3,264 matches
-
și ea s-a apucat și a tăiat mânecile la pufoaica aia după mărimea mea, săraca. Mi-a cusut cu mâna cumva, mă rog, tata n-a mai putut să Îmbrace pufoaica, că era cu mâneci scurte (râde). Și cu cizmele alea, cu niște obiele, mă rog, cu ce era... Și venise iarna, am făcut tifos exantematic și n-am mai putut pleca. Nu se mai spera că am să scap, căci a fost o iarnă foarte grea În ’42. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai vândut una-alta, că acolo nu existau magazine - mai vindeau câte un costum, de exemplu, de la morți mai rămânea câte o haină... Noi râdeam de o doamnă care zicea că a rămas cu trei costume și o pereche de cizme și avea deja cu ce să supraviețuiască câteva luni! Este aproape comic, dar așa se Întâmpla... Dumneavoastră ce mâncați? Piața era plină cu absolut tot ce voiai - numai bani nu erau... Țăranii veneau, că ce erau să facă cu laptele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai țin minte toată istoria aceasta - știu că a noastră era cumpărată... Tatăl meu ducea căruța - era foarte puternic, era ofițer și, de fapt, era cap de coloană, pentru că se considera că era un om În putere și avea și cizme ofițerești... Bătrânii erau În căruțe? Bătrânii erau În căruțe, eu eram pe jos cu un văr de 5 ani, deci eu aveam 11 ani... Pe durata acestui traseu greu bănuiesc că au fost oameni care au murit - ce se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din legiune - și În loc să fiu Împușcat, am fost numai bătut; dacă aș fi fost un prostănac, să zicem, nu-mi dădeam seama că de fapt ăla m-a salvat... E adevărat că m-a bătut, că țin minte și acum cizmele În fund! Adică vreau să spun că alții au fost Împușcați - și cunosc cazuri de oameni care au fost prinși În afara ghetoului și au fost Împușcați... Vedeți că nu pot să țin minte totul - dacă nu era chestiunea asta și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-au ras, ne-au tuns, ne-au făcut injecții și după aceea, ironia soartei, ne-au Îmbrăcat În haine SS. Deci găsiseră acolo o magazie de efecte militare, au dat jos Însemnele și ne-au Îmbrăcat pe noi, cu cizme, cu tot... Vă arăt fotografia - cu astea am venit acasă, cu cizme care... am scăpat de ele, fiindcă erau cizme de iarnă, din postav, deci sus postav și jos piele. Asta au găsit, asta ne-au dat. Și Închipuiți-vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aceea, ironia soartei, ne-au Îmbrăcat În haine SS. Deci găsiseră acolo o magazie de efecte militare, au dat jos Însemnele și ne-au Îmbrăcat pe noi, cu cizme, cu tot... Vă arăt fotografia - cu astea am venit acasă, cu cizme care... am scăpat de ele, fiindcă erau cizme de iarnă, din postav, deci sus postav și jos piele. Asta au găsit, asta ne-au dat. Și Închipuiți-vă cum arătam - adică aveam 32 de kilograme, tata 42 sau poate nici atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
SS. Deci găsiseră acolo o magazie de efecte militare, au dat jos Însemnele și ne-au Îmbrăcat pe noi, cu cizme, cu tot... Vă arăt fotografia - cu astea am venit acasă, cu cizme care... am scăpat de ele, fiindcă erau cizme de iarnă, din postav, deci sus postav și jos piele. Asta au găsit, asta ne-au dat. Și Închipuiți-vă cum arătam - adică aveam 32 de kilograme, tata 42 sau poate nici atât și atunci hainele astea nu erau croite pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așa ne spuneau. În lagăr acelora care erau foarte slăbiți, aproape de moarte, li se spunea musulmani - nu știu de ce se, dar așa li se spunea. Deci noi eram musulmani, cum arăta pe noi... totul era groaznic de mare și cu cizmele alea, mă rog, am primit și pijama, am primit tot-tot-tot... și șosete am primit, ceva extraordinar. Și atunci am mai stat două zile acolo, În lagărul ăla... Bine, am primit mâncare, ne-au adus mâncare specială, nu multă, că și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rost de o bucățică de pâine era rai. Era o relativitate foarte interesantă a schimbărilor de situație. Mi-a dat inelul acela să-l păstrez și, când revin, să-i arăt că țin la ea - am băgat inelul În căptușeala cizmei. Fiecare avea undeva ascuns, dar foarte mulți aveau În gură. Scoteau un dinte și-l vindeau, vă Închipuiți. Ăștia cu aur aveau mâncare, băutură, tot... Și făceau niște orgii extraordinare. În lagăr era și un bordel, sigur, cu femei deportate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Eu sunt născut În Caracal... Nu Înregistrați asta... $...