2,841 matches
-
porțelanul farfuriilor. Abia după o masă sănătoasă, ca la turci, se poate trece la discuțiile serioase. - Măi Lică, e nasol. Fata asta trebuie să fugă la turci. - Da’ ce-a făcut? - E urmărită de poliție acolo la ea-n Babadag. Cic-ar fi pus foc la casa unei femei de-acolo, gazda mea la care-am stat... N-a pus ea focu’, se pare c-au fost niște moldoveni, da’ acuma fata-i speriată rău, trebuie să plece pentru un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sub izmenele de un alb aproximativ, mădularul înfierbântat. Fierbințeala i-a urcat până-n urechi, deși numai el avea impresia că toată lumea, chiar și Mary care l-a rezolvat scurt, se uitau numai la excrescența lui. Ascuțirea asta a simțurilor pământești cică vine la cei aflați în pragul morții în ultimele ore de viață, o formă de zile mari, ca un fel de răgaz pentru a lăsa în deplină cunoștință ultimele indicații. Dacă asta era, Aleks n-avea nevoie de răgaz. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
crește-un pom, și-o să mai tăiem! surâde fata care ne adusese berile, garnisite cu biscuiți ca la cârciumile ce se respectă (biscuiți le spuneam cartoanelor rotunde de suport pentru paharele de bere, inspirați de un banc cu ruși care, cică, ajunși pentru prima dată în Germania de Vest, intră într-o berărie, comandă o bere și-o primesc împreună cu cartoanele. După un timp, când comandă și-al doilea rând de bere, chelnerul observă că nu mai sunt cartoanele, le-aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din astea pe zi, cam la aceleași ore, dimineața la șapte, la zece, la douășpe, la patru, la șapte seara și la unșpe ultima, „ca să adoarmă“, o bea exact ca în legenda lui Neculce pe care trebuie s-o știi - cică un emisar al Domnului Moldovei, chemat la Înalta Poartă la Stambul, e tratat aici după protocol cu cafea, dar acela era prost și nu știa, spune povestașul, și au închinat Să trăiască împăratul și vizirul, și închinând au sorbit filigeanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a muzei mele), că o să rămâi chel de tot! Numaidecât îmi vine în minte întâmplarea unui elev din Brașov, pe care n-am auzit-o decât povestită, cu denaturările de rigoare, de profesoara lui dirigintă, o prietenă de-a bunicii... Cică băiatul trebuise transferat la școală specială fiindcă, într-o noapte, cuprins de o criză nervoasă, și-a smuls tot părul din cap și a mâncat din el o cantitate bună. Mie, unul, și profa în casa căreia ne duceam săptămânal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ne duceam săptămânal cu bunica îmi părea atinsă, demnă de o nuvelă de Dostoievski; până la pensie se lăsase bătută de soț (un fost ceferist care tot din cauza băuturii trebuise să se pensioneze înainte de vreme, cu amândouă picioarele tăiate de tren... ), cică seara în casa lor era circ, iar a doua zi ea trebuia să se ducă la școală cu un machiaj artistic peste echimoze, vănătăi, cicatrici etc. De când a ieșit la pensie, gata, s-a pus și femeia pe băut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acum e nesănătos să mă mai întorc la muncă, pot să-l trimit doar pe fotoreporter. Ziua care debutase pișăcios se limpezise exact după spusa fetei cu prognoza meteo. Femeia de pe ultimul scaun al tramvaiului se crucește la ciudățeniile naturii: cică în Canada totul e numai apă, fără nici un pic de zăpadă, i-au scris ei rudele din America, în schimb la Los Angeles o zăpadă de s-au închis și școlile. Tramvaiul în care m-am suit la nimereală trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu criza, este de rău! Am auzit că vor să ne ia din pensii, ca să Îi ajutăm până le-or trece criza! Doamne, maică, da’ ei nu au bani ca să se vindece de criză? Tot noi să le plătim spitalizarea? Cică s-au Împrumut de la unul, FMI, și acum joacă precum spune ăla. Maică, eu și cu tac-tu avem pensie mică. Dacă ne mai ia 16% din ea, nu mai rămânem cu nimic. Noroc că avem gospodăria noastră. Păi, dacă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de bine printr-un zâmbet cald și printr-o privire mai altfel. Mai spune-mi un banc! Pe ăla cu bebelușul născut fără urechi ți l-am spus? Parcă nu, dar tu zi-l, că-mi place să te ascult! Cică prietenilor D-lui Bulă li se naște un copil fără urechi. Dl. Bulă trebuia să meargă în vizită și știindu-l pe Bulișor cât e de slobod la gură îi atrage atenția acestuia să nu care cumva să pomenească ceva
