2,870 matches
-
30, lucrând cu o cazma și o lopată. Bătuci pământul bine de tot, ca nu cumva să-l adulmece coioții și să li se facă foame. Aruncă câteva crengi deasupra mormântului și se pișă pe el: un epitaf pentru un camarad polițist corupt, care îl băgase în cel mai mare necaz al vieții lui aducătoare de necazuri. Îngropă arma lui Niles sub o tufă de spini, apoi se întoarse cu mașina în Valley, o șterse bine de amprente, smulse distribuitorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hollywood, discută cu oamenii din brigadă și află că Danny nu acceptase niciodată mită în bani sau în favoruri sexuale. Nu profitase niciodată de informatoarea lui, Janice Modine, sau de telefonista Karen Hiltscher, deși amândouă tânjeau să i se ofere. Camarazii lui fie îi respectau inteligența, fie îl ignorau, considerându-l un idealist țicnit și plin de răutate. Se zvonea că lui Al Dietrich îi plăcea de el pentru că era metodic, muncitor și ambițios. Buzz se gândi la Danny ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
despre operația lui Coleman, un truc menit să-l protejeze de Dudley și să satisfacă perversitățile tatălui, despre Lux, care i-a furnizat lui Gordean informațiile pentru șantaj, despre povestea cu fața arsă - o diversiune menită să ascundă perversitatea față de camarazii de stânga ai lui Loftis, bandajele neascunzând altceva decât inciziile chirurgicale. Buzz lăsă pentru final episodul cu distrugerea feței lui Coleman de către Lux. Mal interveni, folosindu-se de prilej pentru a-l introduce în peisaj pe saxofonistul Healy, chestionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în gură ca să nu-și înghită limba de durere și a fost dezbrăcat și silit să îngenuncheze. Negura se mai risipea dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hotărât ca unul dintre ei și anume Matsuki Chūsaku, să rămână în Mexico și să se întoarcă în Japonia împreună cu negustorii. Îmi închipuiam că mă vorbește de rău față de ceilalți soli, dar mi se pare ciudat că se rupe de camarazii lui și că se leapădă de datoria de sol fără s-o ducă până la capăt. Negreșit, trebuie să aibă un temei al său dacă are curajul să se întoarcă acasă așa de repede, mai ales că Sfatul Bătrânilor îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și Republica Moldova, părțile anunțând opinia publică intrnațională că „încetează războiul”. Una din părți, Federația Rusă, și-a amintit ceva mai apoi de I. Smirnov: Cam pe atunci pe când partea moldovenească uitase demult de I. Ilașcu. între timp lui Ilie și camarazilor săi li s au fabricat dosare în care toate probele fusese falsificate. A. Ivanțoc, T. Petrov Popa, și A. Leșco au fost judecați la ani grea de temniță. I. Ilașcu a fost condamnat la moarte. A fost firesc să fie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
state, să strămute țări, care în numele fericirii popoarelor au exterminat popoare, ieșind de multe ori (ca la Fântâna Albă), să-i facă „fericiți” pe oameni cu mitralierele, nu puteau să nu fie „generoși” și cu oameni neângenunchiați ca Ilie și camarazii săi. Tratativele purtate timp de nouă ani de zile „de la egal la egal” între Republica Moldova și o parte a teritoriului ei, sechestrat de elemente separatiste, includea—de regulă în ultimul punct al ordinii de zi— și ” problema grupului Ilașcu”. Dar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în Siberia, de către Stalin și slugile lui, pentru vina de a fi români. SIMPOZIONUL „ILIE ILAȘCU” -18-19, iulie 1998, Iași În vara anului 1998 s-a luat inițiativa să se organizeze la Iași un simpozion dedicat lui Ilie Ilașcu și camarazilor săi. M-am angajat eu să iau legătura cu familia celui deținut, precum și cu alți români basarabeni. Au fost invitați la Iași Nina Ilașcu, soția eroului de la Tiraspol, Alexandru Moșanu, Nicolae Dabija-care, fiind bolnav, a anunțat că nu poate veni-Gheorghe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lui Ilie Ilașcu și a colegilor săi este singurul lucru ce unește aceste pământuri românești. Iubirea și speranța lui trebuie să rodească. Să nu ne considerăm liberi și să nu avem pace până nu va fi liber acest om și camarazii săi! Să avem în suflet din suferința acestui om și vom ști ce trebuie să facem. Să nu uităm că vom fi judecați pentru tot ce am făcut, dar și pentru răul că nu ne-am unit. Să nu uităm
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
