26,437 matches
-
gata, mai durează ceva vreme, dar la iarnă vom fi în casa noastră. * Alex se gândi că totuși, dacă Ina nu venise niciodată la această casă, ar fi bine să-i facă o surpriză, să-i arate noua locuință la cheie! Urma ca apoi, în câteva zile, să procedeze la mutarea lucrurilor, la completarea cu mobilier și mobilă adecvată pentru cele patru camere. Bucătăria și camera copilului necesitau un plan special de amenajare, o mobilare adecvată. Zilele trecură una după alta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
amintea nici măcar în treacăt despre vizita aceea, devenită acum o curiozitate deosebită pentru Ina. Alex intuia nerăbdarea soției sale, dar cum își propusese ca totul să constituie o surpriză, voia ca la intrarea pe poarta noii locuințe să i ofere cheile și să-i spună cu satisfacție: Iată cuibul visurilor mele! Într-o duminică dimineață, după derularea programului de rutină, Alex o strigă pe Ina din bucătărie: - N-ai vrea să mergem până la casa noastră? - De ce nu, numai să mă îmbrac
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu o oarecare emoție lângă poartă, încercând să o deschidă. Nu fu cu putință. Alex, după ce deschise poarta, zise: - Aceasta e casa visurilor mele pe care le-am strâns într-un buchet pentru tine și Mihăiță! Uite, ai aici toate cheile! Ina, copleșită de eveniment, cu glas pierit, abia reuși să spună: - Tu m-ai zăpăcit cu totul, dragule, și-l îmbrățișă. I se alătură și Mihăiță care, ca un mânz nu se depărta niciodată de părinții lui. Abia stăpânindu-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
eveniment, cu glas pierit, abia reuși să spună: - Tu m-ai zăpăcit cu totul, dragule, și-l îmbrățișă. I se alătură și Mihăiță care, ca un mânz nu se depărta niciodată de părinții lui. Abia stăpânindu-și emoțiile, Ina introduse cheia în ușa de la intrare. Uimirea ei nu se putea cristaliza în cuvinte. Străbătu încăperile, deocamdată goale, dar care și așa respirau o eleganță demnă de opera unui inginer constructor. Era mândră de soțul ei. Când vor veni părinții să-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe Măriuța, la mama sa. Despărțirea de fetița ei scumpă o resimțise ca pe un început al sfârșitului. Stătea ore în șir cu ochii fixați într-un punct de pe plafon, prin care își trimitea sau își rechema amintirile, rememorând punctele cheie ale vieții. Dacă ar fi încercat să pună în cele două talere ale unui cântar numit soartă sau destin faptele și evenimentele parcurse, talerul în care aveau să se adune mâhnirile, necazurile și neîmplinirile nu ar fi putut să păstreze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe alături, o pungă mizerabilă, de culoare neagră, se duse la arborele de mai dincolo, o aruncă între câteva crengi, reveni la mașină, scoase cheile din contact și dădu să intre în clădire. Între timp, oaspeții sosiți cu elicopterele începuseră să o ocupe. Pe care cum îl întâlneau, fie că ieșea fie că intra, îi dezarmau șil luau după ei, mai în voie, mai forțat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lucrurile, eu plec după mașină, și, ce să mai discutăm, o luăm din loc. Dânsa și-a pus lucrușoarele în valize, el s-a dus nițel prin parcări, a găsit o mașină bună, frumoasă, nouă, lăsată neglijent, ba, și cu cheile în contact, a urcat la volan, s-a prezentat în fața iminentei mirese, și au luat-o către frontieră. La graniță au dat peste un alt neglijent. și s-au văzut, iute, în țara vecină. Fata avea servici bine plătit. Facilita
