33,474 matches
-
unele în raport cu altele. O nuanță dintr-o limbă nu are echivalent în alta, iar un gînd exprimat într-un idiom nu are corespondent în altul. Chiar aceasta era convingerea lui Humboldt: "Fiecare limbă trasează în jurul națiunii care o vorbește un cerc din care nu se poate ieși fără a păși în același timp în cercul altei limbi." (p. 141).
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
un gînd exprimat într-un idiom nu are corespondent în altul. Chiar aceasta era convingerea lui Humboldt: "Fiecare limbă trasează în jurul națiunii care o vorbește un cerc din care nu se poate ieși fără a păși în același timp în cercul altei limbi." (p. 141).
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
devine (începe să pară) aleatorie, cu "componente punctiforme funcționând stihial". O coexistență discontinuă a elementelor, precum în colajele avangardiștilor. Vedem așadar o cu totul altă fațetă a liricii lui Ștefan Aug. Doinaș. Poeziile sale, deodată absurd-ironice, prezintă un baladesc "ricanant". Cercul solipsismului s-a închis, lumea și-a recăpătat obiectivitatea ei dură - și deconcertantă. Va urma o nouă etapă în parcursul creator. Poetul va căuta medierea între statuar și aleator, vizând, după desfacerea lumii, refacerea ei. Într-una din cele mai
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
reacție de apărare față de ceva ce cunoști. E un sentiment aproape folcloric, căruia nu-i pot găsi rădăcini decît în prostia precaută, carevasăzică, alterată puțin de filosofie, a gospodarilor lui Creangă. Pentru care călătoriile sînt importante. Ele îi scot din cercul lor de tîmpi și le țes aură de filosofi. Așa și cu Georgescu de la referenți, cel care-a început să schimbe, deodată cu călătoriile, și amantele. Sînt, e drept, lucruri care-ți alină frica, nerăbdarea, curiozitatea. Însă ele nu pot
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
ca obiect pe poeții primei jumătăți a secolului al XIX-lea, cel în atîtea privințe întemeietor pentru români, a înțeles a-l detașa precum un soi de monografie a unei manifestări relativ unitare. Poeții romantici ni se înțișează constrînși de cercul dublu al unor relaționări atît cu ceea ce le-a precedat apariția (mai cu seamă în literaturile străine, deoarece pe tărîm indigen ei făceau o figură de pionieri), cît și cu ceea ce le-a succedat. Clou-ul analizei este dat, desigur
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
de vînătoare cu premii pentru orice dornic freelancer posesor de gun. De la intervenționismul oarecum sictirit și aleator al desperados-ului, într-o ipostază mai degrabă vagaboandă, - era în stație, nu mai circula nici un autobuz, etc -, întreaga afacere crește exponențial ajungînd în cercurile înalte ale puterii, deși nu este foarte clar de ce acest copil reprezintă o miză atît de serioasă pentru a i se dori moartea cu orice preț. Explicația oferită în film mi se pare destul de inconsistentă și artificioasă. Odată pornit, Mr.
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
om care citise toate cărțile din Biblioteca B.P. Hasdeu, din Șoseaua Ștefan cel Mare. Era, în consecință, un om cult. Însă nimeni nu știa despre cultura lui. Și doar de ce citise omul? Nu ca să se știe? A frecventat mai multe cercuri, strânse conștiincios în jurul marii culturi mediatizate, dar nimeni nu părea interesat de efortul lui de lectură. Până într-o zi, ziua aceea care vine până la urmă în viața oricărui amărât, când un individ onest, deși aflat în elită, s-a
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
cu celeritate a unei afecțiuni acute, combaterea polipragmaziei, depistarea precoce și tratarea malnutriției, reabilitare/reinserție socială, practicarea exercițiilor fizice cu regularitate . În numele „spiritului geriatric“, actul medical ar trebui să fie condus după următoarele principii: funcția contează mai mult decât organul; cercurile vicioase trebuie prevenite/întrerupte; în caz de polipatologie, prioritizările se fac în beneficiul calității vieții. Cu privire la încercările de definire a fragilității ca sindrom sau ca boală, multitudinea definițiilor întâlnite în literatură, diferențele foarte mari de viziune între diferiți autori și
Revista Medicală Română by Mihai-Viorel Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/92290_a_92785]
-
