532,837 matches
-
din stradă. Mămica lor era o grecoaică frumoasă și tare blândă, iar tatăl lor un vaporean solid și năbădăios care Își bătea nevasta când venea băut; parcă s-ar fi tras din neamul celebrului Terente-fură-fete din legendele Bălții Brăilei. După casa lor urma cea a familiei Beizadea, de sorginte turcească, cu doi băieți mai mari decât mine, iar următoarea era a familiei Vișinescu care avea tot doi flăcăi lungi și deșirați ca niște plopi cărora le uitase Dumnezeu măsura; și aceștia
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Brăilei, Începea și se termina la Dunăre formând un imens semicerc, ca și la Odessa, planul orașului fiind făcut de acelaș celebru inginer civil Kisseleff. Dacă la Primăverii traversam pe partea opusă, să fac turul Înapoi spre Călărași, Întâlneam o casă dărăpănată , fără gard, cu o curte neglijată, a Angelei Stoian, tot colegă de școală, care avea o droaie de frați mititei și necăjiți, pe care noi Îi bănuiam a fi țigani. Trecând de casa ei ajungeam la cea unde locuia
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
turul Înapoi spre Călărași, Întâlneam o casă dărăpănată , fără gard, cu o curte neglijată, a Angelei Stoian, tot colegă de școală, care avea o droaie de frați mititei și necăjiți, pe care noi Îi bănuiam a fi țigani. Trecând de casa ei ajungeam la cea unde locuia italianul Boniciolli, venit de la Genova la Brăila ca specialist În țintuit vapoare la Șantierul Naval , Împreună cu alți italieni care rămăseseră În țară câștigândfoarte bine Înainte de război. Domnul Boniciolli era căsătorit cu una din fiicele
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
specialist În țintuit vapoare la Șantierul Naval , Împreună cu alți italieni care rămăseseră În țară câștigândfoarte bine Înainte de război. Domnul Boniciolli era căsătorit cu una din fiicele lui moș Dimocri ( Democrit), cizmarul care ne repara pantofii și locuia exact vis-a-vis de casa noastră cu cea de a doua fiică a lui, mama Anișoarei și colega mea de școală primară, pe care o poreclisem Țoloi. Frații Boniciolli, Berto (Roberto), cel mare de o seamă cu mine și Metodi cel micuț și șugubăț care
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
și Metodi cel micuț și șugubăț care ne tot stătea În cale când ne jucam, ne spiona și ne turna la maică-sa dacă făceam ceva nepotrivit, erau favoriții mei prieteni de joacă , după Titi și Gigi Terente. Trecând de casa Anișoarei Niculiță vedeam curtea unde locuia profesorul Leu cu soția și fiica lor Luria, În aceiași clasă cu mine, care Însă nu ieșea la joacă cu de-alde noi. Nu se arunca În praful străzii la jocul de-a v-ați-ascunselea
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Bâzu țineam toată strada la jocurile băieților, eram deci băiețoi fiindcă nu eram atât de simandicoase la alegerea partenerilor de zbenguială; nu conta decât să fie cât mai mulți la număr ca să ne formăm echipele pentru bătălii. Alături, parcă văd casa unde locuia Puiu Christoloveanu, mutat mai târziu la Brașov, apoi a familiei Stoica ce avea o fată Înaltă și drăguță care mergea la școala catolică, așa că nici ea nu ieșea niciodată la joacă cu plebea zgomotoasă a străzii. Jeni ieșea
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
străzii. Jeni ieșea numai duminica cu părinții, Însă eram În foarte bune relații cu ea, fiindcă mămica ei, tanti Chița, Îmi cosea rochițe frumoase , fiind o maestră de lucru plină de talent și pricepere la modă. Mai vizualizez o altă casă Îngrijită unde se mutase mai târziu o familie de basarabeni tare cumsecade cu două fete, dintre care Olea venise tot la școala noastră ; În aceiași curte cu ei locuia sora renumitului profesor Edmond Nicolau, specialist În cibernetică, care preda la
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
două fete, dintre care Olea venise tot la școala noastră ; În aceiași curte cu ei locuia sora renumitului profesor Edmond Nicolau, specialist În cibernetică, care preda la Politehnica din București și la Academia de Stiințe Economice. Urma un set de case cu câteva familii de greci Înrudiți Întrei ei: Eros cu părinții și doamna Marica, mătușa lui cu cățeii pechinezi, apoi verișoara lui Tasia, (Anastasia), o persoană destul de retrasă, poate puțin mai timidă. Cu aceștia nu eram În relații apropiate fiindcă
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
