prin neputința mea de le împărtăși odihna, de a mă lăsa în voia apei, a zăpezii, a căldurii emanate din trupurile adunate împreună în bazinul strâmt, ca la spovedanie. Unele vorbesc molcom, de una, de alta, despre copii, despre vreme, despre peștele de aseară de la cină, despre bărbatul care s-a înfuriat ca un copil și ele au
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
abia, spre repaus. Mașina se oprește pe o cărare mărginită de nalbe uscate, sub un gutui japonez. Am ajuns în fața casei profesoarei de ceremonia ceaiului. Camera este mică, de patru tatami; deschizătura pătrată în podea, folosită pe timpul iernii, emană deja căldură. Nu este o adevărată casă de ceai, dar apa fierbe; afară, grădina se deschide privirilor noastre, rece și golașă. Ca de obicei când mă însoțește și Rezvan, sunt un discipol ratat. Chiar dacă nu încurc toate mișcările, în succesiunea lor subtilă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Părinții l-au întrebat cum s-a întâmplat și atunci el a povestit familiei toată pățania care l-a nenorocit pe viață. PEȘTELE ȘI LIBELULA Deasupra Cristineștiului soarele domina pământul cu razele-i fierbinți, iar viețuitoarele pământului beneficiind de lumină, căldură, liniște și voie bună, fiecare lucra după rânduială. La iazul Șlincu se derula concert după concert; încetau broaștele de pe iaz, începeau brotacii din puii de curcudel, mlădițele de răchită sau rogozul din iazul de alături. Încetau vrăbiile din copaci, începeau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
promit că o să mă liniștesc. -Uite, acum te simți deja mai bine. Ritmul bătăilor inimii a revenit la normal, pielea corpului tău nu mai frige ca mai înainte, glasul nu-ți mai este tremurat și capul nu mai emite atâta căldură. Nu înțeleg de ce ești așa, hai să nu zic fricos, sensibil. Dacă trebuia să te lupți cu un balaur cu mai multe capete în spatele căruia se găsește sechestrată domnița ta? Ce te făceai? Cum crezi că sunt judecați de către fete
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din urmă (numită în mod eronat "iubire platonică") se spiritualizează: idealul unei iubiri sau unei pasiuni! Este exclus aspectul vital, emotiv și afectiv. Dar acolo unde iubirea este doar o decizie a voinței, fără riscurile inimii, este lipsită de profunzime, căldură, intimitate, tinerețe și cordialitate umană autentică. Această caritas creștină poate împărți fapte bune, dar cu greu răspândește iubire. Iubirea are multe forme: prietenia, iubirea părinților, copiilor, a fraților și surorilor, patriotismul, iubirea pentru adevăr și libertate, iubirea față de aproapele, dușmani
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care află că au fost adoptați, adeseori au o reacție pozitivă 252. Reacția inițială față de propriul status familial are la bază două cauze: în primul rând părinții adoptatori aleg să dezvăluie copilului că este adoptat într-un context plin de căldură, care induce sentimente de protecție și iubire din partea întregii familii, copilul asociind în acest fel adopția cu un sentiment pozitiv față de familia adoptivă și o imagine de sine favorabilă. În al doilea rând, la vârsta preșcolară copilul nu înțelege semnificația
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
s-au plecat întru adorație; nicio ființă, din câte sunt pe pământ, n-a hulit și nu hulește "focul", căci numai el făurește poezia acestei vieți și numai datorită lui există viață în univers și imbold spre înalta cugetare. Fără căldura binefăcătoare a focului, viața ar fi inexistentă iar universul neînțeles. De aceia, omul a ajuns la matura cunoaștere a lui Dumnezeu și nu L-a confundat cu creaturile sale, cea dintâi virtute pe care I-a atribuit-o a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iar universul neînțeles. De aceia, omul a ajuns la matura cunoaștere a lui Dumnezeu și nu L-a confundat cu creaturile sale, cea dintâi virtute pe care I-a atribuit-o a fost bunătatea, iar bunătatea a fost comparată cu căldura, împrăștiată de foc. Nemurirei și curăției, alte două atribute ale divinității, li s-a dat, de asemenea, ca simbol "focul". Focul purifică; focul reînnoiește. Rațiunea omenească n-a prins încă taina pe care o ascunde "focul". Nouă ni se pare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îndelungată răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință //. Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceia, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea..." (Vezi și Matei XXIV 43; Luca XII 39; I Tes. V 2; Apoc. III 3; XVI 15; Matei XXIV 35; Marcu XIII