o societate a imbecilității, a inculturii și-a pornografiei atotbiruitoare, ar trebui să urmărim cu încăpățânare un astfel de proiect. Câțiva pași în această direcție au fost făcuți pe vremea lui Tudor Giurgiu. Din păcate, el a căzut victima enormelor cercuri de interese care căpușează televiziunea de ani și ani. Ce caută, întreb, pe canalul public producțiile lacrimogene ce se adresează unei populații decerebrate, unor inculți care cred că fericirea generală constă în a te duce într-un studiou de televiziune
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
se îndepărta de la linia ce-i vertebrează paginile; iar, pe de altă parte, el nu poate lucra cu acest fir la vedere. Altfel spus, nuvela evoluează pe un tipar, cu aerul că nu o face - și abia la final, o dată cercul închis, cititorul realizează că proza nu se putea încheia decât în felul respectiv. Dacă într-o piesă de teatru cu pistolul pe care-l vedem în actul I cineva va fi împușcat în actul al III-lea, nuvelele și, în
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
vină decât aceea de a exista. Prozatorul se dovedește sensibil la această temă, gravă, a dislocării la propriu și la figurat a individului, abordând-o în mai multe rânduri și în diferite registre. Aici, circularitatea povestirii se realizează prin însuși cercul făcut de bătrână, care se întoarce, cu încăpățânare, în punctul de unde a fost izgonită, pentru a închide ochii în casa ei. Primarul își pierde repede aerul ironic-oficial și, intrat în panică, își varsă furia pe tânărul cu cap frumos, "de
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
încîntarea este soră/ Cu vinul din Arcadia.// Pînă acum ai trecut/ de trei ori styxul,/ Iei drumul de la capăt/ De fiecare dată" (De la capăt). Sufletul e cuprins de vertij. Se instalează o halucinație pe materia civilizației care se-nchide în cerc vicios: Voi mai avea clipe,/ Voi mai avea trup?// Zile încep să dea în afară/ Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
în casa Ioanei, de unde știam că va intra pe mîini bune. Și așa s-a și întîmplat. Bine mamă... l-a entuziasmat atît de mult pe poetul Ion Drăgănoiu, încît a dat-o să circule din mînă în mînă în cercul său de prieteni de la Casa Scriitorilor. Îmi amintesc că au mai citit-o, la ora respectivă, Alexandru Paleologu și Mihai Șora. Filosoful Mihai Șora mi-a și spus, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, unde-l întîlneam foarte des la prînz, că
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
11 septembrie 2001, ar fi fost pe jumătate român, ar fi trăit în țară până după vârsta de douăzeci de ani, ba chiar, la un moment dat, ar fi purtat numele Popescu, după tatăl său vitreg. Acest terorist, căruia în cercul de prieteni români i se spunea Ață, ar fi fost chiar în adolescență unul dintre tovarășii de joacă ai lui Pavel Samsonov. Mai mult, s-ar fi întâlnit cu acesta la Londra, cu puțin înainte de atentatele care au oripilat întreaga
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
înseamnă pentru ei nimic") și de Petru Comarnescu, alintat cu numele Titel, cu care se vede... confundat pe stradă. Un aspect surprinzător, oarecum aventuros al biografiei lui Mihail Sebastian: condițiile de indigență în care afirmă a trăi, în opoziție cu cercurile selecte pe care le frecventează. în repetate rînduri, autorul Stelei fără nume se plînge de lipsa banilor, în termeni fără echivoc. Aidoma lui Balzac, tot timpul citit și adnotat, a cărui biografie îi va fi făcut plăcere s-o îngîne
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
spectacol sau altul. Cartea sa, aparent foarte teoretică, complexă ca limbaj și univers, se arată, la sfîrșit, ca o suită de tablouri și schițe explicite în jurul aceluiași protagonist. Acesta este centrul, la care ajungem treptat, depășind, pe rînd, granițele succesivelor cercuri concentrice. Este ca o expoziție de fotografie în care ACTORUL este privit, admirat, introspectat, idolatrizat din mii și mii de perspective, de foarte aproape, de departe, dintr-un joc de lumini care permit intuiților să se arate. Din fiecare imagine-comentariu
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
măsură comentatorilor și consumatorilor. El a înțeles, printre primii, acest lucru extrem de simplu, apăsat de atâtea edificii artistice și teoretice: că proza, în bună măsură, se scrie nu pentru sine, ci pentru un altul. Pentru alții, cât mai mulți. Lărgirea cercului de interes nu implică întotdeauna concesia, compromisul estetic. Ea a fost obținută de prozatorul ieșean (cu traseu, de acum, european) prin două operațiuni distincte, executate conștient, programatic, la cele două nivele: al tematicii și al scriiturii. În primul, el a
