2,820 matches
-
cu toții doar domni, iar Între prietenele mele tot bipede chiar eu greșesc adesea, riscând o coadă de mătură pe spinare, căci nu le pot citi actele de identitate: doamne, domnișoare, văduve, divorțate: Ei, bipezii, sunt nesemnificativi, pe când Ele sunt esențiale. Cică omul s’ar fi eliberat de instincte; nici pe departe, zic eu, riscând un cucui, chiar de la buna mea prietenă, căci și microfonul are coadă. Și mai risc unul, când mă gândesc că Încurcăturile dintre apelativele abia amintite nu’s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și În Natură; de parcă absolutul, acel artificialism pur uman, s’ar putea regăsi În relativul lumii. Și, cui vrea să-l asculte, Îi desenează deîndată un triunghi, greșind din nou, căci Îi spune, trecând din plan În spațiu, „piramida trofică“. Cică baza ei, largă, e vegetalul, producătorul primar. Un al doilea rând de pietre, evident mai scurt, l’ar construi consumatorii primari, să le spun niște gâze care rod frunze. Un alt rând de pietre, Încă mai scurt, e reprezentat de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fructului oprit, mai degrabă negustat, adică necunoscut. Ca, de pildă, mai toate tainele Naturii. Cât mă privește, sunt incoruptibil, ca unul care cunoaște Natura pe de-a’ntregul, barem aceea care e acum. Voi, românii, aveți o mitologie foarte măgulitoare: cică eu, ca Nefărtat, am cooperat jumi-juma cu „ăla“, zis Fărtat, la facerea lumii... Și, nemuritor fiind, voi percepe rând pe rând ca banalități tot ceea ce Natura va crea ca nou În evoluția ei. Cred că am pus gheara pe rană
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu Adam. Ce-mi pasă că o să vă doară? În fond, asta vreți, siluind Natura: să dați de... mine. Iată acum și deosebirea dintre experimentul meu și acela al viitorului meu colocatar. Sunt cam leneș, și așa ispitesc pe cercetători - cică e o profesie -, ca să nu-mi rup oasele muncind. Dar numai pentru fleacuri. Iar viitorul meu colocatar, cam infatuat de felul lui, ba chiar și felin, a găsit o scuză: El spune că sunt două feluri de a face cercetare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
voie să dau rămurele pe unde voiam, și au purces la „manichiură“. Și, când - Înzdăvenit - Începeam să-mi fac planuri de viitor, m’am trezit smuls și băgat, Împreună cu toți frații de pe rând, cam Într’o râlă, Într’o brazdă. Cică trebuia să fiu vândut, iar locul meu dat altuia. Au venit unii, mi-au „cântărit“ ramurile, ce mai rămăsese din rădăcini, coletul, tulpina; mi-au scrijelit scoarța, să vadă dacă’s viu; eu am răbdat, dar ei au zis că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Pentru o vreme Însă, căci: Entropizarea continuă, rozând principiul națiunii suverane. Fragmentând statul național În favoarea altui principiu: suveranitatea etnică, prin care apar noi state În ONU: din Cehoslovacia două, din Jugoslavia cinci până la Daton. Iar uneori se sare și calul: cică moldovenii, adică basarabenii, sunt un popor, o etnie, aparte de cel român, mai dihai, aparte și de moldovenii dintre Carpați și Prut... Și aș putea spune că, după ce a Însemnat Kosovo, adică - sper doar o Încercare - de a diviza Serbia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câștigat cu trudă la vânătoarea de ieri? De asta, Îmi permit acum să mă duc la culcare. Nu ca voi care munciți din greu și risipiți la fel... dar de ușor. Mereu vrând mai mult decât vă trebuie. 9. Vânătoare Cică 25% din vânatul pe patru picioare Îmi scapă, iar 90% din zburătoare așișderea. Prima aserțiune e corectă, dar pe a doua s’o creadă cine-a zis-o: nu-mi scapă nici o vrabie... Paradoxal? Nicidecum. Și iată de ce: Ce are
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ogor, prin pâine, fie aceea fosilă, benzina cu care-și „hrănește“ mașina. Dar, decât mașină, mai bine Radio Iași. Și veți vedea de ce. 10. „Cruzime“ Cristi e supărat pe mine. Nu pentru că a măturat penele Împrăștiate prin toată casa, dar cică am chinuit vrabia prinsă, În zori de zi, pe balcon. Deh! era Încă „oarbă“. Dar a avut bunul simț s’o calmeze pe „pisica“ lui, la fel de contrariată de „cruzimea“ mea, dar și săritoare Întru salvarea vrăbiei, cu cuvintele: „E munca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
