3,434 matches
-
cu femeile de-acolo... Acum, c-a aflat prim-secretarul, s-ar putea să se deschidă o anchetă de toată jalea. Și nu e bine? Nu! Că tu n-ai ce cîștiga. Ba dimpotrivă: ți-ai creat noi dușmani. La cabana aceea merg mulți... Și noi am fost o dată, Ioane, îți amintești?, dar nu ne-a lăsat să intrăm, că-și serba ziua odrasla unuia de pe la municipiu... Ascultă, deșteptule! țipă la mine Ion, învăluindu-mă în privirea lui tristă, injectată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vorbă. Crengi groase erau lăsate să putrezească în pădure și când specialiștii noștri le-au spus că la noi se exploatează copacul aproape 100%, chilienii au început să râdă: "no vale la pena" nu se merită! Am înnoptat într-o cabană forestiera, construită din trunchiuri zdravene, mobilată civilizat, cu un cămin uriaș unde ardeau trunchiuri parfumate de araucaria. Chilienii au demarat programele de ocrotire a fondului forestier încă de la începutul secolului al XX-lea, organizând zeci de Parcuri Naturale. În regiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
incendiilor și inundațiilor petrecute în regiune timp de 4000 de ani și în măruntaiele lor oamenii de știință au găsit foarte multe informații ascunse. Ni s-a explicat ca lemnul de alerce, frumos, ușor roșiatic, rezistent, este folosit la construcția cabanelor, a bărcilor, pentru acoperișuri și ca atare arborii au fost exploatați sălbatic, împuținându-se cu fiecare an. Puerto Montt este, așa cum am menționat, capitală a "Region de los Lagos". În zona de la sud de Temuco până la frontiera cu regiunea vecină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și având nevoie să fiu cu alții (și ce beneficiu ca, alături de ei, să mă simt mai puternic!), după un timp observ totuși și tendința opusă: o nevoie de singurătate. De câte ori am un răgaz, după o premieră, mă duc la cabana mea din pădure, În nordul statului New York, spre Canada. E construită din lemn, cu ferestre mari, prin care pomii Își Încolăcesc crengile deasupra patului meu. Tot ce văd când mă trezesc sunt frunze și cer. Când mă retrag acolo, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai dulce la ureche), se trăgea dintr-o familie de români nobili din Arad (spre amuzamentul meu, se mândrea des cu blazonul Șerbanilor datând din 1603, pe care mi l-a dat, pe patul de moarte, să-l duc În cabana mea din America și să nu uit de unde vin). În plină dominație austro-ungară, familia a fost nevoită să se stabilească la Szeged, unde bunicul meu a fost numit judecător la Curtea de Apel. Acolo s-a născut tata. Această strămutare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Tot ce ni se Întâmplă, spun Înțelepții, sunt Încercări care ne ajută să ne dezvoltăm, să vedem mai clar. Câteodată am avut norocul să Învăț din greșeli. Trecerea mea prin Teatrul Național a fost un astfel de noroc. În liniștea cabanei din nordul statului New York, de unde scriu aceste rânduri, mă opresc o clipă să respir aerul proaspăt, să privesc printre copaci cerul de un albastru puternic, ce-mi amintește de Suedia sau de Canada, care nu e prea departe. Regăsesc prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În ziarele grecești din Queens că ți-a ieșit bine spectacolul la Epidaur. Bravo, vere!“. Nu-mi venea să cred: era oare posibil ca acea schiță neterminată să se fi transformat peste noapte Într-un succes!? Intenționam să merg la cabana mea unde, În răcoarea pădurii, să reușesc Încet să Îmi recuperez forțele pentru anul universitar ce trebuia să Înceapă În septembrie. Ce ar fi putut să mă scoată din amorțeală, să mă trezească din starea de depresie, de refuz al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
starea de depresie, de refuz al vieții, ce altceva decât o simplă pană de motor? Pe o caniculă de iad, fiind pentru prima oară la volan după luni de frică hamletiană de a acționa, motorul mașinii care mă ducea spre cabană a luat foc În plină autostradă! Într-o secundă, aburii haosului interior mi-au fost Împrăștiați de nevoia urgentă de a stinge văpaia, de a scoate mașina din carosabil și de a chema asistența tehnică. Roadele Îngrijirii doctorului Bruno Începeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