a lungul anilor. Nimeni n-ar fi dorit să-și „bage În cârd” cu noii veniți neștiindu-i cine sunt. După 1951 nu l-am mai văzut pe Eros; plecase cu părinții În Grecia și de acolo În America. După casele grecilor urma cea a familiei Butuc cu două fete foarte drăguțe si liniștite, mai mari decât noi, apoi casa unde locuia domnul Graff, un neamț plecat mai târziu În Germania, iar alături Marica, o altă colegă de școală, ai cărei
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
sunt. După 1951 nu l-am mai văzut pe Eros; plecase cu părinții În Grecia și de acolo În America. După casele grecilor urma cea a familiei Butuc cu două fete foarte drăguțe si liniștite, mai mari decât noi, apoi casa unde locuia domnul Graff, un neamț plecat mai târziu În Germania, iar alături Marica, o altă colegă de școală, ai cărei părinți erau greci: tatăl vaporean , iar mama casnică , precum majoritatea soțiilor din aceste familii ale călătorilor pe apă. Casa
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
casa unde locuia domnul Graff, un neamț plecat mai târziu În Germania, iar alături Marica, o altă colegă de școală, ai cărei părinți erau greci: tatăl vaporean , iar mama casnică , precum majoritatea soțiilor din aceste familii ale călătorilor pe apă. Casa lor care era situată chiar peste drum de doamna Iutzi. De acolo mai făceam câțiva pași și dacă traversam Calea Călărașilor, coborând pe Ștefan cel Mare spre Dunăre, ajungeam la Vadul Budurului unde aveam o altă colegă de clasă, Anișoara
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
scris pe internet, ne am felicitat de sărbători, vorbim la telefon, dar liantul solid al relației noastre a fost Închegat acolo, pe strada unde am jucat șotron și ne-am Îmbrâncit care să pasăm mingea mai repede și mai departe. Casele știute de noi nu mai sunt, au fost Înlocuite cu alte clădiri de beton impuse de sistematizarea orașului, dar strada noastră se află acolo sub acelaș nume al lui Ștefan cel Mare. Strada cu casele vechi, cu personalitate și culori
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
mai repede și mai departe. Casele știute de noi nu mai sunt, au fost Înlocuite cu alte clădiri de beton impuse de sistematizarea orașului, dar strada noastră se află acolo sub acelaș nume al lui Ștefan cel Mare. Strada cu casele vechi, cu personalitate și culori diferite, a rămas adânc numai În memoria copilăriei noastre și va pieri odată cu noi. februarie, 2011
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
banda adezivă a sudorii noastre comune aidoma unei mingi pe pavajul cenușiu se rostogolesc înțelesurile rîvna cui le-mpinge-ncoace? pe corzile viorii melodioasa indiferență a respirației tale e suficientă odihnă alunecarea lacrimii în mîna ta o carte cum o casă nelocuită. Inima Inima părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși în Lume apoi se așează pe pat alături de tine toarce cum o pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o casă temătoare în care ți se usucă limba
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
în mîna ta o carte cum o casă nelocuită. Inima Inima părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși în Lume apoi se așează pe pat alături de tine toarce cum o pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o casă temătoare în care ți se usucă limba natală aidoma unui șirag de fructe puse la uscat un oracol te mîngîie pe furiș aidoma unui curent din geamul deschis uscînd cugetările ude cum niște rufe apa vorbește de zor la telefon
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
cu ajutorul vocilor. Rețetă Se-nfășoară distanța cu grija cu care mînuiești infinitul se-ndeasă ploaia-n rucsac șanțurile se proptesc unul de altul cum parii parfumul trandafirului se reduce la forma inițială... Amarul Tîrg Ce gust de rachiu au fațadele unor case vechi trebuie să-ți învelești conversația grijuliu în argilă cît întuneric răcoros se-adăpostește-n unele nume bistrouri expirate cum cutii de conserve vechi se-ntoarce editorialul agramat pe partea cealaltă cum un om adormit frunzișul reavăn al Parcului semnează bulevardul cu-ntîmplătoarea-i
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
În final, istoria își plăsmuiește realitatea din literatură" (p. 8). Privind dintr-o asemenea perspectivă esențializantă, pe Liviu Georgescu îl atrage - firesc - arta locurilor pe care le vizitează. Călătorește printr-o Franță culturală, în Olanda merge la Rijksmuseum - "palatul și casa maeștrilor olandezi" -, iar în Austria - la Muzeul Freud. Excursia la Sankt Petersburg îi prilejuiește câteva pagini de proză poetică despre Rusia - spațiu aflat sub teroarea istoriei: "Imperiul Rus, ca oricare alt imperiu, a dăinuit prin întinderile de zăpadă, pământ și
