7,311 matches
-
Mai știi ce poveste ți-am spus? — Dacă mi-a luat-o, de unde să știu... Dar tu nu mai știi alta? Nu știam nici o poveste adevărată. De dragul lui însă, născoceam de fiecare dată fel și fel de întâmplări, fără nici o coerență a faptelor din ele, înveliș melodios doar de cuvinte susurate, menite să-l ducă ușor, ca într-o plutire, în somn. Am să-ți spun acum povestea despre Femeia de demult. — Dar nu era zână! Să nu fie zână! Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În general, nu reproșam ceva cuiva. Eram împăcat cu mizeriile clipei și ale zilei, cu viața de nenoroc pe care o duceam alături de toți ceilalți amărâți ai unei istorii și ai unui timp care nu mai aveau nici o noimă. Nici o coerență. Preferam să mă cufund în astfel de înserări mocirloase, așteptând troleibuze de care puțin îmi păsa dacă vin sau nu la timp, dacă mai circulă sau nu, dacă mai duc spre vreo stație anume, dacă mai sunt stații pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de amintiri disparate, alandala, pe care le-ai purtat în tine viața toată în așteptare și care, dintr-odată acum, pe buza sfârșitului, vin spre tine ordonându-te, renăscându-te. Devii coerent când nu mai ai ce face cu această coerență. Devii unitar, solidar, puternic. Constați că nu ai trăit la întâmplare, că toată viața ta, de fapt, a fost ordonată după legi impecabile, ocrotitoare, darnice, a căror frumusețe abia acum ți se descoperă. Moartea vine astfel cu frumuseți nebănuite. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că toată viața ta, de fapt, a fost ordonată după legi impecabile, ocrotitoare, darnice, a căror frumusețe abia acum ți se descoperă. Moartea vine astfel cu frumuseți nebănuite. Fie doar și pentru dărnicia ei de a-ți dezvălui, în final, coerența vieții merită să-i fii recunoscător. Recunoscător și vieții tale că s-a lăsat trăită. Murită s-a lăsat. Mai rețin câteva sintagme din dicționarul deschis în această dimineață. Metus corda glaciat - frica îngheață inimile; dialogarum libertate gestiendum - trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
viața se poate ordona, coerentă, din momente și întâmplări disparate. Ceea ce intuiam și discutam la nesfârșit cu prietenii mei în anii facultății, despre viață și text, iată că acum se întrupa în înseși povestirile mele. Textul meu ordona viața, dădea coerență trăitului, întărea nimicul într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot adevărul meu, după cum viața mea, atunci, se trăia doar, nescrisă încă, risipindu-se numai în bucuria textului închipuit. Poate, astfel, înțeleg textualismul atât de mult discutat, cândva, neînțeles atunci și, adeseori, persiflat. Abia gândul Morții, trăirea ei, dă vieții coerența deplină a textului. Limpezit în Moarte, textul vieții devine, la rându-i, nemuritor. Mă las încă în ușa berăriei, neștiind că știu acum ce va urma. Mă las copleșit doar de amărăciunea textului pierdut. Peste ani, când voi începe iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe o prezență a textului meu. Cobor pe Bulevard, rătăcindu-mă într-un text de-acum scris pe care eu, ca în dimineți din acestea, nu fac decât să-l retranscriu. Să-l ordonez poate altfel. Să-i dau o coerență pe care zilele mele, anii mei nu au avut-o niciodată. Un text scriindu-mă în timp ce-l scriu. Gelu, poate, s-ar bucura dacă i-aș povesti despre aceste încercări, i-aș adeveri poate cele spuse de el demult, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prăvăliilor de tot felul. Mai peste tot mă întâlnesc cu textul, mă citesc și sunt tentat a transcrie cele citite. A rescrie, iar și iar, același text, înciudat doar pe sărăcia de cuvinte, amărât că încă, parcă, șirurile nu au coerența pe care le-o simt, întristat că rescrierea minte, oricât de mult aș încerca să-mi potrivesc cadența de acum cu ritmul neîmblânzit al scrisului de dintotdeauna. Acum, oprit în fața vitrinei librăriei, privesc ultima mea carte. A apărut nu demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căderea nopții. CÎteodată Îndrăzneam să explorez vila. Astfel mi-am dat seama că distrusese lespezile funerare din criptă și că scosese sicriele. Nu-l mai credeam nebun și nici nu mai vedeam În acea profanare o monstruozitate, ci doar o coerență tragică. CÎnd Îl găseam, vorbeam ceasuri la rînd, așezați lîngă foc. Julián mi-a mărturisit că Încercase să se apuce din nou de scris, Însă nu putea. Își amintea vag propriile cărți ca și cînd le-ar fi citit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Singurul Nae Girimea obține prin minciună o siguranță pe care nu o avea la începutul piesei. Trăind într-un „spațiu închis”, fără ieșire, personajele comediilor caragialene „nu pot ieși din masca lor”. Efectele noii tehnici se resimt în consistența și coerența personajului ascuns de mască. În mișcarea amețitoare, tumultoasă și în vânzoleala plină de încurcături din spațiul închis, totalitatea umană își pierde simțul realității. Lumea e interpretată de Caragiale în simboluri comice, în viziuni care traduc adevărurile în oglinzi bufone, pentru