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a înviat! A sosit primăvara! Au înviat florile și toată natura tresare la viață, sub imboldul binefăcător al focului solar și sub pământean. Tot c a fost adormit se deșteaptă la o nouă viață, sub influenta acestei legi universale a căldurii lege orânduită de Marele Arhitect al universului, care este Dumnezeu. Dar...: Ce este din trup, trup este, și ce este din Duhul, Duh este". Se bucură trupul nostru material de ritmul acestei vieți, dar ceia ce-i dă înțelegerea superioară
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dar ceia ce-i dă înțelegerea superioară a existenței sale, nu este altul decât "duhul", care face să învieze-ntrânsul toate bunurile, pe care detractorii religiei le pun, nu în armonia legilor universale, ci în voia întâmplării. Domnul Iisus Christos, El "căldura credinței plină de Duhul Sfânt", "lumina, care luminează pe tot omul ce vine în lume", a înviat din morți, ridicându-ne pe noi, muritorii, la cunoașterea supremului Adevăr. A înviat Christos, viața noastră a înviat; Cel Care a călcat în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
printre ele un cult rudimentar cu privire la morții lor (ex.: albinele, necroforii etc.). Va fi ceva poate dar ținând seama de elementele indispensabile vieții întregului regn animal și vegetal și care sunt comune și omului, precum: pământul, aerul, apa și focul (căldura), afirmăm că ceia ce savanții au presupus și dedus că ar fi un cult rudimentar, nu este în fond decât grija ce se observă în toate regnurile, pentru conservarea propriei vieți, de a înlătura tot ceia ce este necurat, igiena
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a face abstracție. Să luăm de pildă istoria. Aceasta se derulează în natură, însă în Natura originară, într-o natură esențialmente sensibilă, corpropriată și determinată axiologic natura zilelor și a nopților, a umidității și a secetei, a frigului și a căldurii, a semănăturilor și a secerișurilor, a turmelor, a lemnului pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii înseși, temporalitatea în care aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acest sens, Gail Kligman (2000, p. 245) arăta: În anii ’80, abandonarea copiilor era de multe ori o consecință a disperării combinate cu o dependență interiorizată față de stat până și în aspectele elementare ale vieții: statul controla când și câtă căldură, apă și lumină aveau locuințele oamenilor și instituțiile sale. Deși statul promova valorile familiei, totuși, ...în ultimii ani ai regimului Ceaușescu erau mai mulți copii decât paturi în instituțiile abilitate de stat să-i îngrijească. Mulți factori au contribuit la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a dărui afectivitate. Persoana cu carențe afective este vulnerabilă, poate să-și piardă echilibrul emoțional, să trăiască stări de tensiune nervoasă, chiar depresii sau nevroze. Afectivitatea are un puternic rol suportiv, îmbracă valențe formative. Copiii care nu sunt înconjurați de căldură sufletească, nu sunt iubiți trec prin momente de criză (tristețe, plâns, resemnare, pasivitate), refuză alimentele, par că regresează sub aspectul cunoștințelor, au o mai mică rezistență la îmbolnăviri, manifestă, în timp, o adevărată înapoiere psihică. Legătura afectivă deosebită dintre bebeluș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o mamă obișnuită 15. Corpul femeilor mame nu își pierde semnificația, dar nu contează (mai ales) frumusețea, ci realizarea funcțiilor biologice (prin care sunt în măsură să poarte o sarcină, să nască și să hrănească din propriul corp), oferirea unei călduri materne (ținând în brațe, alintând copilul) sau fiind de față pur și simplu (prezența fizică a mamei este, cel puțin pentru copilul mic, o sursă de încredere și de siguranță)16. Munca în sfera domestică, desfășurată de femeile mame singure