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nasc răstălmăcesc sau anulează (prin asimilare) vechile păreri... Mania găsirii de „noduri și semne“, ceea ce e bine pentru o operă mare, începuse încă din timpul vieții scriitorului. Fiecare dintre interpreți trăia în secret bucuria, iluzorie de altfel, că a descoperit „cheia“ romanului, „grila“ unei înțelegeri fără rest... Nedorind neapărat să-și explice opera, ca Gide în jurnalul său, Sadegh Hedayat a încercat în discuții particulare sau în articole (răspunsuri la întrebările cititorilor), să demitizeze neintenționalitatea ideatică a cărții. Merită cu prisosință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl căpătasem în cursul plimbărilor mele nocturne, am deslușit o formă îmbrăcată în negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea mi s-a îndreptat involuntar spre silueata neagră, spre doi ochi mari, tenebroși și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide și uscățive. Ochii aceștia care mă fixau fără a vedea, îi știam deja. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă înșelasem: era Ea. Mut de uimire și nemișcat, eram asemenea unui om care visează, care știe că visează, ar vrea să se trezească, dar nu poate. Chibritul arse până la capăt, frigându-mi degetele. Atunci mi-am revenit. Am răsucit cheia în broască, ușa se întredeschise. M-am dat de-o parte. Ea se ridică și, precum cineva care cunoaște drumul, traversă coridorul întunecos și deschise ușa de la camera mea. O urmai. Am aprins lampa, precipitat. Ca să văd că Se întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și picioarele. Am așezat trunchiul și membrele în cufăr, în ordine, le-am acoperit cu hainele Ei, aceleași haine negre. În sfârșit, am tras capacul, am încuiat cufărul și am pus cheia în buzunar. Când am terminat, am respirat ușurat. Am ridicat cufărul și l-am cântărit în mână. Era greu. În viața mea n-am mai simțit o astfel de oboseală. Nu, n-aș fi putut pentru nimic în lume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Am ridicat cu grijă cufărul și l-am așezat în groapă. Dimensiunile erau exact pe măsura lui. Totuși, pentru ultima oară, doar pentru ultima oară, am vrut să mai privesc înăuntru. M-am uitat în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
premieră a piesei, ori a operei Macbeth, cred că ar fi o idee originală să inviți publicul să deguste cîteva dintre rețetele din această carte... Să rămînem În domeniul muzicii : de la Moinești, Vasile Robciuc, președintele Asociației Tristan Tzara, Îmi trimite Cheia orizontului : un op trilingv, voluminos - peste 500 de pagini, format A4 ! - dedicat, firește, marelui dadaist. Pe lîngă un argument semnat de coordonatorul lucrării (același V.Robciuc), cartea mai cuprinde un studiu robust, competent articulat, al lui Gheorghe Firca, poeme ale
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
moț, o chestie serioasă, vezi bine. Așa că te zorește să-l ajuți și să-i dai sculele la mână. Observă că ești cam mocăit și că profesor, profesor, da' nu prea vezi meserie și habar n-ai să deosebești o cheie de șai'șpe de una de douăzeci vai de capu' tău. Când ajunge pe la jumătate cu lucrarea, își dă seama că betonul e prea gros. N-ai o rotopercutantă? Nu!? N-ai și tu așa ceva prin casă!?! Da' măcar un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
O măsură de siguranță în plus nu strică niciodată, chiar dacă prin subsolul acelei aripi nu pătrundea cineva decât o dată pe an, cu ocazia vreunui inventar. La ultima ușă se opriră. Vasile desfăcu mecanismul ingenios de închidere cu un soi de cheie cu cap triunghiular, meșterită manual. Intrară în acea cameră și iată că aici becul era la locul său, lumina lui dezvăluind ochilor curioși ai șoferului comoara ce consta în mai bine de o jumătate de tonă de fier. La loc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spre un dulap metalic în care își ținea lucrurile. Și ăsta avea sudate două urechi solide care erau prinse între ele cu același dispozitiv artizanal pe undeva având și el un anume specific național care nu se descuia decât cu cheia aceea cu capăt triunghiular. Cotrobăi prin dulap și începu iarăși să arunce cu sudalme, îndârjit: "Băga-mi-aș picioarele în creierii mei dă papagal bou, care sunt io! Ce dreacu' oi fi făcut cu sticlele alea două dă la ofertă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
