4,924 matches
-
aplicare la literatura română, București 1906; Curs de literatură română, partea I: Metoda istorică și metoda estetică, București, 1913; Literatura română. Teoria genurilor literare, București, 1915; ed. București, 1927; Poezia română, partea I: Teoria poeziei, București, 1915; Metodologie literară. Armonia capodoperei, București, 1920; Introducere în metodologia literară, Craiova, 1923; Estetica literară, București, 1924; De la misticism la raționalism. Cronici culturale, București, 1924; Enciclopedia operei literare, București, 1925; Directive literare, București, 1925; Nuvelistica română, București, 1926; Știința literaturii, vol. I: Introducere în știința
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
București, 1926; Critică, I-II, București, 1927-1928; Versuri. Proză. Fabule, București, 1928; Amintiri din propaganda în Rusia (1917), București, 1928; Fabule, București, 1928; Poezia dramatică, București, 1928; Poezia lirică românească, București, 1928; La Science de la littérature, I-II, Paris, 1928-1929; Capodopera, opera de talent și opera de virtuozitate, București, 1929; Dialoguri filosofice. Integralismul (Prolog. Principii. Lumea fizică. Lumea sufletească), București, 1929; Curs de enciclopedie literară și clasificări literare, București, 1929; În ce constă cursul de literatură românească?, București, 1930; Nouveau point
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
1931; Primul congres de istorie literară din Budapesta, București, 1931; Enciclopedie literară, București, 1931; Copilul cu trei degete de aur, I-IV, București, 1932-1936; Focul, București, 1934; Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Sănducu, București, 1935; Principii de literatură, vol. II: Capodopera, București, [1935]; Război și biruință, București, 1936; Eminescu, poet universal, București, 1941; Scrieri critice și estetice, îngr. Z. Ornea și Gheorghe Stroia, introd. Z. Ornea, București, 1969; Mihai Eminescu, îngr. Leonida Maniu, Iași, 1976; Critica dramatică, îngr. și introd. Constantin
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
biografii de oameni celebri (Dante, Gutenberg, Magellan, Mozart, Nobel ș.a.), a întocmit relatări despre mari invenții și realizări (locomotiva, telegraful, automobilul, avionul, Canalul Suez etc.), a făcut prelucrări din folclorul românesc, indian, arab, grec, german, danez, francez sau a repovestit capodopere literare aparținând lui Homer, Defoe, Swift, Schiller, Goethe, Gogol, Mark Twain, Sienkiewicz. Zeci de astfel de broșuri au fost publicate sub pseudonimul Moș Ene, iar altele au fost semnate Barbu Apelevianu, Dinu Gherghel, Ilarie Magheru, Romulus Burghelea, Unchiul Victor etc.
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
comediilor lui Caragiale au erodat, în timp, valoarea acestor interpretări. Ele au fost însă primele modele de analiză coerentă, superioară, a creației marilor scriitori, primele încercări de a deduce din opera lor o viziune artistică asupra lumii, de a considera capodoperele literaturii române din perspectiva marilor probleme ale vieții sociale. Preocuparea de a pune în valoare semnificația unor opere se însoțește permanent cu încercarea de a le integra într-o arie mai largă de tendințe și curente literare din mișcarea artistică
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
pregătea prima versiune românească a întregii opere dramatice a lui Shakespeare. Și, tot în aceeași perioadă, el a publicat traducerea unei selecții din Povestirile din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer. Peste câțiva ani, când va apărea traducerea integrală a acestei capodopere a Evului Mediu englez, se va impune ca unul dintre cei mai de seamă traducători de poezie din țara noastră. Dificultățile lexicului englez vechi, ale construcției sintactice, erau sporite aici și de formele prozodice fixe, de sistemul complicat al rimei