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
puteai să delirezi cât vrei, nu Însă și acasă... Pe parcurs, ideile de acolo prindeau contur aici. Și frazele rostite aiurea Începeau să se frământe În aer, Încercând să se materialize Într-o anumită formă. Desigur, nu toate ajungeau la coerență, ci se mulțumeau să persiste sub forma unor frânturi de propoziții și de fraze sau de simple pocnete ce ți se scurgeau pe lângă ureche, Îmbibându-se În pereți, În mobilier sau În tocurile de la uși. Altele Însă căpătau consistență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de păr. Cum poți asemăna, fie și În glumă, un ochi cu o ciutură ce se cufundă În adânc și pe altul cu un bolovan ce se Învârte plutind În hăul cosmic? Oliver se aștepta din partea profesorului la mai multă coerență. Apoi, În salon nu adia nici un fel de vânt, prin urmare cum ar fi putut scârțâi Oliver, chiar dacă ar fi fost cumpănă? În afară de aceasta, profesorul accentuă cuvântul seară, mizând pe reacția lui Oliver. Hotărât lucru, Înalta somitate Încercase să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la cuptor și totuși mergea foarte greu pentru că drumul era desfundat de ploi și de circulația de vehicule grele. Nouă, celor născuți În a doua jumătate a secolului XX, adică la cel puțin opt ani după evenimentele povestite cu atâta coerență de caporalul G.P., ni s-au povestit Într-adevăr multe lucruri despre oribilul război mondial. Dar noi iată că n-am știut că În acest război s-au dat atacuri, printre altele, și cu niște care cu boi obligate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dat o parte a voastră din timpul real se va proiecta în afara corpului fizic. Veți putea să oferiți o descriere continuă a ceea ce se petrece. Efectul de fragmentare a minții va apărea în momentul separării, iar vouă vă va slăbi coerența mentală. Persoana care vă controlează trebuie doar să vă țină treji și suficienți de coerenți pentru a vorbi, însă nu prea lucizi pentru a influența starea de relaxare profundă. Perspectiva voastră va alterna mainte și înapoi între corpurile fizic și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
foarte bucuroasă că lucrez aici și promit că o să Învăț toate chestiile astea cât mai repede, ca să Încep să contribui și nu doar să mă uit, am spus, cu ceea ce mi s-a părut a fi un nivel decent de coerență și limpezime. — Aha, foarte drăguț. Ia povestește-mi de noaptea trecută! Își Împreună mâinile și se aplecă În față. — A, da, noaptea trecută. Mda, am ieșit la cină cu Elisa, Skye, Leo și alții și a fost o seară foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ak Sarai putea fi chiar Alexandru? Nu, n-avea de unde să-i vină un asemenea gând. Totul părea imposibil, din orice perspectivă ar fi privit. Tabloul pur și simplu nu se lega. Erau forme și culori diferite. Nu exista nici o coerență. Dar Erina? Plecarea ei era o adevărată nebunie. Încă o nebunie, Într-un șir de nebunii. Toate, incredibile. Și apoi, din nou: dacă era Ștefănel? Dacă Ștefănel exista cu adevărat și dăduse ordin Cuceritorilor să salveze corabia pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Demiurgul a creat virușii, plantele și animalele; ei sînt cică încununarea creației! Mai întîi a desăvîrșit un el. Acest model original, ca să nu înnebunească de sigurătate, a început să vorbească cu lucrurile din jur; ca să aibă o oarecare decență și coerență, le-a numit mai întîi, frunza frunză, cocorul cocor, ciuboțica cucului ciuboțica cucului ș.a.m.d. (Nici nu vreau să-mi închipui ce s-ar fi întîmplat în cazul unui prototip afazic!...) Mai tîrziu, plinindu-și greșeala, Marele lor Idol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