încarcerat din 1993 până în luna iulie 1998, când, după o tentativă, din păcate nereușită, de evadare, am fost în grabă transferat la penitenciarul municipal Tiraspol, unde mă aflu și în prezent. De asemenea, aici se află încarcerați și ceilalți trei camarazi din așa-zisul „grup Ilașcu”. Vă ascult regulat emisiunile, îndeosebi cele cu caracter istoric, politic, știrile, discuțiile d-lui Arbore cu invitații săi. Recepția undelor postului D-voastră de radio ziua este foarte bună, mai fină decât la radio „Chișinău
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dreptate nouă, dacă noi nu ne-o dorim cu adevărat? Marile puteri totdeauna s-au înțeles între ele, dar aceasta nu ne dă dreptul să nu fim demni, să nu spunem răspicat adevărul, așa cum au făcut-o Ilie Ilașcu și camarazii săi. 1. Sf. Varvara, icoana împușcată de soldații Armatei Roșii în 1944. Biserica satului Taxobeni. 2. Natalia Ilașcu rugându-se la icoana Sfintei Varvara. 95 3. în vizită la măicuța Natalia. 4. Lectura primei scrisori primite de la Ilie Ilașcu. 13
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de trăsături ale personalității au ajutat-o poate să depășească marile încercări ale secolului pe care l-a străbătut. Mă primește întotdeauna gentil. Discutăm. Răscolim trecutul, încercăm să-l reînviem... Privim multele fotografii de pe pereți. În toate, ea apare în mijlocul camarazilor din aviație, în carlinga avionului, în uniformă sau cu casca de zbor pe cap. O singură poză contrastează cu restul; pare mult mai veche, are un aer din alt secol. O femeie tânără, cu o figură fină, brunetă, frumoasă; îmbrăcată
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
a completat pregătirea aviatică urmând școala de instructori de zbor de la Popești-Leordeni, unde i-a avut ca instructori pe lt. c-dor. av. Tase Rotaru și pe adj. șef Stan Dănălache. Era o epocă frumoasă, cu multe zboruri, petreceri între camarazii din aviație, tinerețe și bucurie. "Îi cunoșteam pe mulți dintre piloții celebri ai vremii sau, dacă atunci nu erau încă celebri, aveau să devină, câțiva ani mai târziu, în timpul războiului. I-am cunoscut bine pe Popișteanu, pe Șerbănescu, pe Bâzu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
țin minte că am amerizat cu un Cant, pe lacul Siutghiol. A doua oară eram într-un Savoia S55, care făcea un zbor cu ocazia paradei de 10 mai, era probabil prin '38 sau '39... Îi cunoșteam destul de bine pe camarazii de la Flotila de Hidroaviație". O anecdotă (adevărată) din anii '30, de care doamna Drăgescu își amintește amuzată: Nindi Romalo, prieten din copilărie cu Carol al II-lea, trece într-o seară, beat, prin fața Palatului Regal din București. Se oprește în fața
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în basme, "ultima nuntă aristocratică din Europa", cum a spus ambasadorul Finlandei, care se găsea printre invitați 5. Se căsătoreau Marina Știrbey și Constantin Basarab Brâncoveanu, nași fiind Martha Bibescu și arhitectul G.M. Cantacuzino. Printre invitați s-au numărat mulți camarazi de-ai Marinei din aviație, și, desigur, fetele din Escadrila Sanitară. A participat întregul corp diplomatic de la București, și foarte mulți invitați din protipendada bucureșteană. O adevărată feerie: curtea palatului, luminată cu torțe, iar pivnița boltită, cu sute și sute
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în România. Au început demobilizările, apoi pensionările piloților care luptaseră pe frontul de Est. Anii 1946-1947 se caracterizează prin începerea arestărilor și punerea la punct a viitorului aparat represiv. Nicolski își făcuse deja apariția. Represiunea lovește și cercul de foști camarazi și prieteni apropiați ai Marianei. În 1947, Costi Brâncoveanu este arestat, iar soția lui, Marina Știrbey-Brâncoveanu, rămâne fără niciun venit, trăind din vânzarea obiectelor de valoare. Casa din București și moșia de la Dărmănești îi fuseseră confiscate. Mariana a vizitat-o
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
o parte a câmpului un avion de vânătoare, ce părea să fi aterizat forțat deoarece se găsea pe burtă. Aterizăm și, rulând, ne dăm seama că în lizierele de salcâmi se găseau perfect camuflate avioanele unui grup de vânătoare. Un camarad ne dă lămuriri: <inițial scrisese: "dispozițiuni">: pliem avioanele, le așezăm la o anumită distanță unele de altele și le acoperim cu frunze. Apoi alergăm la avionul accidentat și vedem cu uimire că este complet ciuruit de proiectile. Primul nostru avion