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
necesitate de exprimare plenară a personalității și ca valoare filosofică - pentru a-i demonstra echivalența cu opera plastică. Michelangelo - crede exegeta - a căutat eternitatea în frumusețea vremelnică a lumii, poezia și artele vizuale fiind fațete congenere ale structurii sale artistice. Capodoperele lui din pictură, sculptură și arhitectură ar reprezenta înfăptuiri indirecte ale poeziei, în măsura în care exprimă conceptele politico-filosofice care converg în alcătuirea individualității marelui artist. La F. direcția istorico-literară și filosofică a interpretărilor se conturează mai ferm în Concepția omului activ (1946
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
de soție pe Antusa. În timpul nunții Filerot scoate o sticlă cu apă fermecată, dezvăluindu-și identitatea când redobândește culoarea inițială a pielii. În Filerot și Antusa se pierde, din păcate, prin amplificări și modificări ale echilibrului compoziției, farmecul inegalabil al capodoperei lui Vincenzo Cornaros. Însă în ciuda tuturor transformărilor, mai transpare ceva din schema romanului curtean medieval. Textul noii scrieri este gustat în secolul al XIX-lea, fiind păstrat în paisprezece manuscrise de la Biblioteca Academiei Române și într-un manuscris din Biblioteca Muzeului
FILEROT SI ANTUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
București, 1983; Profiluri și structuri literare, pref. Liviu Călin, introd. Const. M. Popa, Craiova, 1986; „Ramuri”. 1905-1995, Craiova, 1996. Ediții: Rezonanțe culturale oltene, Craiova, 1971; Corespondență. „Ramuri”, pref. edit., Craiova, 1973; Mihail Cruceanu, Lauda vieții, Craiova, 1987; Al. I. Amzulescu, Capodopere ale literaturii populare românești, pref. edit., Craiova, 2003. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „De la Macedonski la Arghezi”, RL, 1975, 26; Emil Manu, „De la Macedonski la Arghezi”, SPM, 1975, 237; Ion M. Negreanu, „Presa literară craioveană”, R, 1977, 1; Constantin Hârlav, Presa
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
în volumul Din lumea basmelor (1906). Impresiile de călătorie, înmănuncheate postum sub titlul Din țări străine (1911), relevă un suflet sensibil atât la frumusețile naturii, cât și la realizările civilizației. Călătorul se oprește mai ales asupra monumentelor de artă, a capodoperelor Renașterii, descriindu-le și interpretându-le cu finețe. SCRIERI: Ce n-a fost și nu va fi, Sibiu, 1884; Pipăruș Pătru, Sibiu, 1884; Cenușotca, Sibiu, 1885; Din lumea basmelor, București, 1906; Din țări străine, Arad, 1911. Repere bibliografice: I.T. Mera
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
act de cultură, motivând implicit și numele revistei: „E plină de impresionante certitudini legenda aceea în care un meșter renunța pentru totdeauna la ceva din el însuși [...] pentru a împlini perfecta operă de artă [...]. Gestul lui, reactualizat în miracolul fiecărei capodopere, poate deveni simbol și mitul dinamic al unui întreg ciclu de cultură”. Mai concretă, altă intervenție programatică a aceluiași autor, Delimitări, proclamă delimitarea de „occidentalismul” grupării Criterion („Noi tindem să realizăm fenomenul invers: inocularea Europei cu ser românesc”), respingând în
MESTERUL MANOLE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
