13,334 matches
-
reprezentare și factorii ce dirijează comportamentul Într-un sens negativ. În concluzie, considerăm că reprezentările, ca patern-uri de comportament ce reglează relațiile interpersonale, au o aptitudine mai elastică, mai comprehensivă și mai optimă de a reconstrui realul prin medierea cognitivului cu afectivul. Altfel spus, totul În comportament sunt reprezentări sociale ce includ atitudinile, opiniile, capacitatea de a discerne, În final, ele orientând comportamentul și stăpânind sau nu o situație. Astfel, de exemplu, pedofilia constituie o alterare a reprezentării despre copii
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
debil mintal se realizează foarte lent și cu mari dificultăți, comparativ cu perceperea culorilor care se realizează relativ mai ușor; În planul gândirii, se observă predominanța funcțiilor de achiziție comparativ cu funcțiile de elaborare, o lipsă de flexibilitate a activității cognitive, fapt care justifică existența unei gândiri reproductive și absența elementelor de creativitate, o gândire concretă și practică inaptă de abstractizări, generalizări și speculații în plan ideatic; Din cauza inerției gândirii și a dificultăților de înțelegere și integrare a noilor cunoștințe în
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
o reprezintă inconstanța răspunsului de la o stimulare la alta, ceea ce poate conduce la ideea că viteza de procesare a informației diferă larg în execuții succesive. Specialiștii consideră că, raportat la controlul mișcării, timpul de reacție oferă informații privind integritatea funcției cognitive și durata pregătirii mișcării. În ceea ce privește deprinderile de manipulare, copiii deficienți demonstrează abilități superioare în mișcările care implică imprimarea forței asupra unor obiecte (aruncare, lovirea cu piciorul etc.) și abilități mai reduse la nivelul manipulării fine, adică în sarcinile ce presupun
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
în mișcare (aruncare la țintă, legarea șireturilor etc.). Deprinderile posturale cunosc un decalaj temporal, datorat hipotoniei musculare, precum și proceselor deficitare de la nivel vestibular și vizual, implicate în controlul autonom al stabilității posturale. Deprinderile posturale și de locomoție decalate, împreună cu decalajul cognitiv limitează capacitatea copilului de a interacționa, de a explora spațiul și de a manipula obiectele, folosind un cadru de referință stabil. Majoritatea copiilor cu sindrom Down manifestă deficite de atenție și sindromul hiperkinetic, cel puțin episodic. Înțelegerea limbajului vorbit, este
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
calitate Comunica tuturor elevilor că se așteaptă ca fiecare să răspundă la întrebări Acorda șanse egale de a răspunde tuturor elevilor Pune la dispoziție timp de așteptare pentru toți elevii Utilizează tehnici de investigare a informației Pune întrebări de nivel cognitiv mai înalt D. Utilizează strategii de implicare a elevilor Strategii de implicare care dezvăluie gândirea independența Strategii de implicare care pune în valoare capacități de gândire în cooperare E. Da - le teme pentru acasă motivante Da instrucțiuni / enunțuri clare Formulează
CALITATEA ACTULUI DIDACTIC PRIN INVATAREA CENTRATA PE ELEV. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Filoş, Pascaru Mihai Maricel () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_887]
-
sisteme psihologice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic”. Studiile de psihopatologie aduc importante contribuții în domeniu lărgind considerabil cadrul problemei. În sensul acesta J. Delay și P. Pichot, definesc personalitate în felul următor: „personalitatea este organizarea dinamică a aspectelor cognitive (intelectuale), afective, conative (pulsiuni și voință), fiziologice și morfologice ale individului”. Această definiție ne trimite la punctul de vedere neuro-psihofiziologic, dar și la definiția lui A. Lalande pentru care „personalitatea este funcția psihologică prin care un individ se consideră ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) nivelul visceral; b) nivelul endocrin; c) nivelul neurovegetativ. 2) Sectorul vieții psihice este reprezentat prin următoarele niveluri sau instanțe structurale, de jos în sus: a) nivelul sau instanța instinctuală; b) nivelul afectiv; c) nivelul conativ (activitate, voință); d) nivelul cognitiv instrumental-simbolic (gândire, expresie, memorie); e) nivelul integrativ-sintetic (funcția realului, orientare și atenție, conștiința vigilă, somnul). Toate instanțele vieții psihice, care constituie sectorul psihologic al personalității, derivă unele din altele și, prin aceasta, sunt într-o permanentă stare de interdependență între
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau instinctive; - definește facultatea de cunoaștere sau de înțelegere; - semnifică randamentul general al proceselor de elaborare ideativă mintală. La edificarea proceselor de inteligență contribuie două categorii de factori (Wenzl și Gottschaldt): a) Factori noematici, de ordin psihologic reprezentând întinderea (documentarea cognitivă a câmpului intelectual), profunzimea (capacitatea de a surprinde esențialul prin punerea în evidență a funcției logice) și înălțimea (facultatea de abstractizare rațională). b) Factorii sociali de ordin exterior dobândiți de individ prin educație, instrucție, influența mediului familial, social și profesional
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