licori. Nici nu-i plecase bine schimbul, când Petrică, cu mâini tremurânde, deșurubă dopul primei sticle și trase un gât zdravăn. După un minut, bâțâiala mâinilor se diminuă remarcabil și, după ce aruncase în jur câteva priviri rapide, portarul scoase o cheie triunghiulară care, minune!, se potrivea perfect la sistemul de închidere al dulapului lui nea Vasile. Deschise relaxat ușa și luă zâmbind cele două sticle borțoșele pe care le căutase celălalt portar trăgând atâtea ponoase de pe urma lor. Orice s-ar fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
frecvență de intrări și ieșiri o avea o duduie corpolentă, între două vârste. Prima dată scoase capul și privi în sala de așteptare. Și-l retrase rapid, spunând cuiva dinăuntru: "Nu-i cine știe ce". Un minut mai târziu, ieși cu niște chei în mână și se duse la grupul sanitar. Deschise ușa de acolo cu o yală și dispăru în toaleta rezervată cadrelor, închizând, tot cu cheia, în urma ei. De fapt, că să păstrez acuratețea descrierii, trebuie spus că era singura toaletă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
retrase rapid, spunând cuiva dinăuntru: "Nu-i cine știe ce". Un minut mai târziu, ieși cu niște chei în mână și se duse la grupul sanitar. Deschise ușa de acolo cu o yală și dispăru în toaleta rezervată cadrelor, închizând, tot cu cheia, în urma ei. De fapt, că să păstrez acuratețea descrierii, trebuie spus că era singura toaletă vizibilă. După alte cinci minute, apăru de acolo cu o figură întrucâtva mai mulțumită și se salută cu doi bărbați cu costumașe verzi și bonete
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat." "Noroc că în birou' meu am închis ieri cu cheia, să nu năvălească ăia cu porcăria lor. Dacă ar fi dat la gândaci și aici, pe cuvânt că-mi luam o săptămână medical!", amenință ea. Milena se mulțumi să zâmbească subțire. Săvuleasca ridică din sprâncene, receptând abia acum spusele subalternei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe care nu o mai auzise până atunci. Dar se căzni să o bage la cap. I se părea că sună coolișor de tot. O repetă de câteva ori, în timp ce urca spre biroul lui: "Teichitizi, teichitizi, teichitizi..." Înainte să răsucească cheia în broască, renunță la repetiție și își zise cu un zâmbet ironic: Auzi la el ce să vaietă. Mi-o ajunge și mie cât alerg și cât mă zbat! Să mori tu, baros'? Uite, cin'zej dă mii de euroi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la secretara blonduță și începu să analizeze cu glas tare întreaga întâmplare: "Bine, mă. Admitem cazu' că tu nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta, că doar am încuiat-o cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
camera asta, că doar am încuiat-o cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu grijă în colțul din dreapta. Oftă încruntat. "E acolo, nu?", făcu Monica, trecând imediat la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu grijă în colțul din dreapta. Oftă încruntat. "E acolo, nu?", făcu Monica, trecând imediat la contraofensivă. "Da-i mai ușor să-ți sară dracii pă mine. Ți-ai și găsit un motiv ca să te scoți pentru bulșităria cu Simona
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
foamea-n gât, ceva, să-l spargă cu bătaia, să-l bage o lună-n spital". "Îi rup capu', mă! Doar să-l prind, fir-ar mămițica lui a dracului, să fie!", se ambală Ciucurel. Deschise sertarul și-i dădu cheia, uitându-se în ochii ei și zicând: "Ai și tu dă grijă p-aici!". Adăugă, luându-și pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv. Hai, te-am pupat!". Coborî, privi mohorât către BMW-ul negru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]