2,726 matches
-
Tennyson Japonia este țara celor patru anotimpuri, ți se spune de la bun început. Cum este țara ta este frig iarna? Bate vântul? Dar cireși aveți? Da? Extraordinar, aveți cireși care fac fructe, nu, nu, în Japonia noi avem cireșul japonez, cireșul care este simbolul Japoniei, știi, nu-i așa? Dar cântecul Sakura, sakura îl știi? Îl știi, da, însă nu are importanță, deja începe să-ți fie fredonat, sakura, sakura, "floare de cireș, floare de cireș". Și cunoști cuvântul shiki? Nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu, nu, în Japonia noi avem cireșul japonez, cireșul care este simbolul Japoniei, știi, nu-i așa? Dar cântecul Sakura, sakura îl știi? Îl știi, da, însă nu are importanță, deja începe să-ți fie fredonat, sakura, sakura, "floare de cireș, floare de cireș". Și cunoști cuvântul shiki? Nu? Vai, cum se poate, shiki înseamnă chiar asta, "cele patru anotimpuri", există cuvântul special pentru a denumi această minune japoneză, iar zâmbetul se lărgește, se adâncește, nici măcar de obicei atât de prudenta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Japonia noi avem cireșul japonez, cireșul care este simbolul Japoniei, știi, nu-i așa? Dar cântecul Sakura, sakura îl știi? Îl știi, da, însă nu are importanță, deja începe să-ți fie fredonat, sakura, sakura, "floare de cireș, floare de cireș". Și cunoști cuvântul shiki? Nu? Vai, cum se poate, shiki înseamnă chiar asta, "cele patru anotimpuri", există cuvântul special pentru a denumi această minune japoneză, iar zâmbetul se lărgește, se adâncește, nici măcar de obicei atât de prudenta față niponă nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mare plăcere, un extraordinar procentaj de 29.9 % răspunde: prin anotimpuri. Detaliind răspunsul, aflăm că pentru 65.4 % din cei care se pretind astfel consonanți cu natura, mai degrabă decât cu anime-ul sau cu karaoke, sunt importante florile de cireș, culorile toamnei și alte fenomene naturale. 45.4 % își derivă plăcerea din felurile de mâncare sezonale. Nici acum nu v-am convins? Nu începeți să simțiți că, într-adevăr, pentru a exprima această realitate complexă și fascinantă, acest mod de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
această realitate complexă și fascinantă, acest mod de viețuire unic și inimitabil, aflat, de la veșmânt la bucătărie până la arhitectură și teatru, sub zodia esențialului, dar a unui esențial perceput nu metafizic, ci estetic pentru a exprima toate acestea trebuia inventat cireșul japonez, după cum trebuia inventat cuvântul shiki ? Dar nu, vă simt încă retractili, și înțeleg asta, este greu de portretizat mania colectivă care aprinde Japonia celor patru anotimpuri. Pentru aceasta, vă rog să aveți răbdare, să mă urmați... Este martie și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
organizat o astfel de "petrecere" în scopul contemplării copacilor înfloriți (hanami, care tradus literal ar însemna "uitatul mi la flori hana") fiind legendarul împărat Saga (sfârșitul secolului al VIII-lea). Treptat însă, în prim-plan s-a impus floarea de cireș, datorită efemerității ei. Japonia nu iubește frumusețea decât în clipa ei de pe urmă, în acea tremurare și presimțire a disoluției finale, în acea alunecare lină spre neființă. Sentimentul central al esteticii japoneze este intraductibilul mono no aware, pe care Donald
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Donald Richie îl descrie astfel: "acea conștiință a tranzienței tuturor lucrurilor pământești, certitudinea că, poate din fericire, este imposibil să schimbi asta: acea celebrare a resemnării în fața lucrurilor așa cum sunt" (Cinematograful japonez: stil și caracter național). Atunci când vântul spulberă crengile cireșilor în floare, aerul se umple de fulgi de argint, iar timpul își pleacă, răvășit, grumazul. Așa ți-l apleci și tu, spectator inocent venit să te bucuri de hanami-ul secolului al XXI-lea, fără să știi nimic despre ceea ce te
