3,254 matches
-
să așeze paharul la locul său. Îi tremura puternic. Clinchetul sticlei la contactul cu farfurioara parcă a trezit-o dintr-un vis. Și-a cerut scuze și a privit-o pe Iuliana întrebător. Fata a îndemnat-o să continue povestirea, clipind întrun anumit fel. - Era la munte, undeva, la Sinaia sau la Bușteni. Era fericit că a avut audiență maximă la o conferință. Ore și zile lungi muncise la elaborarea unui material științific de mare importanță. Primise date noi, probe noi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
doctorii Eugen și Cezar, asistentele Ofelia și Lidia Combei... Doamna Luiza îi vorbea băiatului cu voce scăzută, aplecată mult peste chipul său eliberat de masca de oxigen. El era la fel de liniștit ca în zilele precedente, cu respirație regulată și gene clipind foarte rar. Ceilalți erau în jurul lor, de o parte și de alta a patului, urmărind cu atenție posibilele reacții ale bolnavului. Încărcătura emoțională ce se instaurase în salon îi copleșea pe toți, deopotrivă. La un moment dat, genele bolnavului clipeau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
clipind foarte rar. Ceilalți erau în jurul lor, de o parte și de alta a patului, urmărind cu atenție posibilele reacții ale bolnavului. Încărcătura emoțională ce se instaurase în salon îi copleșea pe toți, deopotrivă. La un moment dat, genele bolnavului clipeau mai des, aproape la intervale de timp egale, manifestare pe care Eugen o observă și de îndată a făcut semn către toți ceilalți să nu vorbească, să nu facă zgomote, iar Marian Malciu mamei să continue vorbirea fără întrerupere. După
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
A închis ochii și, după câteva clipe, i-a deschis din nou, în întregime, cu încetinitorul. Aceleași imagini se profilau mai bine, dar păreau că sunt în ceață. A zâmbit. A avut forța să zâmbească, dar nu a vorbit. A clipit rar de mai multe ori și a încercat să le distingă mai bine. Aproape de el, Laura îi urmărise mișcarea genelor, ori mai mult o ghicea, prin sticla fumurie. Așa îl învățase să procedeze, dar i se păru că trece prea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
X nu înțelege nimic. Vocea insistă. „Și papagalul ?” X nu mai are timp să răspundă. Coboară în grabă scările întrucît se simte într-o mare întîrziere. Cînd este întîrziere, întregul său organism funcționează ca un ceas. niște cifre încep să clipească, niște rotițe încep să se învîrtă mai repede. rotițele cu zimți devin mai zgîrietoare întrucît zimții devin mai ascuțiți. Vocea știe că X n-a observat din nou un detaliu esențial. Papagalul doamnei Bordaz a dispărut din colivie. În schimb
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sale să iasă din blocajul provocat de complicata mea formulare „bună ziua, o cafea și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fața barmanului începu să se destindă, pleoapele începură să-i acționeze cu un fel de febrilitate. — Bună ziua, șopti el clipind des, ca și cum ar fi găsit o soluție la o ecuație extrem de dificilă. Cineva, într-un colț al cafenelei, răsuflă ușurat, semn că o anumită dezamorsare fusese declanșată în tot acel spațiu odată cu apariția mea. Intrarea mea în cafenea și rapiditatea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu rămîi blocat înăuntru ?”) Biroul său se află le etajul șase, la capătul unui coridor lung cît o stradă. De o parte și de alta a coridorului, o mulțime de uși deschise. ecranele abandonate ale computerelor tremură încet, parcă ar clipi în același ritm. X alunecă de-a lungul coridorului ca o fantomă într un imens acvariu. încearcă să nu pășească pe foile răspîndite pe jos precum și pe niște vechi foi de indigou a căror apariție are ceva miraculos. X descoperă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
voi lăsa din nou să-mi preparați micul dejun. stîngaci cum sunteți, însă, și timid pe deasupra, nu știți să vedeți efectul stărilor dumneavoastră interioare asupra mea. nu vă dați seama, de exemplu, cît de mult îmi place să vă văd clipind. Probabil că sunteți bărbatul care clipește cel mai des pe această planetă. Da, iubitul meu domn, îmi place să vă văd clipind, mă excitați enorm cînd clipiți des și mă priviți cu un aer nelămurit, sunteți ca un fel de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
