2,856 matches
-
nici pe tine, nici pe altcineva, să-și facă seppuku în locul meu. Deși refuzase oferta lui Gessho, Muneharu îi permise să-l însoțească în barcă. Se simțea împăcat. Chemându-și pajii, le ordonă să-i pregătească un kimono albastru subțire, ceremonial, în care să moară. Și aduceți-mi o pensulă și cerneală, ceru el, amintindu-și să le scrie o scrisoare soției și fiului său. Ora Calului se apropia cu repeziciune. Fiecare strop de apă potabilă era esențial pentru viața oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prea mulți oameni, așa cum se zvonea despre clanul Shibata, care-și cazase aproximativ zece mii de soldați în Kiyosu. De îndată ce reveni acasă, Hideyoshi se plânse că înăuntru era fum. Ordonând să se deschidă ferestrele, aproape că-și aruncă pe jos robele ceremoniale, cu blazonul de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani, îi duceți în sinagogi și îi dezbrăcați, nu așa faceți? Îi drogați..., nu vrei să recunoști? Și băgați în ei tot soiul de lucruri, nu-i așa? Scule, desigur, scule lucioase, bombate și alte chestii și mai sinistre: lumânări ceremoniale, pumni, menore. Încearcă să negi, poți? — Nu. — Nu vrei să negi? De ce aș face-o? Mi-a sărit deodată la beregată. Și, firește, exteriorul acela dolofan, moale și aparent neajutorat era doar atât: un exterior. În realitate, mușchii lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru taică-su istoria fusese totul, însă degeaba, el personal n-a putut s-o îndrăgească nicodată, poate doar fragmentele referitoare la capetele încoronate, și lui taică-su îi plăcea să-i istorisească mai cu seamă despre vechii suverani și ceremonialul regal denmormântare, despre cum erau trimiși vikingii pe ultimul lor drum în corăbii aprinse, despre mormintele egiptenilor și aztecilor și comorile fabuloase îngropate acolo, despre câte slugi au luat cu ei în moarte ca să-i slugărească și în viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se văd ca niște simulacre ludice placate pe vid: „A avea aerul că povestești fără să povestești nimic poate duce la un epic pur”. „Caz-limită”, fabula „Cronicari” e privită din perspectiva unei estetici puriste, conform căreia „poezia este un mod ceremonial, ineficient de a comunica forma goală a activității intelectuale. Ca să se facă înțeleși, poeții se joacă, făcînd ca și nebunii gestul comunicării fără să comunice în fond nimic decît nevoia fundamentală a sensului uman de a prinde sensul lumii” (1971
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
emoție cum îți sar, pe rând, toate plombele din gură. După o asemenea cuvântare, demnă de un discipol strălucit al preacuviosului sfânt Ioan Gură de aur, mulți s-ar fi așteptat ca să i se înmâneze cheile de la cimitir, cu tot ceremonialul de care era capabil un consiliu municipal, chei frumos aurite la comandă și legate cu o panglicuță roz, diafană ca un abur. Dar spre stupoarea lui, n-a fost să fie așa. Unii dintre cei 23 de consilieri, erau la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
porticului. — Mă bucur să te Întâlnesc În sediul oficiului dumitale, frate, Îi zise, Întinzându-i ostentativ crucea pe care o purta la gât. Dante mișcă Încet din cap, ignorând gestul. Celălalt Își retrase crucea cu iuțeală, fără să remarce Încălcarea ceremonialului. — Vă aflați aici ca să stați de vorbă cu Consiliul? Îl Întrebă Dante. — Nu cu Consiliul, ci cu domnia ta, messer Alighieri, care ești glasul cel mai nobil al Consiliului. — O noblețe care se naște din capacitatea de a rezista la lingușire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
forță de muncă, ca expresie a protestului lor Împotriva șomajului și salariilor scăzute. Aluzie la binecunoscutul vers al poetului romantic William Wordsworth - „The Child is Father to the Man” - „Copilul este Părintele Omului”. Preoții vechilor celți, numiți druizi, Își desfășurau ceremonialurile religioase În dumbrăvi de stejari. Stejarul era socotit un copac sfânt. Engl. enclosures: pe vremea dinastiei Tudorilor, pământurile comunale Începuseră să fie parcelate și Împrejmuite cu garduri vii În favoarea moșierilor care se ocupau de creșterea oilor și comerțul cu lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de Tefnaht căruia îi clănțăneau dinții și urmat de liniștitul Auta, păși spre ușa deschisă, în vreme ce toți ceilalți rămași în urmă, robi, slujitori și soldați, căzură în genunchi cu frunțile la pământ. Cei doi preoți îndurară cu teamă abia stăpânită ceremonialul îmbrăcării globurilor sticloase și înșurubarea săgeților în creștet, apoi intrară în încăperea cea mare a turnului. Trei jilțuri goale, albastre îi așteptau. Făcîndu-li-se semn, preoții se așezară, pipăindu-și întruna globurile de pe cap, iar Auta rămase în picioare. Unul dintre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în saloane iar comunicarea interpersonală stătea a da în clocot, malacii se pregăteau să-i ia pe pacienți la furtune. Asta însemna să le aplice tușeul rectal. Bolnavii adulmecau pericolul și cei care puteau vorbi își reluau fiecare, de groază, ceremonialul verbal, frazele obsedante. Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se adăpostea fiecare după delirul lui de negație, era modul lor de a striga după ajutor: - Tovarășul director, nu mă pisa. Lasă-mă cubic sau paralelipipedic! (cum implora, pe vremuri, și bietul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sistematizeze istoria, doctrina, formele de manifestare ale Împricinatului fenomen. Ca Într-un index imaginar, iată ordonate alfabetic parte din răspunsurile la simpla Întrebare „Ce este dandysmul?”: abstracție vie, angelism, aristocrație (un nou fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine Însuși, demonism, doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu, mistică, mit, mod de viață, modă, mondenitate, morală, narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prin furculițele de argint ale alesei societăți, dar și o grijă sporită pentru ritmul unei cine sau al unui prânz, pentru pauzele de conversație ori de tăcere. Statul la masă și mâncatul În public se supun unor reguli stricte, de ceremonial aproape sacru. Însă menținerea siluetei devine pentru dandy nu numai o chestiune estetică, ci, după cum susține cu Îndreptățire G. Matzneff, și una morală. Un corp stăpânit, ținut sub control, dovedește o dată În plus că dandy-ul se supune total propriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bun sfârșit o acțiune utilă; ele trebuie să rămână gratuite; ele nu trebuie, de asemenea, să ajungă a pune În discuție morala teocratică; trebuie așadar să se ancoreze În pura gratuitate a dandysmului. Pe de altă parte, dandysmul este un ceremonial și Baudelaire n-a uitat să insiste asupra acestui fapt. E, spune el, cultul eului și el se proclamă totodată „preot și victimă”. Dar, În același timp și printr-o aparentă contradicție, el pretinde ca, prin dandysm, să pătrundă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acest model ea Împrumută ideile de gratuitate, de solidaritate mecanică și de parazitism. Dar ea supralicitează În ceea ce privește condițiile de acces la această asociație. Caracterele esențiale ale artistului sunt exagerate, Împinse la extrem. Exercițiul Încă utilitar al meșteșugului artistic devine pur ceremonial al toaletei, cultul frumosului care produce opere stabile se transformă În gustul pentru eleganță, pentru că eleganța este efemeră, sterilă și perisabilă; actul creator al pictorului sau al poetului, golit de substanța lui, ia forma actului strict gratuit, În sensul gidian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lucru pe care cei de față nu scăpau prilejul să-l critice. Singurele care rezistau erau bocitoarele, care credeau că vor primi plată mai consistentă dacă se tânguiau mai tare. La patruzeci de zile de la deces, condoleanțele reîncepură după același ceremonial, vreme de trei zile. Săptămânile astea de doliu au fost prilejul nimerit pentru tatăl și unchiul meu ca să schimbe câteva vorbe de împăcare. Nu era încă o apropiere, departe de așa ceva, iar mama s-a ferit să-i iasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atingând podeaua, să adune cu mâna un pic de țărână și să și-o presare pe cap și pe umeri. Supușii principelui trebuie să facă la fel, dar numai atunci când i se adresează acestuia pentru prima oară; pentru întrevederile următoare ceremonialul se simplifică. Palatul nu e mare, dar aspectul lui este foarte armonios; a fost construit cu două veacuri în urmă de un arhitect andaluz cunoscut sub numele de Ișak din Granada. Deși este vasalul lui Askia Mohamed Ture, rege peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vă lăsați furat de expresivitate În dauna coerenței. Aveți ceva Împotrivă să ne Întoarcem la chestiunea ecourilor genezei reale a Pământului În memoria culturală a umanității? Când spun „memoria culturală”, nu mă gândesc la fondul mitologic de uz curent - legende, ceremonialuri religioase ori seculare, credințe, ritualuri etc. - care circulă liber pe varii meridiane și continuă să-i surprindă pe specialiști prin notele sale comune, În pofida distanțelor mari care separă colectivitățile unde apar și a imposibilității contaminării prin contact. Mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