ea reconfirmă convingerea fără greș că ceilalți sunt, și Încă iremediabil, copiii unei divinități nătânge. Dar colonelul nu era piemontez și păru măgulit de reacția lui Belbo...” „Ei, da. Iată planul, iată așa-numita ordonation, În mirabila-i simplitate și coerență. Și băgați de seamă, luați o hartă a Europei și a Asiei, trasați linia de evoluție a planului, de la nord, unde se află Castelul, la Ierusalim, de la Ierusalim la Agarttha, de la Agarttha la Chartres, de la Chartres la țărmurile Mediteranei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
evlavie pe noptiera „celorlalți” români. Rămîn însă în plan secund cîteva trăsături asupra cărora domnește un relativ consens, fiind și autoatribuite de către fiecare individ în parte, și percepute ca existente la cei din jur. Pe primul loc al acestei (relative) coerențe se află spiritul de familie. A rămas un lucru bun pe care fiecare român și-l autoatribuie (pe locul trei în PS) și îl atribuie și marii majorități a celorlalți români. Poate că acolo, în familie, cred indivizii că-și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încă mulți alții. Turismul însemna (și) cultură, iar oamenii de cultură nu se jenau să se pună (și) în slujba turismului ! Proaspăt întors din Grecia, am realizat încă o dată (pentru a cîta oară ?) ce înseamnă o „țară turistică” și ce coerență și consecvență extraordinare presupune o strategie națională eficientă în acest domeniu. Răsfoind revista ONT-ului de acum 70 de ani, s-ar părea că la vremea aceea - și pentru vremea aceea - România avea o astfel de strategie națională. Privind în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ști că nu se știe. Nu este simplă exprimarea acestei situații speculative, întrucât participă atât la natura judecății raționale, cât și a experienței trăite. Diferența de potențial între judecată și experiență pune în criză orice sistematizare, ce privește nu atât coerența logică a contextelor, cât mai ales conexiunile lor cu viața lumii, aflată în alarmă astăzi, nu datorită unei nostalgii pentru ceva mitic, ci datorită exigenței de nestăvilit de a ști ceea ce va urma, ce va fi în viitor. E o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic al răspunsurilor metafizicilor imanentiste. Aparatul lor conceptual, analitic și dialectic, prezintă o logică internă, o coerență riguroasă, dar ceea ce este pus în discuție este raportul lor efectiv cu realitatea, concretă și existențială. Aceste sisteme au apărut ca un soi de mari poeme ale gândirii umane, lumi speculative închise, teorii de idei, ale căror valoare se consumă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
întrebarea fundamentală și mirarea originară pe care ea o cauzează nu găsesc, în ciuda tuturor tehnicilor logice rafinate și expresive, un răspuns corespunzător. Se întâmplă că fiecare explicație analitică nu reușește să acopere sensul global al vieții, orice explicație dată, în ciuda coerenței riguroase a proceselor sale interne și a clarificării sectoriale lucide ce reiese din ea, sfârșește prin a «pierde sensul pe care-l poate avea pentru om», o pierdere a sensului ce amintește de evaluările lui Husserl cu privire la criza științelor europene
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
reflecteze, să explice, să propună. Reflectează asupra istoriei, explică conexiunile dintre început și fazele succesive, interpretează totalitatea acestor elemente și, făcând astfel, colaborează la luarea unei decizii. În acest fel, contribuie la justificarea alegerii, fie în contextul ideologiei partidului, evidențiind coerența acelei alegeri cu ideologia și istoria sa, fie înaintea opiniei publice, susținând capacitatea pe care o are respectiva alegere în ordinea dezvoltării istorice a poporului și a aspirațiilor sale profunde. În scopul realizării unei astfel de misiuni, de loc ușoare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fiecare lucru având un sens (adică finalitate)». Filosofia nu ne poate da acest tip de certitudine, și totuși «nu e probabil ca omul să renunțe la tentativele de a merge dincolo de raționalitatea științifică». Kolakowski exprimă riguros ceea ce este cerut de coerența internă a unui discurs despre certitudine, prin precizarea termenilor și a relației necesare dintre aceștia. Cu privire la convingerile personale de fond, el e convins că «certitudinea ultimă» este «un obiectiv intangibil în cadrul de referință raționalist», dar că «totuși cultura noastră ar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]