8,191 matches
-
a răspuns: - Vechi, vechi, dar din cel mai bun metal. Trag nădejde că și stăpânul Rotari o să se arate mulțumit. După ce m-am întors în odaie, servitorul Lucio mi-a adus o tunică albă de in, fără ciucuri, și o centură cu margini de argint. Mi-a spus că eram așteptat la marele stejar și a început să deretice, domol și tăcut, prin cameră. De-abia mă îmbrăcasem, când a apărut Rotari, nespus de agitat. Era doar în izmene, iar părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i-a legat părul în creștetul capului cu un șiret, i l-a tăiat după obiceiul longobard. Fierarul a adus coiful și platoșa pe care le știam și spada ce-i aparținuse lui Nandinig. Rotari și-a pus scutul și centura de luptă, atârnând armele grele de o curea în bandulieră. Am luat seama la scramasax, un dar din partea lui Faroald, spada scurtă cu un singur tăiș și cu vârful curb pe care longobarzii o folosesc în bătăliile de pe cal. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bogate, cu mânecă croită în stil bizantin. Au descălecat amândoi odată, ceea ce a stârnit în rândul femeilor un zumzet de admirație. Desigur, carâmburile moi de piele, dantelele de la mânecile tunicii scurte de călătorie purtate pe dedesubt, aurul scramasaxului, colierele și centurile n-au trecut neobservate. S-au oprit să se spele și să se schimbe, căci nu purtau pantalonii de postav roșu. Nu se putea spune despre ei că erau frumoși, dar arătoși, cu siguranță. Aveau nasurile puternic reliefate, asemenea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a cerut oaspeților să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi și colorate, cu părul lor presărat cu pulbere de aur, cu mantiile ușoare prinse în fibule rotunde lăcuite, cu armele atârnate de centuri luxoase, aveau înfățișarea unor regi. Solul a surâs și a făcut un gest amplu cu mâinile, ca pentru a-i invita pe ducii mei să urce spre el. Cu glas răsunător, a anunțat: - Acum o să deveniți fiii mei, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au apărut alți vizitatori. Era un mic grup de tineri, îmbrăcați ca niște țărani, înarmați cu arcuri cu săgeți deja gata de tras și îndreptate spre noi. - Volpe se perpelește acum în flăcările iadului, a constatat tânărul care purta la centură și o dagă, uitându-se la căpetenia bandiților. Ne-a măsurat și a zis: - Nu e rău pentru niște pelerini. Care e vrăjitoria? Cum le-ați venit de hac? Tocmai voiam să le răspund, când Bovo a venit în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind în soare. Am remarcat și forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
locul prostituatelor sacre pe vremea păgânilor. De câțiva ani buni nimeni nu mai coboară acolo, deoarece bolțile se pot surpa. Am mers cu spatele până la ușa de la intrare în biserică, în timp ce preoții făceau front comun dinaintea acelei uși. Atârnat la centură aveam scramasaxul. L-am scos din teacă și după ce am tras zăvoarele și am ridicat drugii, am deschis ușa și am scos afară un braț făcând semn soldaților să se apropie. Cei opt longobarzi pe care i-am băgat înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mers la marginile circumscripției sale electorale, turneul prevăzând colectarea voturilor de la periferie: la ultima Întâlnire cu strategii hotărâse să abandoneze cravata, considerată prea formală. Onorabilul trebuia să dea impresia că este unul dintre ei: oamenilor care trăiesc dincolo de șoseaua de centură nu le place să voteze un avocat de pe bulevardul Parioli, un manechin ale cărui haine costă de trei ori mai mult decât salariul lor lunar. Revăzu În gând obiectivele campaniei electorale: ALARMĂ SOCIALĂ - SIGURANȚA CETĂȚENILOR - VISE. Trebuia să vorbească simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Apărea o clipă și apoi dispărea lăsându-i o neliniște mută, și, uneori, impresia că avea halucinații. Semaforul era