$$ Când ne-au depus aici, la fabrica de cărămidă din Cluj, jandarmii cu pene, maghiari, Împreună cu Gestapo-ul... Atunci am văzut pentru prima dată soldat neamț, cu chipiul ăla așa și cu cizmele alea, am văzut primele crime... Oameni spânzurați la intrarea În ghetou - nu s-au spânzurat ăia singuri, că era scris În germană, maghiară și română: „Cine nu se supune așa pățește, aici se muncește”. La Cluj. Clujul era sub ocupație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
jur de 150-200 de inși. Așa s-a Întâmplat și În ziua de Yom Kipur, În 1944. După o bucată de vreme a sosit Mengele, tânărul și chipeșul doctor al morții, curat și elegant, În uniformă de ofițer nazist, cu cizme negre lustruite oglindă, mănuși albe, subțiri, pe care le ținea Într-o mână, iar În cealaltă avea o cravașă. Zâmbea, era bine dispus și fredona, fluiera, ca Întotdeauna cu ocazia selectărilor, arii din opere. Arunca o privire timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ghetou la Auschwitz sau de la Auschwitz Într-un lagăr de muncă, care era o schimbare pozitivă, sau decesul unui prieten... - astea le țin minte, dar amănunte din astea... De pildă, de la Auschwitz, mi-amintesc cum i-a luat lui tata cizmele: a venit un deținut, i-a dat două În cap cu un băț și i-a luat cizmele. Este o chestie neînsemnată, dar avea mare importanță... Asta mi-a rămas În minte. Dar nu mai țin minte, de exemplu, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unui prieten... - astea le țin minte, dar amănunte din astea... De pildă, de la Auschwitz, mi-amintesc cum i-a luat lui tata cizmele: a venit un deținut, i-a dat două În cap cu un băț și i-a luat cizmele. Este o chestie neînsemnată, dar avea mare importanță... Asta mi-a rămas În minte. Dar nu mai țin minte, de exemplu, ce făceam Între apeluri, când stăteam În curtea barăcii... Amănunte din astea nu mai știu... DAVIDOVICI: Între apeluri pauza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
asta pe care ți-am schițat-o aici am văzut-o când am fost pentru prima dată la Birkenau, mult după război, prin ’78 sau ’79. Nu mai țin minte... Ne-au Îmbarcat, ne-au lăsat pantofii. În cazul tatei, cizmele. Și ne-au dus Într-o baracă ce cădea. - Ați fost duși Întâi la baie? - La baie ne-am spălat, ne-au luat toate hainele și ne-au dat uniforme de deținut. Din alea vărgate, din in. Aici rămâneai cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar nu am aflat niciodată. Cred că da. Că știau prea mult. Dovadă că știau că trebuie să spun că am mai mult de 17 ani. - De fapt cum arăta un SS-ist? Ce uniformă...? - Aveau uniformă germană, verde, cu cizme, cu centură... La gât, În loc să aibă semnele Wehrmacht-ului, dreptunghiul ăla culcat, aveau cele două Însemne ale SS-ului. Unii erau din Totenkopfdivision și purtau un cap de mort și două ciolane gen steagurile piraților. Aveau, În general, armă automată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În locul lor și se Încălțau ei cu pantofii. Cum noi nu știam cine este șef, cine nu este, cu cine poți să te cerți, cu cine nu poți să te cerți, nu exista nici un fel de opoziție. Tata avea niște cizme frumoase - din prima i le-au luat. Eu aveam niște bocanci extraordinari, care m-au ajutat mult să scap din lagăr. Până În ultima zi m-au ținut. Era foarte important cum ești Încălțat În viața lagărului. Era esențial. Ei, noroc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gură. Probabil domnul Voronin este preocupat de locul pe care-l va ocupa în manualul de istorie moldovenească contrafăcută. Ca să-l liniștim deplin, îi vom spune că istoria va păstra esența-esențelor: „Vladimir Voronin, mare președinte de republică mică, contemporan cu cizmele lui Putin, creatorul națiunii și limbii moldovenești”. Pentru a-și întări convingerile despre existența limbii moldovenești, recunoscută ca atare de forurile europene, ar fi bine să-l cheme pe ambasadorul Austriei la Chișinău și să-l întrebe în ce limbă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Forul lui Traian Motto : „În cort am vin și-aramă veche Și pui ciordiți în zarea dimineții... Și, dacă vrei, prin halimaua vieții Vom trece ca un vis, fără pereche !” (Ion Pribeagu, poet evreu de limba română) Chiar dacă Președintele, lepădând cizmele de cauciuc, a dat, mai săptămâna trecută, o fugă până la Roma, ca să nu se zică că primul om din stat nu are grijă de supușii lui, problema țiganilor, căci despre ei va fi vorba, n-a mai trezit nici un fel