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Și când îi termină pe ăia, știi ce face? Își pune halatul și iese în stradă. Să mor! I-a ras pe toți, până și pe Radu, ăla dintr-a noua, și pe Stelică, și pe tata lu’ Simona. Ba cică și pe sectorist; Radu zice că și pe milițian, ăla din borcanu’ de la intersecție. Fii atentă aici: vii sâmbătă să dormi la mine, luăm binoclu’ și mergem la pândă. Să vedem și noi cu ochii noștri! Vorbim și cu Camelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
În fața blocului era tot negrul acela cenușiu, nici urmă de rozaliu. Ne-am îngrămădit pe banca pe care în timpul zilei jucam toate jocurile posibile și imposibil de imaginat în cartierul acela prăfuit de periferie; acuma eram cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște păduchi mici, adunați sub felinarul ăla spart, stăteam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ajuns...“ Uite, e și tovarășa Maria aici, hai, fetelor, puțin antren. S-o zicem pe-aia cu «A zis mama ca mi-o da»“. „A zis mama că mi-o da/ zestre când m-o mărita./ două rațe crăcănate,/ astea cică-s vaci cu lapte.“ „Asta, știți, tovarășa directoare, nu intră în programul pentru tovarășa Găinușă. E doar așa, ca să vedeți ce voce frumoasă are Tanța și cât a exersat ea pentru ediția asta de la «Cântarea României». Aici o să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei pe hârtie și „implementare“. Ne rămânea egalitatea aia strâmbă. Pentru toată lumea era la fel de sordid. Trist, îmbâcsit, stupid, gri. Egalitatea asta noi am fi zis că e o gogoriță. Amestecătură, promiscuitate. Dar cică nu-i așa, zic niște voci larg audibile în zilele noastre. Așa cum diferențele de clasă, nu-i așa, dispăruseră și, într-un entuziasm comun, muncitorii, profesorii și gunoierii câștigau cam aceeași bani lunar, aveau - dacă aveau - aceeași Dacie prăpădită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pic. Cu alte cuvinte, în loc să șteargă diferențele dintre noi, orele astea nu făceau decât să ne dea prilejul să le trăim mai din plin decât în clasă, unde mișcările ne erau limitate de obligația de a sta locului. Sau armata. Cică făceam și noi, fetele studente, armată. Dar nu chiar cot la cot cu băieții, de fapt. Noi făceam armata sâmbăta dimineața. Era de râsul lumii. În primul rând, îmbrăcămintea. Mai ales iarna. Îmi era o groază teribilă de diminețile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am avut de depus nici un efort: ni s-au dat așa, pe de-a moaca, tot felul de drepturi la care noi chiar am mai fi renunțat, dar vezi că nici asta nu se putea. Îți dă omul și tu cică nu, că să vedeți, că eu nu țin musai... Îmi aduc aminte, când am ajuns în Franța - și pe vremea aia nu înțelegeam nimic, le luam pe toate la gradul 1 de comunicare, între timp m-am mai deșteptat -, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
încoa’ c-un păhărel de oarece, c-am zburat azi de m-am împrăștiat!“ și alte tâmpenii din astea. Am râs de-au venit și mama, și tata în cameră să ne facă scandal, că mâine avem școală, iar Dragoș cică el nu merge la școală, merge la facultate și de aia îi zice facultate, fiindcă-i facultativă. În fine, frate-meu s-a hlizit de mine cum dorm cu ciorapii în pat: „Așa, Gigi, puneți-i bine, ca să-ți găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mai au, iar bunica n-are prin cine să le mai trimită. În drum spre casă, cum mă lălăiam cu fetele, fază: a început Daria să ne povestească de una Beatrice dintr-a XII-a de la Național, vecină cu ea. Cică a rămas gravidă și ai ei n-au reușit să miște nimic, deși îs destul de mahări, așa că tipa o să cam nască prin mai! Adică pierde bacu’, admiterea, tot! Bineînțeles, gagiu’ ei și-a pus coada pe spinare, ai lui nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pantofi fără tocuri. Norocul meu, că și-așa strigă idioții pe stradă după mine „Cinci metri fără cap!