melodii populare. Nu se pomenea petrecere la care Lae Nițului să nu fie chemat, așteptat cu nerăbdare și cu sfințenie ascultat de toată suflarea satului. Se spune că în război, în focul luptelor cu dușmanul, el cânta îmbărbătându și camarazii. Cică în perioada în care a fost spitalizat după ce o schijă dușmană i-a betejit ambele picioare, acolo în lazaretul de campanie potolea cu cântecele lui, dorurile de plaiuri natale, suferințele tuturor camarazilor, vremelnic internați cu el. Când Lae Nițului începea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că în fântâna mea tocmai o căzut soacră-mea și nu-i ajunge apa decât până sub nas, no !» * * * Povești cu Măria Când erau feciori, și când Ion începuse a-i trage clopotele Măriei, într-o seară senină de primăvară cică, acesta striga discret la pălanul Măriei, să n-audă vecinii. - «Mărie... Mărie !» De peste drum se deschide o fereastră în care apare capul lui Gheorghe ca să-l întrebe : - « Ce vrei mă?»... Iritat, Ion îl ia rost : - «Ce vreau eu ?, Ce vrei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Balet Ce-or fi făcut eroii noștrii la București la Congresul ceapiștilor nu știu cât o fi fost de interesant, dar foarte interesant a fost ceea ce au avut ei a povesti când s-au întors de acolo după o săptămână încheiată, că cică într-una din seri, tovarășii care-i invitaseră la congres, i-o fo dus la un spectacol mare de balet cum nu s-o mai văzut. Și povestea Ion noaptea pe tălpiță la toți cei ce se adunaseră de pe uliță
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lui rămasă în istoria neamului, oamenii satului îi păstrează pentru veșnicie, pioasă amintire. Din tradiția orală a celor ce l-au cunoscut, am mai reținut câteva din ale sale, cărora le facem loc aci în spațiul de care mai dispunem. Cică atunci cînd aștepta să fie primit în audiență la împăratul Franz Iosif, fără să ajungă să fie ascultat vreodată, într-una din clipele de răgaz a ieșit să se aerisească pe ulița principală a Vienei. Într-una din vitrine a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
avut de suferit din cauza acestui de-al doilea flagel de dimensiuni cel puțin la fel de globale, poate mai mult decât în timpul primului. Ba mai mult, el s-a prelungit pe mai multe generații, chiar după așa zisa încheiere a ostilităților, care cică s ar fi produs la 9 mai 1945. Din nefericire cel de-al doilea război mondial s-a încheiat, dacă s-o fi încheiat, prin divizarea întregii omeniri în două mari zone de influență, care a dus la așa o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sătucul acela numit Târgoviște, care nu după prea multă vreme va fi ales de viitorii domni de pământ ai locului, drept Cetate de Scaun. Pe concret, pe nume, primul locuitor cunoscut, al satului, transmutat acu în secolelele mai din urmă, cică ar fi fost Neculae Vodă, fiul lui Ioan Vodă Crețul, stabilit în anul 1820 în comuna Gheorghenjie din județul Silistra, azi în Bulgaria. Aflăm acest amănunt din povestirile din Cronica de casă a neliniștitului Constantin Folea, care în peregrinările sale
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
căutat cu osârdie pe Iorga la Ploiești, la Câmpina, spre a preveni nenorocirea și, implicit, decredibilizarea Legiunii. Nu l-a găsit. De aici încolo încep alte nedumeriri: Sima îi arestează pe asasini și tot el, a doua zi, îi eliberează. Cică... din milă! Mai târziu, în lagărul german de la Buchenwald, Boeru încă se mai mândrea cu isprava asasinatului. Sima l-a dezavuat, publicând, la Madrid, broșura "Cazul Madgearu-Iorga" (n-am găsit-o nicăieri; n-o fi apărut și la noi?) "Țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
odată, în lumea scenei, un soi de vânt al nebuniei, care întunecă mințile și solidarizează otova întru demolare oarbă. Vor fi apărând probabil, după aceea, niscaiva regrete. Ei, și? Operația reușită, pacientul, mort. * Ș tie cineva ce-i aia senologie? Cică ar fi știința... sânilor, capitol al medicinei. Editura Institutului European a trimis în librării o carte neașteptată și neobișnuită. Se intitulează " Elemente estetice în senologie" și-i datorată prof. dr. Mihai Pricop. Nu-i o carte strict medicală, deși conține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