roșu, dar Antonio tăie intersecția. Intră cu toată viteza În pasajul subteran, băgă În a cincea și intră pe șoseaua de centură care sufocă Roma, ca un inel prea strâns. — Ești iarăși cu dentistul? Ce morală mai are un profesionist care-și coace secretara? E un lucru murdar. Și mai e și Însurat. Nu ar trebui să te legi de un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asasinului și ale victimei sale, până când Antonio Buonocore nu Îi recunoscuse la bordul unei mașini, o Lancia furată, În timp ce Încercau să părăsească Roma. Agentul se lansase plin de curaj În urmărirea lor - ca Într-un serial american. Pe șoseaua de centură Îi ajunsese din urmă, Îi blocase și-i forțase să se oprească. Nomadul trăsese asupra lui, dar Antonio Buonocore nu răspunsese tirului. Reușise să-l convingă să dea drumul fetei și să se predea justiției. Fiica bijutierului - o femeie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru prima dată când antrenorul o distribuia În prima echipă. Ea, de obicei, le Însoțea pe cele mari și rămânea Întotdeauna pe banca de rezerve. Sâmbătă sau duminică dimineața, pe terenurile din suburbii și În cartierele de dincolo de șoseaua de centură - terenuri de ciment, În aer liber, fără tribune sau public - juca doar cu școlărițele, cele de-o vârstă cu ea, lipsite de pasiunea Întrecerii. Întorcându-se pe teren Îl salutase, fluturându-și mâna. Antonio Îi arătase pumnii strânși - semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și pregătit să plângă. Îi crescuse părul încât îi acoperea umerii, iar peste frunte, sub căciula de miel, era legat cu o eșarfă de in, roșie, ca și haina, largă, ruptă, aruncată peste cojocel și strânsă la brâu de o centură aproape nouă, în care spânzura un iatagan. - Doamne Iisuse Hristoase, pupa-Ți-aș tălpile Tale, începuse Iscru, iar poticneala din gât i se transmisese instantaneu și lui Zogru. Se uita în ochii lui și i se părea că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
supărat-o când am adus vorba de soțul ei. Îmi voi cere scuze când vom ateriza.” Și apoi Sherlock a adormit. Dintr-odată, pilotul avionului anunță un mesaj. Urmează aterizarea. Sherlock s-a trezit din senin și și-a pus centura. Au aterizat. Sherlock și-a cerut scuze de la doamnă, iar ea, generoasă, l-a iertat. Și-a luat bagajele și s-a dus către hotel. La recepție a aflat că nu mai au camere, dar o doamnă e singură într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să fie această noapte pentru mine. Nu era întuneric de tot în cort. Mi-a văzut fața și n-a părut surprins. Respira greu. Mi-a dat jos și restul hainelor, mai întâi pelerina de pe umeri, apoi mi-a desfăcut centura și m-a ajutat să ies din rochii. Eram goală în fața lui. Mama îmi spusese că bărbatul meu doar îmi va ridica hainele și că va intra în mine fără să și le dea jos pe ale lui. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se făcea că are puteri fantastice și putea să zboare pe deasupra lumii. Visa să nască o fetiță, nu un copil obișnuit, ci un substitut, un spirit. O fetiță-femeie matură, cu totul crescută, cu sânii mari. Ar fi purtat doar o centură cu ciucuri, în față și în spate. Ar fi atins pământul cu pași de uriaș, iar sângele ei lunar ar fi făcut să crească copaci pe oriunde s-ar fi plimbat. - Cel mai mult îmi plăcea să dorm atunci când purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeile și copiii, cei mai mici dintre ei, care nu puteau să aibă grijă de turme. Fiul cel mic și fetița Uznei se încurcau în picioarele mamei lor, iar Zibatu își căra bebelușul într-un fel de plasă agățată de centura de la brâu. Eu mi-am început drumul alături de Zilpa, încercând să mai îndepărtez un pic tristețea care plutea în jurul ei, dar cum n-am reușit în nici un fel, m-am dus înspre mama și Bilha, care erau ocupate și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult se