2,531 matches
-
să se dumirească de prezența mea și să mă întrebe cine sînt și ce caut. Cobor, las portarului biletul pe care mi l-a dat la intrare, îl aud spunîndu-mi că trebuia semnat, dar eu ridic din umeri și ies, căscînd îndelung sub privirea mirată a milițianului care se plimbă pe lîngă scări. Străbat piața largă, pavată cu cuburi de piatră și plăci de marmură, trec printre cele două blocuri din partea cealaltă a pieții și-mi continuu drumul, ocolind pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cer, lasă-ne în pace, altfel dau cu barda în tine! Bateriile de rezervă au intrat în circuit. De afară, zgomotul gazului ieșit prin supapă se aude mai încet, parcă strangulat dar se aude! Merge! strigă Vlad, apoi începe să caște, întinzîndu-se, cu brațele larg desfăcute. Abia aștept să beau o cafea mare, neagră și caldă, servită de o mînă mică, albă și fierbinte... Dar mai ales fierbinte! Apoi... Apoi ,,tu ești a mea pot trainic doar brațele să spună, / Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se vor ridica niște... Îmi las bărbia în piept și-mi înăbuș un căscat, acoperindu-mi gura cu mîna în care țin mănușile. Aici, la combinat, ce faci? mă întreabă Fulvia. Pînă azi, m-am ocupat de un separator, spun, căscînd din nou. Scuză-mă! Sînt tare obosit... "Separator"?! se miră Fulvia. Ia stai: care-i numele tău? Vlădeanu. Fulvia începe să rîdă: Ca să vezi! Cu tine m-am certat azi, deci... Pentru separatorul tău trebuie să mă scol mîine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
influență franceză ale unor cuvinte: biurou, coafeur, mondanități, crisanteme, passă, maneuvra, loyal, marron, gris ș. a. - grafiile de influență engleză: chelnăr, volley, rummy ș. a. - termenii derivați ad hoc din franceză: acablantă (copleșitoare), a braia (a urla), sumbrare (scufundare), armoirul (dulapul), baillând (căscând), puisez (extrag), lancinant (pătrunzător), vale tailla(servitorimea) ș. a. Notele de subsol sunt menite să ajute înțelegerea prin contextualizări, dezambiguizări, trimiteri la lucrări de specialitate, traduceri ale sintagmelor franceze intercalate în originalele românești, identificări ale persoanelor menționate ș.a. În note am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Rareș). Odată, când vei avea vreme, să mergi în biserica St. Julien le Pauvre și la St. Etienne du Mont, unde ai ascultat cea dintâi messe basse, îmbrăcată în hăinuța de lutru, cu pălărioara roșie de „scufița roșie“ și unde căscai desesperată de plictiseală și frig. Ți-a plăcut „broderia de piatră“. Mâine voi încerca să găsesc pe Gaby, pentru ca aceste pagini, scrise cu o nuanță de libertate mai reală, să-ți poată ajunge, mai repede. Fii atentă la sănătate, te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și îmi zâmbește cu căldură. Sunt sigură că tu și cu Luke veți fi foarte fericiți împreună. — Pot să-l încerc și eu? zice Erin. Nu! Iartă-mă. Uită că te-am întrebat. A fost o... Un vintage! Încă mai cască ochii la el în clipa în care Laurel Johnson, prima mea clientă, intră în raionul nostru. Laurel e președinta unei companii care închiriază avioane particulare și e una dintre clientele mele preferate, deși de fiecare dată îmi spune că, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe un portar să-și facă operație estetică la nas și a concediat toți florarii din New York?... Tipa care-i organizează nunta mai are un pic și intră la balamuc! Cine se ocupă de nunta ta? — Mama, răspund, și Erin cască ochii mari. — Mama ta organizează nunți? N-am știut! — Nu, prostano! chicotesc, începând să mă binedispun. Mama îmi organizează nunta mea. Are deja totul sub control. — Am înțeles. Erin încuviințează din cap. Ei... probabil că e mai simplu așa. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
face Tracy îngrozită. Știam eu! Pe mine nu mă duce nimeni. Bagă umerașul pe care l-a ținut în mână înapoi pe stativ, de parcă i-ar fi frică să nu se contamineze. Dar asta nu e împotriva legii? zice Lisa, căscând ochii mari. — Este destul de posibil să fie, spune Danny defensiv. Dar pot să vă spun și eu de ce am fost constrâns la asemenea infracțiune? Știți cât e de imposibil să răzbești în așa-numita afacere cu moda? Privește în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
eforturi să-mi ascund nervozitatea. M-am străduit să găsesc un loc cât mai departe de zona de interes a lui Elinor - și așa am ajuns la Rainbow Room de la Rockefeller Center, unde turiștii vin să bea cocktailuri și să caște ochii la panorama asupra Manhattanului. În timp ce urcăm cu liftul spre etajul șaizeci și cinci, nici unul din noi nu scoate un cuvânt, iar eu mă rog cu disperare ca ea să fie acolo, ca totul să iasă bine, ca Luke să nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vinde draci. Un om a mers să cumpere și i l-a arătat ca un șarpe mare și l-a Întrebat de nu se teme. El a zis că nu. Jidauca l-a făcut [pe drac] broască și așa a căscat o gură, că omul a fugit, nu i-a mai trebuit” <endnote id="(259, p. 394)"/>. În unele descântece populare Înregistrate În Maramureș, duhurile care au putere asupra bolii apar sub forma unor „fete de jid” : „Trei fete de jid
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
întregi în marea librărie Joseph Gibert tot ce poftesc, fără să dau un ban, dacă nu cumpăr o carte. Presă liberă de toate nuanțele și atitudinile, un belșug nemaivăzut de alimente și mărfuri. Plăcerea mea: să îmblu pe jos mereu, „căscînd gura” în dreapta și stînga. Muzeele nu mă tentează prea mult, lume moartă; doresc să văd viață, oameni, obiceiuri, piețe, magazine imense sau tarabe cu vînzători optimiști, glumeți și doritori de vorbă, întocmai ca la noi unii producători direcți veniți de la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