preparați micul dejun. stîngaci cum sunteți, însă, și timid pe deasupra, nu știți să vedeți efectul stărilor dumneavoastră interioare asupra mea. nu vă dați seama, de exemplu, cît de mult îmi place să vă văd clipind. Probabil că sunteți bărbatul care clipește cel mai des pe această planetă. Da, iubitul meu domn, îmi place să vă văd clipind, mă excitați enorm cînd clipiți des și mă priviți cu un aer nelămurit, sunteți ca un fel de pasăre care dă repede din aripi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dumneavoastră interioare asupra mea. nu vă dați seama, de exemplu, cît de mult îmi place să vă văd clipind. Probabil că sunteți bărbatul care clipește cel mai des pe această planetă. Da, iubitul meu domn, îmi place să vă văd clipind, mă excitați enorm cînd clipiți des și mă priviți cu un aer nelămurit, sunteți ca un fel de pasăre care dă repede din aripi ca să nu se prăbușească. La dumneavoastră pleoapele au ceva din niște aripi atrofiate, din această cauză
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vă dați seama, de exemplu, cît de mult îmi place să vă văd clipind. Probabil că sunteți bărbatul care clipește cel mai des pe această planetă. Da, iubitul meu domn, îmi place să vă văd clipind, mă excitați enorm cînd clipiți des și mă priviți cu un aer nelămurit, sunteți ca un fel de pasăre care dă repede din aripi ca să nu se prăbușească. La dumneavoastră pleoapele au ceva din niște aripi atrofiate, din această cauză cine vă privește clipind simte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cînd clipiți des și mă priviți cu un aer nelămurit, sunteți ca un fel de pasăre care dă repede din aripi ca să nu se prăbușească. La dumneavoastră pleoapele au ceva din niște aripi atrofiate, din această cauză cine vă privește clipind simte o enormă compasiune. Își spune : „ia te uită la el, cîndva a avut niște aripi mari, enorme cu care zbura, cu care se ridica deasupra noastră a tuturor și ne privea de sus... numai că între timp i s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip de energie, instinctul de zbor... și atunci se zbat, sau continuă să se zbată chiar dacă au devenit pleoape...” Iată ce își spune lumea, infinitul meu domn, cînd vă vede clipind. Culmea este că dumneavoastră aveți darul de a clipi și în somn, iată de altfel motivul pentru care vin atît de des ca să vă contemplu în timpul nopții. nu vă pot spune cît de mult m-ați impresionat cînd mi-ați
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
anume tip de energie, instinctul de zbor... și atunci se zbat, sau continuă să se zbată chiar dacă au devenit pleoape...” Iată ce își spune lumea, infinitul meu domn, cînd vă vede clipind. Culmea este că dumneavoastră aveți darul de a clipi și în somn, iată de altfel motivul pentru care vin atît de des ca să vă contemplu în timpul nopții. nu vă pot spune cît de mult m-ați impresionat cînd mi-ați gătit supa de dovleac și salata de vinete cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
evreiesc : „fă o femeie să rîdă și ea va fi a ta” ? ei bine, în ce mă privește, eu am fost din prima clipă a dumneavoastră întrucît m-ați făcut să rîd din prima clipă. modul în care mă priviți clipind de trei ori pe secundă, modul în care mă mîngîiați, fără să mă atingeți și modul în care îmi vorbiți înghițindu-vă cuvintele m-au făcut de la bun început să pufnesc în rîs, să mă amuz copios și să izbucnesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nemișcate, așezate pe scaune, în jurul mesei. au în față trei cești de cafea aburindă. în sufragerie, așezate pe fotolii și pe canapea, alte cinci sau șase femei. ele formează un grup care se uită de zile în șir, fără să clipească, la televizor. Le-ai pus o casetă video, un film care rulează în buclă, Casablanca. Ți-ai mai ascuns o femeie în dulapul de haine și o alta pe