schimbase în cele câteva luni de când ne despărțiserăm. Era cu o jumătate de cap mai înaltă decât mine și nu mai era nevoie să-și strângă hainele pe ea ca să i se vadă sânii. Când am văzut și centura care arăta că era deja femeie, am amuțit. Intrase în cortul roșu! Nu mai era copil, ci femeie. Mi-am simțit obrajii dogorind de invidie, în timp ce ai ei s-au înroșit de mândrie. Aveam zeci de întrebări să-i pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de mândrie. Aveam zeci de întrebări să-i pun despre ceremonia ei și dacă lumea era diferită acum, că locul ei în ea era diferit. Dar n-am avut timp să-i pun nici o întrebare verișoarei mele. Bunica observase deja centura Tabeei și se apropiase de mătușa mea cea cu capul acoperit de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână tunete și fulegere. Supărarea Rebecăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu mine după asta și a început să doarmă pe acoperișul casei, lăsându-mă singură pe salteaua mea în grădină. Mă întrebam când trecuseră opt ani. La nouă ani, Re-mose era deja la vârsta când băieții își pun cea dintâi centură, terminând cu perioada de goliciune. Era timpul pentru el să meargă la școala de scribi. Nakht-re a hotărât că profesorii locali nu erau destul de instruiți pentru nepotul lui, așa că avea să meargă la marea academie din Memfis, unde fiii celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam dalta asupra lui. Cum mă plimbam într-o zi prin târg, am văzut un tâmplar care repara un scăunel pentru o femeie sărmană. Mi-a văzut centura și s-a aplecat adânc, pentru că tăietorii care lucrează cu materiale eterne sunt considerați cu mult superiori lucrătorilor în lemn, ale căror opere, chiar și cele mai însemnate, îmbătrânesc la fel ca trupul omului. I-am spus tâmplarului că respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa de mult că l-au vândut unor negustori de sclavi - îți poți imagina un egiptean care să facă așa ceva? În fiecare zi mulțumesc cerului că m-am născut în valea marelui fluviu. - Fără îndoială, am spus, uitându-mă la centura ei, pentru că nici un alt pământ n-ar fi putut suporta așa un exces. Shery a înțeles ce voiam să spun și și-a pus mâinile în șolduri. - Ha, ha, sunt o creatură de proporții uimitoare, nu-i așa? Regele m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru, albele era toate schelete, iar negrlee, demoni, cu capete de om și trupuri de fiară, care țineau în mâini lănci și săbii și barde și cuțite zimțate, iar ofițerii purtau centuri și colane la gât, din cranii și oase și urechi și mâini de oameni, înșirate pe lanțuri, toate detaliile erau sculptate cu migală, iar chipul regelui alb semăna leit cu al ambasadorului, și arăta destul de fioros, dar tot nu descoperisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ciorapi de nylon, și cele trei echipe de campioni, le-am aruncat în cutia mare de carton, am auzit cum zornăie nasturii și știam că se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos și pălăria de cowboy din pai, ornată cu fâșii din piele de cerb, o țineam de inelul de cupru al curelușei de peste bărbie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aminte că unul dintre pistoale ar trebui să fie încă plin de pulberea roșie de fosfor ras de pe chibrituri, dar când să pun mâna pe pistol, am auzit de dincolo cum mama trântește capacul valizei, și atunci am aruncat și centura în cutie, și peste ea pălăria, care era să cadă, cutia era prea plină, curelușa s-a agățat de sulul de postere și a rămas așa, atârnată, și atunci am auzit din nou zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mînie rece. El Începu să se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică n-o putea scuza. El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu voce surdă. Unde a dispărut femeia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]