consumă în tînjire, respectiv în regret, în frustrarea lui e prea devreme și în tristețea lui e prea tîrziu. în fond, atunci cînd Max se îndrăgostește pentru prima dată, el nu suferă altfel decît orice alt puber a cărui ignoranță cască un hău de netrecut între dorință și realizarea ei. Iar spre sfîrșitul vieții, cînd își scrie memoriile, spiritul lui nu e mai uzat, nici mai gheboșit de fructele grele ale experienței decît al altor bătrîni. Numai că, fiind un om
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o vindem împreună, în târguri. După ce mi-am făcut pașaport, am plecat cu un frate în Varșovia, Polonia. Într-o seară am luat trenul, ne-am urcat în cușetă, iar a doua zi eram ajuns pentru prima dată în Occident. Căscam ochii peste tot, iar fratele mă grăbea spunându-mi: - Hai mai repede, că pierdem trenul! - Care tren? l-am întrebat. - Trenul de întoarcere! - Păi cum, am bătut atâta cale și să nu văd și eu Polonia, Varșovia? - Dar o vei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
rigoare, îmi amintesc de două momente unul plăcut, altul neplăcut. Cel plăcut a fost inaugurarea cu acest prilej a fabricii de bere Bergenbier și consumarea primului pahar cu excelentul produs, la recepția organizată. Momentul neplăcut l-a produs un june căscat din MAE, de la Biroul de documente de pe lângă Direcția juridică. Cu prilejul vizitei, urmau să fie semnate mai multe documente de colaborare, textul acestora, conform uzanțelor, urmând să fie legat în mape speciale, șnuruite cu panglica tricoloră și să li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sau despre piesă, că nu au un bagaj cultural de referințe, că vin deschiși, fără să aștepte altceva decât să rămână curioși și interesați, asta e ce contează ! Dacă se plictisesc, o arată pe loc, Își pierd atenția, se foiesc, cască. Ei iau lucrurile așa cum sunt cu adevărat, spre deosebire de adulți, care, după ce s-au plictisit copios și au adormit În scaun, aplaudă entuziast, satisfăcuți că și-au Îndeplinit datoria culturală de a merge la teatru.“ O pădure de frânghii atârnate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Din când În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din granit lustruit (lustruit de sclavi, apoi din nou de lună și rotindu-se Încetișor În hăul lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne opream cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază liliputană, ne Întindeam gâturile ca să privim cum se ridică În calea noastră alte perspective uriașe - cei zece atlanți gri-lucios ai porticului unui palat, un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște 'nainte, să n-aibă nici apă după ce bea... Gheorghiță oftează din toți rărunchii: Să vezi jălanie pe muierea me, când am vin't cu focu': "Văleu!! Nu te lăs Gheorghițăă!!...Nu te lăs s-o dai focului !! Nu te lăs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după ajutor. Orgolii popești, dogme absurde, dorință de supremație, lupta pentru putere, interesele negustorești, dezbinarea, și de o parte și de cealaltă, au fost mai puternice. Discordia dintre Orientul grec-ortodox și Occidentul latin-catolic, Marea Schismă -, a fost mai puternică. Se căscase o prăpastie peste care nu s-a putut, nu s-a vrut să se arunce o punte. Și, astfel, Europa a rămas până în zilele noastre ruptă în două, dezbinată și slabă. Două lumi diferite, cu consecințe incalculabile. Că mult le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
își face iluzii Tăutu. Poate face Allah un pustiu de bine și-l cheamă la el. Allalahh!... se ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am tras cu urechea... Cine să se lege de un biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
protestează Don Batista, păturindu-și sculele. Vitoria! Coraggio!... Eroico! se înclină el și dă să-i sărute dreapta, dar Ștefan și-o retrage. Ce-s eu, față bisericească?! Don Batista, cu legăturica, se retrage de-a-ndărătelea cu plecăciuni bolborosind: Illustrissimi.... Illustrissimi... Cască ochii în spate! strigă Ștefan. În Moldova, din spate ți se poate trage pieirea... Se așează pe jilț, la masă. Ștefan ia de pe farfurie o ciosvârtă de berbec. O figură, 'talianu' ista... Vrei? îl îmbie cu ciosvârta pe Tăutu, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rugăciune, o luptă cu sine însuși, să fie suferință și bucurie; numai așa zugrăveala va dăinui în veac... Până nu-i reușesc "Patimile", nu vede de la mine o para! își înăsprește el glasul. Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l călărească, să râdă și să-l îndemne cu pintenii în coaste: "Hiii căluțu!"... Maria îngenunchease la marginea patului, despletită, strângând la sân, cu disperare, piciorușele lui Bogdan, speriată parcă să nu i-l răpească cineva. Ochișorii lui albaștri erau căscați, nu-i lăsase mama să-i închidă "Doar n-a murit!"... Nici lacrimi, nici suspine, nici bocete; era ceva tragic în acea încremenire, în acea tăcere atât de adâncă de se auzea cum arde lumânarea de la căpătâi, pe marginea pătuțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile. Un răstimp, se lasă tăcere și, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot erau căscate, că râdeau. Gherasim își trage sufletul și, mucalit, începe să se vaicăre: Du... Dumnezeule!... Într-un galop... Câți cai ai mai crăpat? i-o retează Ștefan. Hai las-o! Vorbește! Vin! Vin, Măria ta! S-au pornit! Vin cu toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]