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lângă păturică, coș cu mâncare lângă coș cu mâncare, navetă cu bere lângă navetă cu bere, bucuroși că au scăpat de la serviciu mai devreme, pentru că orice inimă de japonez (de la portar la șeful de companie) trebuie să admire floarea de cireș. Atunci, petrecerile, organizate în familie sau în grup, colegii de firmă cu colegii de firmă, prietenii de la clubul de golf cu prietenii de la clubul de golf, cursanții de la școala de ikebana cu cei asemenea lor, se întind până târziu în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fierturi tradiționale, din zecile de standuri cu mâncare invadând orice parc, orice loc public cu copaci înfloriți. Pleci dezamăgit și trist, dar iată, șoferul taxiului care te poartă acasă îți povestește că în Shibata-machi, nu departe de aici, miile de cireși care străjuiesc râul sunt acum în floare; a fost el acolo cu familia ieri; și te întrebi, în pofida a tot, în ce alt colț de lume umilul șofer de taxi este preocupat de soarta florilor de cireș? Este adevărat, nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aici, miile de cireși care străjuiesc râul sunt acum în floare; a fost el acolo cu familia ieri; și te întrebi, în pofida a tot, în ce alt colț de lume umilul șofer de taxi este preocupat de soarta florilor de cireș? Este adevărat, nu rămâne decât un clișeu cultural, un reflex condiționat; totuși, este un reflex care te ajută să trăiești mai frumos decât trăim noi îmi spun. Da, mâine, te duci și tu la Shibata-machi, te grăbești să îl liniștești
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru că nimeni, nimeni dintre miile și milioanele de japonezi în așteptarea hanami-ului nu trebuie să rateze momentul magic, kairos-ul, televiziunile intră cu săptămâni înainte în alertă, emisiunile meteo furnizează în fiecare zi așa numitele "fronturi de înaintare ale florilor de cireș", prin care ești ținut la curent cu situația înfloririi din întreaga Japonie, din provincie în provincie. Este, brusc, vară. Există să nu vă mirați și aici un cortegiu de fenomene ridicate la rangul de simboluri ale Japoniei, fără de care nici un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Firmele de produse alimentare se întrec într-un delir combinatoriu care aduce laolaltă, de-a valma, vestul și estul, nordul și sudul planetei, produsele rezultate neavând o viață mai lungă decât sezonul respectiv: primăvara, te îmbie ciocolata cu flori de cireș, ai gustul toamnei în berea care vine încapsulată în cutii pictate cu frunze colorate, în pizza cu ouă de lună plină, care invadează piața exact în septembrie etc. Mai mult decât oricare alt popor, japonezii trăiesc prinși în mirajul unei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Japoniei, spre acele Mecca tradiționale ale frunzișurilor înroșite sau îngălbenite, din regiunea Tohoku sau de la Nikko, unde peisajele montane îți răpesc într-adevăr respirația. La prognoza meteo, știrile despre "fronturile frunzelor colorate" le-au luat locul celor despre florile de cireș, iar la Tokyo, în gara Asakusa, de unde pleacă trenurile spre Nikko, este afișată o hartă, pe care frunze ruginii de arțar (din plastic, evident) marchează locurile turistice în care dezlănțuirea toamnei este în toi. Iată o scurtă selecție: Informații cu privire la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cortina adastă o clipă, mirată ea însăși și neîndurându-se să cadă. În casele mici de lemn, mâncate de umezeală, sau în blocurile aruncate unul peste altul, haotic, japonezii își deapănă aceeași inimă, de secole, inima îndrăgostită de floarea de cireș, de frunza roșie de arțar. Poate că ea și-a oprit, de mult, bătaia, iar venele au secat. Însă imaginea, povestea, proiectată hologramatic cu fervoare de ritual, îi conservă carcasa. Și poate că o însuflețește, din când în când, într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
floarea, pe care am găsit-o minunată cu o zi mai înainte, o găsesc mai târziu nevrednică de a fi pictată. Descopăr sărăcia și banalul culorilor prea searbede. Verdele nu mai e verde, toată iarba bate în roșu, iar florile cireșului par legate de crengile lui și parcă ar sta acolo doar ca să scoată efecte de umbre și lumini. În seria neagră a zilelor pierdute inutil, mi se usucă limba și trebuie să beau. „Dolfi”, geme Chiți pe covor, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și am adormit dus!... Un vis m-a luat în primire și a început să mă poarte pe drumul spre oraș... Mergeam pe margine de pădure. Frunzele erau colorate în nesfârșite nuanțe. Nu-mi puteam lua însă ochii de la un cireș sălbatic, care ardea ca o flacără... M-am așezat, să-mi trag sufletul. Mi-am scos merindea pe care o aveam - plăcinte poale-n brâu - și am mâncat, privind uitat de mine la vrăjile nesfârșite ale toamnei... Când am pornit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