Maria să ajungă la căpătâiul ei. Un pigment ironic aduc scenele, șarjate, în care se fandosesc ipochimeni din înalta societate. Dialogul, pe lângă sforăitoare patetisme, conține replici inspirate și unele sclipiri de spirit. Decretată de Mihail Dragomirescu, cu argumente exorbitante, o „capodoperă”, piesa într-un act Jertfă (1909) a avut mai întâi premiera, în 1908, la Teatrul Național din București. Cu o gradație psihologică bine strunită, pândită totuși de neverosimil, textul, altfel, e destul de oarecare. Întâmplarea se petrece în timpul Războiului de Independență
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
simbolicul „excelsior”, biruință asupra limitelor ultime, eliberare și înălțare din real prin poezie. Desprinderea de pământ se face pe aripile inspirării, care îl preschimbă pe muritor în semizeu (Avânt). Sufletul macedonskian țintește „perihelia”, apoteoza solară, integrarea în absolut și pur. Capodopera sa, Noaptea de decemvrie, concentrează semnificațiile tensiunii real-ideal în legenda alegorică a emirului (geniul) fascinat de viziunea Mekăi (idealul - depășire a lumescului în atingere cu divinul: „Sunt Meka cerească, sunt Meka cea mare”). Filosofia practică infuzată alegoriei este sceptică (triumful
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
trad. M. Palmieri, V. Tarulli, N. Cipriani). Pentru problema sufletului: G. Menestrina, Tra il Nuovo Testamento e i Padri, Morcelliana, Brescia 1995, pp. 133-150 și bibliografia citată acolo. În același timp cu acest important tratat de exegeză, este construită treptat capodopera teologiei occidentale, Trinitatea (De Trinitate). Și această operă i-a luat lui Augustin mult timp, adică perioada dintre 400 și 420, iar compoziția sa, intersectându-se cu aceea a altor opere la fel de semnificative, s-a dovedit extrem de laborioasă. În timp ce se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de interes depășește substanțial problemele teatrului, care continuă să ocupe totuși primul loc. Expunerea densă, cu incursiuni istorico-literare, probează, pe baza argumentelor biografice și artistice, încadrarea scriitorilor în epoca modernă. Dintre aceștia, Shakespeare se va instala definitiv în preocupările exegetului. Capodoperele „divinului brit” sunt considerate din perspectiva gândirii de tip renascentist; orizontul lor vast și polimorf este sondat prin tipologie, intrigă, varietatea de epoci, popoare, medii sociale, fantezie, forța pasiunilor, concentrarea caracterelor, dinamica acțiunii, armonia construcțiilor dramatice și prezentarea realistă. G.
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
de interlocutor cu autoritate al unor specialiști ai istoriei ideologiilor și mentalităților (istorici, sociologi ș.a.), consolidându-și reputația de polemist incorigibil și pluridirecțional. A publicat - sub titlul O altă scrisoare pierdută (2002) - o piesă de teatru, într-un fel „continuarea” capodoperei lui I.L. Caragiale (de unde sunt preluate personaje, locul acțiunii etc.), situația imaginată fiind una în care, după moartea deputatului ales, Agamemnon Dandanache, urmează să aibă loc noi alegeri. SCRIERI: Simple întâmplări cu sensul la urmă, București, 1970; Marele Alpha, București
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
ST, 2000, 4; Florin Mihăileanu, Destin de scriitor, ST, 2000, 7-8; Dan Mănucă, Eseiștii de ieri și de azi, CL, 2000, 10; Dimisianu, Lumea, 269-274; Dicț. esențial, 329-332; Manolescu, Lista, III, 198-209; Popa, Ist. lit., II, 1156-1157; Matei Călinescu, O capodoperă de tinerețe, RL, 2003, 7; Raluca Dună, Un roman „istoric” și european, LCF, 2003, 18; Mihai Iovănel, Cartea scrisului și a memoriei, ALA, 2003, 668; Bogdan Alexandru Stănescu, Fața nevăzută, ALA, 2003, 668; Dicț. analitic, IV, 119-121, 616-618. N.Br.