comemorare a Creației este într-adevăr o reactualizare a actului cosmogonic ne-o dovedesc atât ritualurile, cât și formulele rostite în cursul ceremoniei. Lupta dintre Tiamat și Marduk era redată printr-o confruntare între două grupuri de personaje; regăsim același ceremonial la hitiți, tot în cadrul scenariului dramatic prilejuit de Anul Nou, la egipteni și în ținutul Ras Shamra. Lupta dintre cele două grupuri de personaje repeta trecerea de la Haos la Cosmos, actualizând cosmogonia. Evenimentul mitic redevenea prezent. "Să-l învingă mereu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nou, la egipteni și în ținutul Ras Shamra. Lupta dintre cele două grupuri de personaje repeta trecerea de la Haos la Cosmos, actualizând cosmogonia. Evenimentul mitic redevenea prezent. "Să-l învingă mereu pe Tiamat și să-i grăbească sfîrșitul!", striga conducătorul ceremonialului. Lupta, victoria și Creația aveau loc chiar în această clipă, hic et nunc. Deoarece Anul Nou este o reactualizare a cosmogoniei, el implică reluarea Timpului de la începuturile sale, adică refacerea Timpului primordial, a Timpului "pur", cel care exista în momentul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să salveze recoltele amenințate, să poarte cu succes un război ori să facă o călătorie pe mare. Recitarea rituală a mitului cosmogonic joacă un rol important mai ales în vindecări, care au drept scop regenerarea ființei omenești. În insulele Fidji, ceremonialul instalării unui nou suveran poartă numele de "Facerea Lumii", iar acest ceremonial se repetă și pentru salvarea recoltelor amenințate. Cea mai largă aplicație rituală a mitului cosmogonic se întîlnește probabil în Polinezia. Vorbele pe care Io le rostise in illo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
facă o călătorie pe mare. Recitarea rituală a mitului cosmogonic joacă un rol important mai ales în vindecări, care au drept scop regenerarea ființei omenești. În insulele Fidji, ceremonialul instalării unui nou suveran poartă numele de "Facerea Lumii", iar acest ceremonial se repetă și pentru salvarea recoltelor amenințate. Cea mai largă aplicație rituală a mitului cosmogonic se întîlnește probabil în Polinezia. Vorbele pe care Io le rostise in illo tempore pentru a crea Lumea au devenit formule rituale. Oamenii le repetă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să repete gesturile exemplare ale zeilor nu se deosebesc, în aparență, de activitățile firești: este vorba de repararea rituală a bărcilor, de rituri legate de cultivarea plantelor comestibile (yam, taro și altele), de refacerea sanctuarelor. În realitate, toate aceste activități ceremoniale se deosebesc de aceleași munci făcute în zilele obișnuite prin faptul că ele nu privesc decât anumite obiecte, care sânt într-un fel arhetipurile categoriilor respective, și prin aceea că se desfășoară într-o atmosferă impregnată de sacru. Într-adevăr
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bărcilor sau cultivarea rituală a plantelor (yam, de pildă) nu mai seamănă cu aceleași munci desfășurate în afara perioadelor sacre. Ele sânt mai exacte, mai apropiate de modelele divine, și sânt în același timp rituale, fiind călăuzite de o intenție religioasă. Ceremonialul reparării unei bărci nu are nici o legătură cu faptul că barca trebuie reparată, ci arată că, în vremurile mitice, zeii le-au arătat oamenilor cum anume se repară bărcile. Nu mai este vorba de o operație empirică, ci de un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
închinată recoltelor are și ea un model divin: hierogamia Zeului fecundator cu Pămîntul-Mamă.27 Fertilitatea agrară este stimulată cu ajutorul unei frenezii genezice neînfrînate. Dintr-un anumit punct de vedere, orgia amintește de nediferențierea de dinaintea Creației. Așa se explică de ce unele ceremoniale prilejuite de Anul Nou cuprind ritualuri orgiastice: "amestecul" social, libertinajul și saturnaliile simbolizează întoarcerea la starea amorfă care a precedat Facerea Lumii. Atunci când este vorba de o "creație" la nivelul vieții vegetale, scenariul cosmologico-ritual se repetă, pentru că noua recoltă echivalează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a Cosmosului se întemeiază importanța religioasă a primăverii. De altfel, în cultele vegetației, semnul prevestitor al tainei cosmice este mai important decât fenomenul natural al primăverii și al apariției vegetației. Grupuri de tineri merg pe la casele din sat, în cadrul unui ceremonial, ținând în mână o creangă înverzită, un buchet de flori, o pasăre.30 Este semnul iminentei reînvieri a vieții vegetale, care arată că taina s-a împlinit și că primăvara este aproape. Aceste rituri au loc în cea mai mare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]