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mi se pare de prost gust. Păi, în timp ce ofițerul american era pe frontul din Vietnam, din Somalia, din Irak, tu, ofițer român, erai la „cules de cucuruz”. E bine ca și cei cu pensii exagerate și nemeritate să vină cu cizmele pe pământ și să-și dea seama că până a se striga „armata e cu noi”, acea armată a tras în demonstranții din 1989, de la Timișoara și din alte părți. Fiți siguri că și între cei cu grade superioare sunt
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
creată de Lenin, la Moscova, în 1919. De ce v-ar fi de mirare că nu se vorbește de 9 mai, ziua victoriei împotriva Germaniei fasciste, sărbătorită cu fast doar de Moscova, fără participarea fețelor simandicoase apusene, care au uitat de cizma nazistă? Noroc că 9 mai are pentru noi și o altă semnificație: proclamarea independenței de stat a României (9 mai 1877), independență câștigată pe câmpurile de luptă și recunoscută prin Tratatul de pace de la Berlin(1 iunie - 1 iulie 1878
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de douăzeci de ani, acest interes național a fost călcat în picioare, vestejindu-se în fața interesului Europei, al UE și al NATO, și că acuma, după inundațiile pustiitoare din vară, a fost scos la suprafață din mâlul puhoaielor, drept lângă cizmele de cauciuc ale președintelui, care, pe loc, a fost străluminat de o revelație: ce-ar fi să valorificăm, în interes propriu, moaștele interesului național? Suntem nevoiți să punem sintagma prezidențială într-o astfel de ecuație, ca să înțelegem că toată politica
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de ceea ce făcusem pentru a-l salva pe Marin. Treaba ta, poate primeai o condamnare mai mică dacă nu-ți luai și altă răspundere. Credeai că-l salvezi pe Marin Naidim? Acum veți fi „doi amorezi într-o pereche de cizme”, știi proverbul, nu? Ironia ni se potrivea. Dar el nu pricepea valoarea acestui act de dragoste dintre noi: „Să-ți pui viața pentru fratele tău”. Ancheta fiind terminată ni s-a dat voie să cumpărăm alimente (pâine, brânză, salam) prin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lungi, tricolore. Părea că se pregătește o reprezentație de bâlci. Deodată țipă cu glas pițigăiat: Primuleee! Ăștia mă înjură!... Stupefiați, până să ne dezmeticim încasasem de la prim doi, trei pumni în față, pe unii bușindu-i sângele; cu lovituri de cizmă peste fluierele picioarelor a comandat: Drepți! Alinierea! Îmbrâncindu-ne și lovindu-ne ne a așezat în linie în fața biroului. Ședeam încremeniți. Directorul s-a ridicat din scaun sprijinindu-se într-un baston. Era șchiop și avea proteză la picioare. Iar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu-și dădea seama cum să reacționeze. Tu nu vezi că ăștia s-au pișat pe tabloul domnului general Antonescu? Ce mai aștepți? Am înlemnit în fața acestei acuzații. Gardienii au tăbărât pe noi și ne-au bătut cu pumnii, cu cizmele, cu cravașele, iar directorul dădea la întâmplare cu bastonul făcându-ne cucuie, schilodindu-ne și umplându-ne de sânge. După ce s-au „răcorit”, obosiți, au plecat înjurând. Ne-am ridicat unii pe alții de jos, ne-am spălat și ne-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ionel, fără să clipească, țintuindu-l pe Nicolski. Cazul lui era următorul: un ofițer de securitate încerca să intre în grațiile doamnei Ladea, mama lui Ionel. Dar demnitatea morală a doamnei era mai presus de închipuirile prostului cu caschetă și cizme ofițerești. Securistul și-a închipuit că prin șantaj și-ar putea ajunge scopul; i-a arestat copilul, așteptând ca doamna să-i cadă la picioare. Ceea ce nu s-a întâmplat. Drept răzbunare, l-a implicat pe Ionel în grupul celor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]