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pe front, ei îmi cereau mereu vești despre el. Părinții lui Haig, poate și Jeni și Arșavir, se cunoșteau cu mama, și prin intermediul ei îmi cereau noutăți. Eu nu eram în contact direct cu el, însă puteam afla ușor, prin camarazii mei. Ai lui erau teribil de îngrijorați. Pe urmă a murit... " " Știți, probabil, că a fost trimis pe front în prima linie de regimul lui Antonescu, fiindcă fusese legionar ". Asta nu am știut. În tot cazul, erau o familie admirabilă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
dragă!". Măcar atât, pentru emoțiile trăite. "Georgeta" sau George, indiferent cum voi spune, faptul este că noi, prietenii lui, îi ducem dorul și toți sperăm că va veni curând. Ași putea să scriu mult despre George Balș aviator, George Balș camarad, suflet. Dar las pentru mai târziu. Din depărtarea zilelor voiu vedea mai bine și voiu face portretul lui mai viu..."8. Pentru activitatea ei pe frontul de Est, în afară de "Virtutea Aeronautică", Nadia Russo a mai primit Ordinul "Vulturul German" clasa
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Mie nu mi-au plăcut niciodată armele, îmi provoacă o adevărată repulsie. N-am tras niciodată". Stela Huțan-Palade a lucrat în continuare, până la pensionare, ca angajată a Ministerului Telecomunicațiilor, fără să mai zboare, participând însă, uneori, la întâlniri cu foști camarazi și camarade de zbor. Astăzi, ajunsă la o vârstă venerabilă, trăiește retras, într-un apartament discret, încărcat de amintiri, în centrul vechi al Bucureștiului, aproape de Foișorul de Foc. Primește rar oaspeți, și în general nu dă interviuri. Cu atât mai
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
blessés, escadrille, guerre, sanitaire. Mariana Drăgescu, fotografie-portret, aprox. 1942 (arhiva Mariana Drăgescu) Aeroportul Băneasa, 1939. Mariana Drăgescu și Max Manolescu în fața avionului personal al acesteia, Messerschmitt M 35 (arhiva Daniel Focșa) Aeroportul Băneasa, 1940. Mariana Drăgescu împreună cu un grup de camarazi, în fața avionului ei personal (arhiva Mariana Drăgescu) Aviatoarea (astăzi uitată) Florica Delescu, în avion, împreună cu Mariana Drăgescu, la Turnu Severin, anii '30 (arhiva Daniel Focșa) Călărași, decembrie 1940. Mariana Drăgescu împreună cu doi ofițeri germani din armata terestră, în fața avionului ei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Aerodromul de la Roșiorii de Vede, 28 iulie 1942. Stela Huțan și comandor aviator Gheorghe Firescu (arhiva Stela Huțan-Palade) Aerodromul Ziliștea-Buzău, "Septemvrie 1942. Punctul 4, Bücker-iștii". În centru, cu veston de culoare închisă, Stela Huțan (arhiva Stela Huțan-Palade) Aerodromul Ziliștea-Buzău, 1942. Camarazii de la școala de zbor. În centru, instructorul Stan Dănălache, flancat de soția sa (stânga, în alb) și de Stela Huțan. (arhiva Stela Huțan-Palade) Alupka, Crimeea, 16 iulie 1943. Parcul castelului Voronțov. "Scampolo (Stela) și Mariana" (arhiva Stela Huțan-Palade) Crimeea, 1943
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
-l primească și să-l instaleze într-o cameră. De multe ori, tocmai în timpul dejunului, răsuna clopotul care anunța aducerea unui bolnav. Atunci internul trebuia să se scoale de îndată de la masă și să primească pe noul venit. însă ceilalți camarazi îi făceau, mai întotdeauna, farsa de a-i mânca friptura. Sabin găsi într-o zi mijlocul de apărare: era tocmai de serviciu când, deodată, răsună clopotul. Însă friptura de-abia fusese pusă pe masă. Atunci Sabin avu o inspirație genială
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
aceea, era unul din cei mai veseli și mai inteligenți studenți. Mai târziu, ca doctor de boale interne, era foarte apreciat. El este funda torul sanatorului din Calea Călărași. Într-o seară din luna lui august, ne aflam, vreo zece camarazi, în grădina Alcazar pe strada Câmpineanu. După un șir de rânduri de halbe de bere, nimeni nu mai avea para chioară. Numai Olchovsky avea o hârtie de 20 lei, pe care însă o păstra ca ochii din cap, spre a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
trăiau mai răzleți, pe când mediciniștii - mulțumită faptului că erau concentrați prin spitaluri - erau strânși legați. Grupul de studenți în medicină care trăia în mare camaraderie era compus din: Stăuceanu, mai târziu doctor, tatăl inginerului cunoscut în București, Al. Spiroiu, vesel camarad și bun medic, mai târziu doc tor, mort în plină tinereță dintr-o intoxicație cu alimente, Petre Inotescu, doctor, mort deunăzi la Buzău, Ștefănescu, fost subdirector al serviciului sanitar, mort probabil. Uziel, evreu, mai târziu doctor la Ploiești a murit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]