piele maro și chiar clame pentru pantaloni - fusese pregătită În taină de un aliat, valetul polonez al tatei. Drumurile murdare și pline de gropi și potecile de pădure bombate Îl duceau pe nerăbdătorul Max spre Îndepărtatul loc de rendez-vous, o cabană de vânătoare - În magnifica tradiție a adulterelor elegante. Cețurile reci ale zorilor și patru câini rasa marele danez, cu memorie scurtă, Îl vedeau pedalând Înapoi și la 8 dimineața Începea pentru el o nouă zi. Mă Întreb dacă Max n-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să se transforme În vița cățărătoare a pergolelor cu coloane, dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În caz contrar, să dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai cu prudență, punând de fiecare dată același picior Înainte, printr-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vorbă. Crengi groase erau lăsate să putrezească în pădure și când specialiștii noștri le-au spus că la noi se exploatează copacul aproape 100%, chilienii au început să râdă: "No vale la pena" nu se merită! Am înnoptat într-o cabană forestieră, construită din trunchiuri zdravene, mobilată civilizat, cu un cămin uriaș unde ardeau trunchiuri parfumate de eucalipt. Chilienii au demarat programele de ocrotire a fondului forestier încă de la începutul secolului al XX-lea, organizând zeci de parcuri naturale. În regiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
incendiilor și inundațiilor petrecute în regiune timp de 4000 de ani și în măruntaiele lor oamenii de știință au găsit foarte multe informații ascunse. Ni s-a explicat că lemnul de alerce, frumos, ușor roșiatic, rezistent, este folosit la construcția cabanelor, a bărcilor, pentru acoperișuri și ca atare arborii au fost exploatați sălbatic, împuținându-se cu fiecare an. Puerto Montt este, așa cum am menționat, capitală a "Region de los Lagos". În zona de la sud de Temuco până la frontiera cu regiunea vecină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ne lămurim, destul de repede, observând un om, între două vârste, punând cu grijă câte trei-patru cărți pe care le pune în cutii de ambalaj, cărora le dă drumul pe apă, la intervale regulate. Deplin mister. Omul și-a construit o cabană rudimentară, locuiește acolo, unde nu prea încape din cauza cărților. Are un chip ciudat, interiorizat; este îmbrăcat sobru, într-o salopetă curată. Lucrează atent, nu-i place că îl deranjăm. Mie îmi interzice să pescuiesc o lădiță din cele pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fapt atunci a avut loc accidentul, moartea a survenit câteva zile mai târziu, în spital, pe 22 decembrie. (n.n.M.T.) )), Don Cezare citează mărturia gazetarului Ilie Purcaru care „i s-a spovedit”. „Domnule, am plecat cu Tomozei la munte, într-o cabană, la mai multă vreme după moartea lui Labiș... și atunci eu, într-o seară, după ce iam f... pe gagică-sa, lam întrebat. Tom (n.r. - Tomozei). Ia spune-mi, dragă, cum l-ați omorât voi pe Labiș, tu și Nae Stoian
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Tatăl copilului spune că nu-i va lăsa pe vinovați să doarmă pînă nu vor plăti. Stai liniștit, omule, că nu doarme nimeni. Viața e scurtă, ați văzut, 69,4 ani, lumea bună n-are timp de somn, chefuiește în cabanele dosite ale regiilor și se plimbă cu elicopterele. Cerul patriei e al ștabilor, pămîntul tot al lor, celorlalți le rămîn cozile unde se plătesc impozite. Dacă Ionuț Alb a murit la 13 ani, țara nu va avea de suferit. Zborurile
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Vasilescu”) ș.a. E un teatru de atmosferă, întrucâtva în genul teatrului absurdului, scris în stil poetic. Volumul Podul fără felinar (1974) cuprinde piesele Evadarea, Dialog nocturn, Alex, Podul fără felinar, altă culegere, masivă, Excelsior (1981), include piese noi, între care Cabana, Excelsior, Cina cea de taină. În 1980 i se acordă Premiul Academiei pentru piesa Ploaia și anchetatorul. În drame precum Flacăra de seară, T. se arată „nu amator de «istorioare», ci de climate stranii, de pustiuri artificiale, de margini de
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