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
înțeapă repede și se retrage în scorbură. Păianjen de zodie, ar paraliza cultura întreagă pentru a o revizui, totul în literatură i se pare deformat. 25 martie - ziua Bunei Vestiri, ziua nașterii mele. Acum cincizeci de ani mă iveam în casa Mariei de pe strada Frumoasă. Când pot, trec prin zonă; construcția se află la numărul 14, nu la capătul ce dă pe Pod, ci la celălalt, care se afundă în mahalaua Buzeștilor. Leagănul prunciei mele s-a nimerit sub acoperișul unei
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
ușoară greață după atacul viral, cer sparanghel cu sos Velonté și cognac. Abia peste o jumătate de ceas comand morunaș cu măsline verzi; accept vinul alb propus de maître d'hôtel. De-ar fi fost posibil, aș fi revoluționat menu-ul casei solicitând o butelie de Löwenbräu. Revoluțiile sunt însă de prost gust, mai ales în gastronomie. După siesta în salonul de fumat, cobor Calea, fac stânga pe Academiei și probez un sacou cu dungulițe cafenii la Fintex, cumpărând și o pereche
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
marchizului de Flers, atent să nu-mi stropesc pantalonii. Port o combinație primăvăratică din măsliniu deschis și gălbuiul mâțișorului de salcie; de la bombeul fin al pantofului la borul subțire al pălăriei sibiene, reușesc un ton desăvârșit. Merg pe jos până la Casa Cesianu, în care se adăpostește Societatea Academică. De pe la Atheneu mă urmărește un roquet cu privirea ațintită asupra ghetrelor mele. Lătrătorul se apropie tot mai mult, vrea să mă apuce de gleznă. Întorc mereu capul, ridic bastonul, încerc să-l țin
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
aleg două nuanțe de gris, una în fondul stofei, alta în dungulițe, precum și o nuanță de bleu în ton cu pietrele și splendidul albăstrui-oțel al vestei. Încalț pantofii cei noi, cumpărați alaltăieri. Ajung la timp pe Pod, mă postez în fața Casei Grecianu. Curând caii încep să pășească în covorul de nisip care-i împiedică să alunece pe caldarâm. Atacă defilarea primarul Donescu în caleașcă firetuită, cu frac și joben. Îl urmează sumedenie de uniforme strălucitoare. În privința asta Carol dă dovadă de
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
vis, mai puțin bereta buclucașă. Se îmbrăcă în grabă și la ora cinci era gata, comandă specială, mai puțin tichia și rucsacul. Înainte de a pleca spre Mănăstirea Piatra Scrisă, așa cum i se sugerase în vis, a urcat înfrigurat la mansarda casei, moștenite de la bunicul Septimiu, pentru a închide un oblon pe care vântul iscat din senin îl bătuse cu putere toată noaptea, spre mirarea sa. Cu o zi înainte, Armand verificase chiar el, plin de zel gospodăresc, toată casa, începând cu
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
la mansarda casei, moștenite de la bunicul Septimiu, pentru a închide un oblon pe care vântul iscat din senin îl bătuse cu putere toată noaptea, spre mirarea sa. Cu o zi înainte, Armand verificase chiar el, plin de zel gospodăresc, toată casa, începând cu podul din lemn masiv... Scara din trunchiuri de stejar ce ducea înspre mansarda pustie... de când Aristhu, tatăl său a plecat... scârțâia din toate încheieturile. Era singurul loc al casei ce nu fusese renovat. După multe șovăieli, Armand Bart
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
Armand verificase chiar el, plin de zel gospodăresc, toată casa, începând cu podul din lemn masiv... Scara din trunchiuri de stejar ce ducea înspre mansarda pustie... de când Aristhu, tatăl său a plecat... scârțâia din toate încheieturile. Era singurul loc al casei ce nu fusese renovat. După multe șovăieli, Armand Bart se hotărâse în final să o lase neschimbată de dragul celor ce au locuit în ea și nu mai sunt... Recunoscu mirosul altor vremi pe care el le închisese definitiv acolo, la
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
și furând tot ce se putea fura, chiar și ceasurile de la mâna oamenilor, pe care nu le văzuseră În “raiul” lor bolșevic. “Davai cias” era cuvântul la ordinea zilei, astfel Încât oamenii se fereau să mai iasă chiar și ziua din casele lor, deoarece riscau să fie prădați sau Împușcați În plină stradă. După Încetarea ostilităților rușii au Încălcat cu cinism acordurile Încheiate luând prizonieri peste 150 de mii de ostași, subofițeri și ofițeri ai armatei noastre, dintre care peste 40 de
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]