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privirea căpitanului: pe de o parte era foarte clară și foarte Înghețată, albastru-verzuie ori verde-albăstruie ca apa băltoacelor În diminețile de iarnă. Pe de altă parte, se putea deschide deodată Într-un zâmbet cald și primitor, precum un val de căldură topind un strat de gheață, În timp ce fața Îi rămânea serioasă, inexpresivă sau gravă. Mai avea, În afară de acesta, și un alt surâs, mult mai neliniștitor, pe care Îl păstra pentru momentele de pericol ori de tristețe: o strâmbătură pe sub mustață, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
el. Monede curate, lucioase. Puternic căpitan e don ban, ar fi spus negreșit poetul Quevedo, dacă ar fi fost de față. Metal binecuvântat, recent bătut cu blazonul regelui, stăpânul nostru. Bucurie pură, cu care să cumperi pat, mâncare, haine și căldura unei femei. — Lipsesc câte zece piese de aur, zise căpitanul. De fiecare. Tonul celuilalt deveni neplăcut: — Cel ce vă va aștepta mâine noapte vă va da și restul, În schimbul documentelor celor doi călători. — Și dacă ceva iese prost? Ochii mascatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le ofer căldura și dragostea mea, răspunse ea. De la locul meu de sub masă puteam să-i văd doar picioarele, căci mă vârâsem acolo cât puteam de adânc. Erau îngrozitor de subțiri și tremurau un pic. Dar în primul rând, a spus tata, faceți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
strâmtă de sub brazii înalți, lângă pianul mecanic care, cu anii, se dezacordase - în plus, unele acorduri erau acum întristător de neterminate, pentru că unele note dispăruseră - acolo, în aburii moi de la bucătărie, bunicul mă conducea în lumea plină de libertate, imaginație, căldură și autenticitate a literaturii. în memoria lui se afla, după cum am spus, întreaga literatură a lumii. Poate că și memoria bunicului fusese congelată, dar în sens opus. în vreme ce mă lua de mână și mă conducea dintr-o capodoperă într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pus în rama lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea, lângă căminul marca Ankarsrum. Fusese ușor scorojit de căldură. Și această valiză a ajuns în pivniță. Nu aveam nevoie de ea. Până în ziua de astăzi m-am întrebat din când în când: De fapt ce se află ascuns în miile, da, sutele de mii de pivnițe de sub casele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu tine toată viața, întreabă Manfred, nu crezi că ar avea ceva publicabil? Nu știu, răspund eu. Poate când o să-i vină vremea. De fapt este ceva extrem de personal. Deși are, desigur, o mare valoare universală. Și acel fel de căldură și solicitudine și omenie ar trebui poate să fie tipărit și răspândit, mai ales în vremurile noastre. Și, de bună seamă, el știa să scrie, spune Manfred. Doar era un tip cultivat. L-ai cunoscut? îl întreb eu. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
peste aceste rânduri, este flogiston și nimic altceva. Când copacii și lăstărișul ard în pădure, când metalele sunt transformate în oxizi, când sunt create metalele noi, precum aurul și argintul, când fosforul începe să lumineze, când carbonul se albește de căldură, atunci flogistonul se arată în întreaga lui forță și autoritate. Flogistonul este materia paternă fundamentală din lume, creînd și distrugând născând și nimicind, unind și zdrobind în același timp. Cel care nu a văzut flogistonul nu l-a văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
amară. M-aș bucura pentru tine. îmi doresc să fi putut scrie această scrisoare - pe care tu, din fericire sau din nefericire, n-o vei citi niciodată -, îmi doresc deci s-o fi scris într-o stare inspirată, de înțelegere, căldură și grijă. Ei bine, căldura se află aici - asta nu o putem nega nici eu, nici tu. Dar e sfâșietor că trebuie să scriu acestea cuprins de disperare și cu un sentiment de adânc dispreț pentru existența ta. Bostället, luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]