de-acolo ne-a-mbarcat În niște bacuri și ne-a dus În Balta Brăilei... Unde anume ați fost În Balta Brăilei? În Balta Brăilei am fost la o localitate numită Stoenești. Acolo eram vreo 2 400 de deținuți politici Într-o cabană care era acoperită cu stuf, cu trestie și n-avea plafon. La muncă ne scotea la dig și din cauza muncii de acolo am devenit inapt fizic, că aveam doar 49 de kilograme. Și mi-aduc aminte de o-ntâmplare care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Hotel des Bains Închis. Doar țuguiatele bizare capanne de lemn Înșirate pe țărm pentru vilegiaturiștii somptuosului stabiliment evocau vara altui timp și altor timpuri. Nu era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor bizare cabane, glumele, bârfele, flirtul, parada modei estivale, veselia copiilor În jurul castelelor baroce de nisip, vânzătorii pitorești de scoici și fructe și dulciuri pe care Îi contemplase Aschenbach. Eram deja mai În vârstă decât eroul lui Thomas Mann, nu atinsesem celebritatea sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să ceară scuze, În public, Doamnei Irma Brendeis, pentru conflictul În care, cum l-a Învățat Între timp viața, se situase pe partea greșită. Locuiam de mai bine de zece ani eu Însumi, cum a vrut destinul, chiar În fosta cabană a Irmei Brendeis, numită „Casa Minima”... Știam acum În ce fel romane ca Herzog, ca și Henderson - Regele Ploii sunt legate de spațiul și timpul trăit de autor În colegiul care mă găzduia, posedam anecdote locale despre șederea sa În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale intrării Într-o nouă zi. Da, fusesem plăcut surprins când Zé confirmase că prezența mea Îl calmează pe oaspete și Îi redă energia de a funcționa firesc. Reciprocitatea simpatiei devenise evidentă, așa că am repetat, abia atunci, În mica mea cabană numită Casa Minima, cuvintele pe care mi le spusese, cândva, Saul Steinberg: „Friendship must be declared”1... La puțină vreme după aceea, vorbele lui Saul Steinberg aveau să fie transcrise de Antonio În italiana pe care Saul Însuși o vorbea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Terenul era pătrat, iar în capătul lui se vedea Zidul care împrejmuia orașul. Într-un colț se înălța un ulm bătrân sub care fusese pusă o băncuță. Chiar că trecuseră ani mulți peste bietul ulm! Lângă Zid fusese înălțată o cabană mică, făcută din resturi de lemn și acoperită cu țiglă veche. Fereastra nu avea geam, ci doar un oblon din lemn. N-am văzut nici coș de fum, nici calorifer. Acolo doarme Umbra, zise Paznicul. Nu-i chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
adăpost. Vrei să intri? — Nu, o să stăm de vorbă aici. Începuse să mă doară capul din pricina mirosului din gheretă. Chiar dacă era puțin cam răcoare, preferam să respir aer curat. — Bine, ți-o aduc aici, zise Paznicul și intră singur în cabană. Mi-am ridicat gulerul și m-am așezat pe banca de sub ulm. În așteptarea Umbrei, am scormonit pământul cu talpa ghetei. Era tare și pe alocuri înghețat. Zăpada nu se topise lângă Zid. Acolo nu bătea lumina soarelui. După câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și m-am așezat pe banca de sub ulm. În așteptarea Umbrei, am scormonit pământul cu talpa ghetei. Era tare și pe alocuri înghețat. Zăpada nu se topise lângă Zid. Acolo nu bătea lumina soarelui. După câteva minute au ieșit din cabană. Paznicul traversă terenul cu pași mari, lăsând urme cu țintele de pe tălpi în pământul înghețat. Umbra venea încet în urma lui. Nu mi se părea chiar atât de sănătoasă pe cât lăsase el să se înțeleagă. Era trasă la față. Nu i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de minute la dispoziție. Trebuie să plec să ard cadavre. Am încuviințat fără să mai zic nimic. Paznicul a scos cheia de la portița de fier, a luat-o înaintea mea și a descuiat-o. M-a poftit să intru în cabana Umbrei. Nu exista nici un fel de mobilier înăuntru, pardoseala făcută din cărămizi nu era acoperită cu nimic, iar vântul vâjâia prin fereastra prost etanșată. Îți îngheța respirația de frig. Nu sunt eu de vină, spuse Paznicul. N-a fost ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zic, așa că am tăcut. N-ar fi trebuit de la bun început să accept ca Umbra să fie aruncată într-un asemenea loc. — Umbra ta e jos. Acolo-i ceva mai cald, deși cam miroase. Paznicul s-a îndreptat spre colțul cabanei și a ridicat o trapă din lemn umed. N-am văzut trepte, ci o scară mobilă. A coborât puțin și mi-a făcut semn să-l urmez. M-am scuturat de zăpadă și am luat-o după el. Cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]