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
și modalitate), Lucian Raicu (Romanul și viziunea epică), Al. Piru (Direcții în romanul românesc contemporan), în ciuda vigilenței unui vechi stalinist cum era Mihai Novicov (Din nou despre roman, Critica și romanul). În 1964 Ștefan Bănulescu e prezent cu două dintre capodoperele sale, Mistreții erau blânzi și Dropia, alt prozator descoperit de revistă este Ion Băieșu, cu nuvela Sufereau împreună, în vreme ce lui Fănuș Neagu i se tipărește Vară buimacă. Tinerii critici Eugen Simion și Matei Călinescu comentează apariția unor volume de Marin
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
rămâne în genere obiectiv, iar imaginea adversarilor de odinioară nu-i întunecată de resentimente. Farmecul epistolelor vine din rostirea calmă, învăluitoare, cu arome ușor arhaice, ce susține un registru narativ de o fină, rafinată intelectualitate. Scrisorile lui G. sunt o capodoperă a literaturii noastre memorialistice. Opera lui Ion Ghica este muzeul Carnavalet al nostru, organizat de un bun artist. G. CĂLINESCU Scrisorile lui Ion Ghica, de o încântătoare varietate, trecând în revistă un secol de viață românească, din sumbrele vremi ale
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
și „Dreptatea”. În 1992 fondează, împreună cu un grup de profesori de liceu, editura și revista „Cuget, simțire și credință”, destinată prioritar școlii. După 1990 devine cadru didactic la Universitatea din Pitești și funcționar superior în Ministerul Educației și Învățământului. Nesomnul capodoperelor (1977), titlul cărții de debut, e o sintagmă semnificativă pentru critica lui G., aplicată marilor creații spre a le descoperi identitatea ascunsă. Astfel, sub pojghița textuală de realism tip secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
cărții de debut, e o sintagmă semnificativă pentru critica lui G., aplicată marilor creații spre a le descoperi identitatea ascunsă. Astfel, sub pojghița textuală de realism tip secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
oglindă și vis, a inconștientului Cătălinei și a celui colectiv, ca daimon (în sens platonician) al fetei, pe care însă aceasta nu-l poate asuma. Eminescu ar ilustra astfel tentativa (eșuată) a veacului pozitivist de a (re)cuceri „mitul interiorității”. Capodopera eminesciană e radiografiată în sine și în contextul întregii opere, ca depozit de mituri și de simboluri culturale, dar și într-o rețea de analogii, uneori neașteptate (de exemplu, cu Madame Bovary de Flaubert). Cartea a fost controversată, comentariile pendulând
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
de proiect (scris „pro-iect” = „aruncarea de sine înainte”) este complinit de epiect („epi-iect” = „aruncare deasupra”) prin care s-ar defini imaginea eminesciană despre trecut, „transfigurat” până la „invenție”. Demersul interpretativ, deși nelipsit de intuiții fertile, este pe alocuri fastidios. SCRIERI: Nesomnul capodoperelor, București, 1977; Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci”, București, 1982; Steaua din oglinda visului, București, 1983; Mateiu I. Caragiale, București, 1995; Eminescu, București, 1998; Mihai Eminescu (texte literare comentate), București, 1998; Eminescu, I-
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
orientale - ori în poemele fantastice, sunt degajate constant, fără a fi neglijate, firește, izbutirile estetice. În spațiul relațiilor și interferențelor literaturii engleze cu alte literaturi se plasează și lucrarea Shakespeare în cultura română modernă (1971). Urmărind istorist efectele catalitice ale capodoperelor „divinului brit” în România - de la primele mențiuni, recenzii, articole și reprezentații până la studii, traduceri și inserții tematice în scrierile literaților noștri -, autorul subliniază mai ales specificitatea contactelor, pentru a pune în lumină modul irepetabil în care cultura română s-a
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
ilustrând astfel evoluția viziunii și a expresiei în etapele succesive consemnate în variante. Analizele de detaliu, cu citarea în traducere franceză a fragmentelor lirice constitutive, sunt relevante pentru exigența și capacitatea lui Eminescu de a-și modela arta la nivelul capodoperelor lirice universale. Cercetarea atentă a poeziilor configurează o imagine a procesului creator, marcând și evoluția în timp a tematicii și a artei expresive eminesciene. SCRIERI: La Genèse intérieure des poésies d’Eminescu, Paris, 1963; ed. (Geneza interioară a poeziilor lui
GUILLERMOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287381_a_288710]