voluptate pe seama lui scene melodramatice derulate complet altfel decât le consemnează istoria literară și le prezintă însuși dramaturgul, e nu numai bizarerie, ci și copilăreală cu iz de sacrilegiu. Crudu imaginează exact pe dos împrejurările premierei cu "Steaua fără nume": cică bietul Sebastian, recte evreul Iosef Hechter, era obligat să măture zăpada din stradă taman când se derula reprezentația la care, evident, nu i s-a permis să asiste. Ori, cum bine se știe, lui Hechter-Sebastian nu i s-a interzis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vara aia sora lor cea mică, târfa aia ordinară, a vândut locul de veci al familiei cu tot cu morții din el și cu locurile rămase libere. Până să-și dea duhul după ce a dat mașina peste el, pe patul de moarte, cică avocatul Voicu Vițelaru ar fi Învățat-o cum să instrumenteze această prestidigitație sinistră și incredibilă, pe care Motănica a clocit-o vreme de câteva luni așteptând să se mai liniștească spiritele după moartea mămicii mele, iar de-acum nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unde naiba s-o fi dus?— și p-ormă te-am văzut cu ăla... Ce vroia boschetaru’ ăla de la tine? Îl găsiseși de client să-i vinzi geanta cu țoale? — Ba să-l fut În gură, că tocmai asta voia: cică să-mi sugă pula cu cin’zeci de lei. Ca să vezi ce idiot. I-am spus că fără trei sute nici să nu se gândească, că io sufăr cu capu’ și trebui’ să mă-ngrijesc. Îmi trebui’ să mă hrănesc, băutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de plânsul ei. Vii grămadă peste... și iar se poticni și nu mai apucă să continue, că uite-l pe Carol Întorcându-se și noi grămadă pe el să-l Întrebăm ce-a fost. - A tras un dobitoc În aer. Cică n-a vrut unul să se oprească la control. Trage aiurea ca să sperie lumea. - E unu’ așa, roșcovan și cu mustață? Întreabă Ortansa. - Da, ăla, tot ăla. - Ăla trage din oră În oră. Parcă special o face. Să sperie lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a aflat că la Început ancheta era pe cale să descopere că ei s-au luat la harță și Viorel i-a făcut vânt lui taică-său și ăsta s-a lovit cu tâmpla de ceva și a rămas țeapăn acolo. Cică Viorel a declarat ceva de felul ăsta, Însă mai apoi și-au schimbat declarațiile și el și maică-sa. L-a sfătuit cineva, că poate-l scot basma curată, poate scapă. Poate nici nu-i vinovat, spuse Ortansa, la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de versuri. Pentru mulți prozatori și poeți dornici de afirmare s-a zbătut de altfel doamna Plumbeanu și adesea cu folos, drept pentru care azi se găsesc destui care s-o muște de fund, supralicitându-i generozitatea și calitățile profesionale. Cică s-ar fi Învârtit și ea la viața ei pe-acolo pe-aproape și s-a futut cu cine s-a nimerit, și cu cine i-a plăcut, și cu cine a fost nevoie, dar uite că a avut mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de a se lăsa bărbierită la fund și dezinfectată cu limba de asistenta aia roșcovană. Totuși n-o prea vedeam coborându-se până Într-atât Încât să strângă Între picioare bâzdâgania aia de om, și-n pofida atâtor revărsări teatrale, cică nici Restoiu n-a insistat cine știe ce, tot oful lui zbuciumându-se Într-o singură direcție. Aia e, că ținea cu tot dinadinsul ca Ortansa să divorțeze. Pentru el, da, să rămână doar ei singuri-singurei, să se zbenguie ca doi iezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știi p-ăia ai lu’ Gilbert Trandafir? - Da, bre, ie veri cu tata ei. Ie proveniți din Caracal și mai are neamuri la Techirghiol. - Pe el, pe Gilbert, nu l-ai văzut pe-aicea? - Nici vara trecută n-a fost. Cică și-a deschis prăvălie În Caracal. - Da’ pe fii-su nu l-ai văzut? - Pe care, că ei e mulți. Așa-i, că uitasem că Gilbert are șase sau șapte fii și două-trei fiice, toți din coapsa lui ieșiți, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Boiu. a Bis. ref., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală primară ref. Cădea, a Bis. ref., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală primară ref. Camacean, a Bis. ref., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală primară rom. cat., Cică, a Bis. rom. cat., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală primară rom. cat. Cetariu, a Bis. rom. cat., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală primară ref. Cetariu, a Bis. ref., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală primară
DECRET nr. 176 din 2 august 1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor congregatiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţămînt general, tehnic sau profesional*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125385_a_126714]