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
Epocii de Aur. Aluzii licențioase sau expresii buruienoase împroșcate în toate punctele cardinale, distracție la greu, cu alcoolul obligatoriu și gagicăreala aferentă, chiulul masiv de la școală și înșurubările ingenioase în cozile comuniste, poante nenumărate, făcute în interiorul găștii și apoi, în cercuri tot mai largi, pe seama cunoscuților și necunoscuților, prietenilor și nesuferiților... O expediție bahică în boxa părinților lui Paganel este de tot hazul, având și ceva inițiatic, de confrerie adolescentină în decor gospodăresc: "Când la Văru' era groasă, mergeam la Paganel
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
fapte bune, ticsit, în schimb de cele rele și va proceda în consecință. Și nici cu cea mai consistentă șpagă, cămila nu va trece prin urechile acului. Din surse în genere bine informate se cunoaște că Infernul este organizat în cercuri, după gradul de vinovăție al locatarilor. Dante a și scris o destul de cunoscută operă pe această temă. Ideea că primul cerc ar oferi anume resturi de confort se elimină de la sine, a te împăca cu gândul că, după o existență
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
nu va trece prin urechile acului. Din surse în genere bine informate se cunoaște că Infernul este organizat în cercuri, după gradul de vinovăție al locatarilor. Dante a și scris o destul de cunoscută operă pe această temă. Ideea că primul cerc ar oferi anume resturi de confort se elimină de la sine, a te împăca cu gândul că, după o existență călduță, destinat Iadului, vei avea parte de unele ușurinți duce la decizii existențiale eronate. Un Infern în care, prin netimp, te-
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
ușurinți duce la decizii existențiale eronate. Un Infern în care, prin netimp, te-ai obișnui, având drept caracteristică în viață adaptabilitatea, nu ține: vei fi prăjit, fiert, smolit, râșnit, sângerat, sfredelit, perpelit și ciuruit fără răgaz chiar în rezervația primului cerc. împrejurarea de a recunoaște în jur persoane ce ți-au fost nesuferite în timpul vieții, acum urlând și smulgându-și cosițele, ori resturile de păr, nu te va ostoi, a zări, printre norii de sulf, în cazanele clocotitoare conaționali despre care
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
păr, nu te va ostoi, a zări, printre norii de sulf, în cazanele clocotitoare conaționali despre care ai fi jurat că n-ar avea ce căuta acolo te va mira doar o fracțiune de secundă. Trăgând cu ochiul dintr-un cerc în altul, văzând la și mai grea chinuire cete de adversari politici, nu-ți va fi mai bine, este chiar posibil să ajungi la concluzia că există o anumită exagerare în tratamentul care li se aplică - și nu numai lor
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
lui Caragiale, nu poartă, de multe ori, o semnătură. Ele nu sînt gîndite ca o operă, nici măcar ca un apendice la ea. Exersarea discuției, într-o lume în care se vorbește enorm, e doar un semn de sănătate civică. Firește, cercul conversației nu se închide pe fapte, ci pe comentarii. Gazetele își dispută una alteia unghiul bun de vedere, rămînînd să se certe la nesfîrșit asupra cutărui sau cutărui amănunt. Flecăreală, ați putea crede. Da și nu, fiindcă impresia că nu
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
Stilizarea este modalitatea curentă, pentru Vasile Gârneț, de a-și construi versurile. Dar ea echivalează, totodată, cu o deturnare a pericolului conștientizat, cu întoarcerea fluxului rezidual al lumii. Prin "declanșarea" ficțiunii, caligrafia acoperă leprozeria. Urletele leproșilor "decorează cerul", pe când micul cerc de prieteni peripatetizează prin grădini cultivate, abordând subiecte ca "ecologia sufletului". Stampele abundă în prima secțiune a volumului. Iar a doua se încheie printr-o strofă extrem de sugestivă: "și încă: râsul bătrânilor așa se auzea/ de parcă cineva se spăla pe
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
pereții și care se aud în alfabetul Morse ca niște inimi bătând. Fenomenul rezistenței la nebunie prin poezie s-a petrecut doar la noi și nu suntem destul de conștienți de unicitatea și originalitatea lui. După cum sunt mândră de sigla Memorialului (cercul de stele al Europei întretăiat de un cerc de sârmă ghimpată) pe care am desenat-o singură, după ce ani de zile m-am rugat de plasticieni să conceapă ei una. Sunt câteva detalii dintr-o infinitate... Dar, ca să răspund exact
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]