balcon. numai că al doilea corp îți lipsește în continuare, din ce în ce mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște așchii de os. Omul, a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuși incertă, zâmbea cu cei doi dinți, clipind rar și moale, întocmai ca bufnițele supărate de o lumină bruscă, dar privind întrebător și vădit contrariat. - Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul, peurmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zâmbea cu cei doi dinți, clipind rar și moale, întocmai ca bufnițele supărate de o lumină bruscă, dar privind întrebător și vădit contrariat. - Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul, peurmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix, adăugă tânărul, uimit de această primire,nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix, adăugă tânărul, uimit de această primire,nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Buimăcit, tânărul stătu locului nemișcat, așteptând o revenire asupra tăgadei. Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Buimăcit, tânărul stătu locului nemișcat, așteptând o revenire asupra tăgadei. Dar bătrânul, după ce-l privi clipind, cu acea deferență hotărâtă cu care îndemni pe un individ să plece, zise din fundul gîtlejului: "Bună seara!" și porni iarăși, în scârțâituri îngrozitoare, pe scară. Tânărul puse mâna automatic pe mânerul valizei și ieși amețit pe ușa gotică și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
văzu în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri. Atunci bătrânul, ca și când totul s-ar fi petrecut în modul cel mai firesc, fără nici o lămurire asupra atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeași duhoare de tutun și cu același glas fără acustică, zise lui Felix Sima: - Ia-ți geamantanul și vino sus! Urcară amândoi pe scara pârâitoare și se găsiră într-un soi de antreu pe care tânărul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
anticăriile așezate pe cheiul Dâmboviței. La început, ceruse voie lui moș Costache să iasă, obișnuit cu normele internatului, însă bătrânul, surprins de această cerere, îi spuse că poate să lipsească și ziua, și noaptea... chiar și noaptea. La această expresie, clipi din ochi cu o complicitate pe care Felix n-o pricepu tocmai bine. Într-o zi, Aglae, la o ședință de joc de cărți, apelă din nou la el: - Tinere, văd că nu mai vii pe la noi să-l ajuți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dulcegării și moliciuni îl vesti că Aglae ar dori să-i spuie "ceva", rugîndu-l să treacă dincolo, după-amiază. - Spune! zise bătrânul. - Apoi, eu nu știu, se apără Aurica, mama vrea să-țivorbească. - Să-ți spună ce vrea, și vedem noi! răspunse, clipind dinochi, bătrânul. Aglae începu să fie preocupată de sănătatea ei, găsi că are reumatisme și manifestări artritice și află că un tratament cu iod, acum când era cald, ar fi fost foarte nimerit, mai ales injectabil. Madam Iorgu, care făcea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
expresii filozofice, printre care cea mai tipică era: "bun de tot!" Erau așa de țărani, încît mâncau pe o măsuță joasă, stând turcește în pat. Scarlat era un martir oficial al familiei. Când îi spuneai ceva care confirma această tragedie, clipea mărunt, striga "bun de tot" și te bătea ușor pe pântece, râzând cu sughițuri, cu un timbru de o nevinovăție înduioșătoare, care îmi răsună încă în urechi. Dacă aș avea o placă de fonograf cu "bun de tot" al lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o bucată de pâine, ci trebuie să fie pâinea cea dreaptă, fruct al dreptății, al egalității și al drepturilor...!” Într-adevăr! Dar care dreptate? Care drepturi? Dacă mă gândesc la Lampedusa, acest vis al fericirii drepte se destramă cât ai clipi din ochi. Și nu se termină totul aici, deoarece am pus aceeași întrebare și unui preot, un preot în vârstă, de la țară, care, în satul unde era paroh, era mai important decât primarul și decât farmacistul deopotrivă. „Fericirea, fericirea... Știi
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]