“ și „Cum e vremea pe-acolo pe sus?“. Da’ lasă, i-o mare fericire să fii așa ’naltă și subțire, Tudorițo nene, cică o să aflu eu de ce mai târziu, când o să le aflu pe toate. Mama a venit, apa - ba. A bolborosit la un moment dat ceva prin țevi, m-am dus în baie cu sufletul la gură, am spus și vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am, îmi spuse Dr. Coutras luând-o înainte. — Și ce s-a întâmplat cu Ata și cu copilul? — Au plecat în insulele Marchize! Avea niște neamuri pe acolo. Am auzit că băiatul lucrează pe o goeletă de-a lui Cameron. Cică seamănă foarte bine cu taică-său. La ușa care dădea din verandă în cabinet, doctorul se opri și zâmbi: — E o natură moartă cu fructe. Probabil o să ți se pară că nu e tabloul cel mai potrivit pentru un cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trebuit să-mi schițez concepția arhitectonică. Cu toate etajele, cu numărul de camere, acoperișul, curtea, fațada, mai ales ușile și ferestrele. S-a implicat într-atâta, atât de pasionat mă punea să desenez, de parcă s-ar fi mutat el acolo. Cică pe garduri să nu fie sârmă ghimpată și nici gratii la ferestrele de la parter, pentru că alea sunt înfricoșătoare, nu-i așa? Începeam să mă tem. Și să mă gândesc bine dacă toate reflectoarele acelea erau chiar atât de necesare? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de cealaltă. Au fost cazuri când turiștii nerăbdători au devenit lacomi. Mai ales cei care aveau numai câteva zile de concediu sau de viață, potrivit fișei fiecăruia. Ăștia comandau toate pozele posibile, iar pe deasupra mai aveau și idei personale. Că cică să-și bage mâna în gura lupului și dacă avem o sticlă de bulion în casă și că ce-ar fi dacă i-am pune, în plus, și ursul în cârcă. Engelhard îi sfătuia întotdeauna să renunțe, aproape duios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
știa să cânte la pian, iar orchestra de la Babilon nu voia să accepte cu nici un preț. Ei ar fi dispuși să facă pentru mine o mulțime de lucruri, chiar pe gratis, dar ce scrie în caietul acela nu e muzică. Cică, printre comercianți, lui i se spune Moriț Bolnavul, cu asta a venit odată la mine un domn și cică să-i închiriez imediat prăvălia lui Iosif și Fratele său de peste drum de cafenea. După cum mi-a spus, el era negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dispuși să facă pentru mine o mulțime de lucruri, chiar pe gratis, dar ce scrie în caietul acela nu e muzică. Cică, printre comercianți, lui i se spune Moriț Bolnavul, cu asta a venit odată la mine un domn și cică să-i închiriez imediat prăvălia lui Iosif și Fratele său de peste drum de cafenea. După cum mi-a spus, el era negustor de suvenire și obiecte tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pus bine poemul lui Theo, să nu-l pierd, mă urc în "marele salon". Aici, aud o altă explicație a rămânerii noastre îl Izmir. De-a dreptul aiuritoare. Și e dată ca sigură: "Ascultați-mă pe mine, așa stau lucrurile". Cică ratata noastră croazieră n-ar fi decât o "acoperire" mondenă pentru o afacere ocultă! "Ce afacere?" "Ceva cu droguri. Sau cu arme". Nu mă pot reține: "Prostii!" Mi se atrage atenția să nu mă grăbesc. Bine, nu mă grăbesc. Nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doriți... Dar aveau și o școală! Ceea ce sindicatele, din câte știu eu, nu prea au. Școală! O să ziceți: ah!, asta-i prea de tot. Dar vă spun că ăsta-i adevărul gol-goluț! Da, aveau chiar și școală! Pe onoarea mea! Cică lucrau pe un fel de manechine în mărime naturală, cu niște clopoței agățați peste tot! Și, desigur, buzunare cu obiecte bune de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]