p. 59). Omul pare să-și „construiască” un model divin pentru propriul său comportament ritual și ceremonial (73). „Precum în cer, așa și pe pământ.” Nu pare deci să fie vorba de o tratare profană a temei, cum crede Lucia Cireș (14, p. LIV), ci de transpunerea la nivel divin a unui obligatoriu desfrâu ritual, pe care-l practică oamenii în timpul sărbătorilor legate de înnoirea anului. Este vorba de un comportament anarhic și orgiastic, dar nu mai puțin ritual, ca, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
faptul că, printre multe alte mărfuri, se importau de la Istanbul cafea, vinuri de Cipru, lichioruri, leacuri medicinale, dar și ciubuce și tutun : „Imamelele din chihlimbar galben nu sunt un obiect neînsemnat de negoț ca și frumoasele ciubuce din lemn de cireș și tutunul de fumat” (Nouvelles observations sur la Valachie, 1821) (227, p. 25). În fine, vornicul Iordache Golescu a descris prin 1832, în Condica limbii rumânești, tubul ciubucului („Zevanea : Cuvânt turcesc ce însemnează lemnul cel găurit pân mijloc, întocmai ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
liulele, de imamele, de tiutiun ; prin lăuntru este ticsită de dulapuri, în care sunt întinse fel de fel de chisele cusute cu fir, tot soiul de mătănii de mărgean sau de chihrimbar și prin colțuri stau grămezi de ciubuce de cireși și de iasomie. Marfa orientală ce se vinde într-însa, așezarea-i curioasă și mai ales figura caracteristică a armeanului ce trage necontenit ciubuc pe pragul ușii îi dau un aer străin din care un zugrav ar putea face un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
său, cu un ciubuc lung. Boierii care umblă călare au în urma lor câte un țigan desculț, care fuge în urma calului [...]” (226, p. 403). Cam aceeași imagine descrie Prințul de Ligne în Iașiul anului 1788 : „Pipele foarte lungi din lemn de cireș înlocuiseră, la Constantinopol, pipele de lemn de iasomie [...]. Slugile acestor Domni [boieri] le duc [pipele] în spatele trăsurilor deschise ; doar lor li se îngăduie acest lucru” (285, p. 99). Se pare că pictorul evreo-maghiar stabilit la București Constantin Daniel Rosenthal, prieten
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ninela Caramfil, Maria Mocanu, Silvia Hodorogea (toți de la Chișinău), Vasile Tărâțeanu, Gheorghe Broască, Arcadie Opaiț (veniți de la Cernăuți), Adrian Dinu Rachieru, Anca Augusta, Lorin Fortuna (de la Timișoara) iar de la Iași autoarea organizării, prof. Ioana Irimia, Alexandru Husar, Nicolae Baran, Lucia Cireș, Laurenția Poenaru. La final domnul Nicolae Dabija mi-a spus: “Acum era momentul să puneți caseta cu mama lui Ilie Ilașcu”, referindu-se la bocetul de disperare înregistrat la data de 2 octombrie 1998, la Taxobeni, de către mine. Da! s-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
le mărturisim recunoștința. Dar să revenim la ștrengăriile noastre de adolescenți. Voi relata, pe cât a mai rămas după decenii, prin colțurile memoriei, vreo câteva, dintre ele.... La cireșe Câțiva dintre cei care locuiam la internat, am pus ochii pe un cireș falnic, înalt și plin de cireșe mari, și multe, de se rupeau crăcile. Cireșul era în curtea unui coleg de-al nostru, dintr-un an mai mic. Și într-o seară, imediat după ce s-a lăsat întunericul, vreo doi-trei dintre
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
a mai rămas după decenii, prin colțurile memoriei, vreo câteva, dintre ele.... La cireșe Câțiva dintre cei care locuiam la internat, am pus ochii pe un cireș falnic, înalt și plin de cireșe mari, și multe, de se rupeau crăcile. Cireșul era în curtea unui coleg de-al nostru, dintr-un an mai mic. Și într-o seară, imediat după ce s-a lăsat întunericul, vreo doi-trei dintre noi, am pornit la atac. Ne-am urcat în copacul înalt, de pe care, prin
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
a lăsat întunericul, vreo doi-trei dintre noi, am pornit la atac. Ne-am urcat în copacul înalt, de pe care, prin geamurile luminate, îi vedeam pe proprietari stând la masă, mâncând și discutând în tihnă, ceea ce ne dădea nouă, celor din cireș, un sentiment de siguranță. Ne-am urcat până în vârful copacului, unde erau cireșele cele mai mari și mai dulci. Chiar în vârf, am dat peste un halat de casa, roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
și am văzut cum cei de la masă s-au sculat uitându-se nedumeriți unul la altul iar copilul- colegul nostru mai mic - s-a îndreptat pusca spre ușă. Am știut ce urmează. Am sărit cât am putut mai repede din cireș și am luat-o la fugă de ne scăpărau calcâile. Dar n-am lăsat din mână având cu noi si sperietoarea de ciori, halatul cel roșu. De ce l-om fi luat și pe acela nu știu. Din teribilism cred, foarte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]