recent a lui J. Sutter aduce în discuție o problemă menită să clarifice această dispută, prin introducerea conceptului de „anticipație” în psihopatologie. Anticipația este un concept dinamic prin care „individul se îndreaptă către viitorul său, cu ajutorul unor proceduri afective și cognitive obișnuite” afirmă Y. Pélicier. Ea reprezintă „o stare psihologică sau psihopatologică previzibilă”, ușor de recunoscut, și constă în elaborarea unei situații de perspectivă. Din acest motiv are un rol esențial în înțelegerea dinamicii proceselor psihopatologice. Pentru J. Sutter „anticipația dispune
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de starea mintală anormală a bolnavului. Toate aceste aspecte justifică diferențele în ceea ce privește clasificarea psihozelor organice, așa cum vom arăta mai jos. În cadrul sindroamelor mintale organice, DSM-III-R include șase grupe de afecțiuni psihice, și anume: 1) deliriumul și demența în care deteriorarea cognitivă este globală; 2) sindromul amnestic și halucinoza organică, în care sunt deteriorate arii de cunoaștere relativ selective; 3) sindromul delirant organic, sindromul afectiv organic și sindromul anxietății organice, care au ca elemente comune, asemănătoare, tulburări schizofreniforme, tulburări afective și tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întinderii și duratei îndelungate a leziunilor cerebrale. 3) Obnubilarea conștiinței este forma psihopatologică intermediară între starea de veghe și comă. Ceea ce se tulbură; în acest caz, sunt procesele de gândire, atenția, percepțiile și memoria, sau, în mod sintetic spus, procesele cognitive, în special legat de reducerea stării de vigilență a bolnavului. 4) Delirul se referă la diferitele grade de tulburare incluzând răspunsuri verbale, creșterea activității psihomotorii care capătă un caracter agitat, dezorganizat, haotic, tulburările de afect, apariția iluziilor și a halucinațiilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
răspunsuri verbale, creșterea activității psihomotorii care capătă un caracter agitat, dezorganizat, haotic, tulburările de afect, apariția iluziilor și a halucinațiilor. Exemplul tipic este oferit de starea de delirium tremens din cursul alcoolismului. Spre deosebire de confuzia simplă în care sunt tulburate procesele cognitive, în cursul delirului, apar tulburările mai sus menționate tot pe fondul tulburări stării de conștiință. 5) Stările crepusculare sunt caracterizate de K. Bonhoeffer prin următoarele aspecte psihopatologice principale: halucinații, manifestări epileptiforme, amenție. La acestea, care pot dura de la câteva ore
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atenție, gândire, înțelegere, tulburări ale stării de dispoziție afectivă, de personalitate și comportament social. 9) Schimbările de personalitate sunt deosebit de frecvente în cursul sindromului psiho-organic cerebral. Tulburările constau din schimbări de temperament, schimbarea modului de reacție al bolnavului și defecte cognitive. Toate acestea configurează tabloul specific tipului psihopatologic de „personalitate organică cerebrală”. 10) Sindromul amnestic cronic este caracterizat din punct de vedere psihopatologic printr-o tulburare de memorie, legată de deficitul intelectual global al bolnavului. Acest sindrom este frecvent întâlnit în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
frecvent întâlnit în cursul encefalopatiei Wemicke și a psihozei Korsakow. Sindromul amnestic cronic se deosebește de sindromul demențial prin faptul că în cazul acestuia predomină în principal tulburările de memorie, pe când în cazul sindromului demențial se remarcă predominanța tulburării proceselor cognitive. II) Paralizia generală progresivă (PGP) Această afecțiune psihiatrică a fost descrisă prima dată de către Bayle (1822), ca reprezentând modelul clasic de boală psihică, în cursul căreia tulburărilor neuropsihice li se asociază un substrat organic lezional specific al creierului, atât ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentate de următoarele: - tulburări psihice acute: beția acută simplă, beția patologică, psihozele acute sau subacute (delirium tremens); - formele psihotice prelungite: delirul sistematizat, psihoza halucinatorie, halucinoza cronică, tulburările depresiv-melancoliforme; - formele demențiale, caracterizate printr-o degradare progresivă și globală a personalității (funcțiile cognitive în principal); - encefalopatiile alcoolice, datorate unor atingeri lezionale grave ale encefalului, cu caracter ireversibil: encefalopatia Gayet-Wernicke, sindromul Korsakow, sindromul Marchiafava-Bignami. b) Tulburări neurologice, caracterizate prin deficite motorii, tulburări de sensibilitate, accidente vasculo-cerebrale, polinevrite etc. c) Tulburări metabolice diferite, dintre care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
printr-o slăbire persistentă și progresivă a memoriei și cogniției în absența tulburărilor de conștiință, având ca rezultat limitarea posibilităților bolnavului de a-și îndeplini activitățile sale curente (H. Lauler și A. Kurz). În cazul demențelor, schimbările patologice ale proceselor cognitive sunt asociate cu modificări ale controlului afectelor și comportamentului social. Acest sindrom poate fi produs de multe afecțiuni sistemice și neurologice care afectează diferitele părți ale creierului și care au forme de evoluție variate. Demențele au etiologii extrem de eterogene la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Valancetc "Lista lui Eisner și Valance" Eisner și Valance (1974) au propus o listă postmodernă cu cinci orientări care merită detaliată. „Pentagrama câmpului curricular” cuprinde: • orientarea cognitivistă: Teoreticienii acesteia susțin că un curriculum trebuie să dezvolte un repertoriu de abilități cognitive care pot fi aplicate unui câmp larg de probleme teoretice și de viață; • orientarea tehnologizantă: Pentru adepții acestei orientări, preocuparea fundamentală este aceea de a construi rosturile atingerii anumitor scopuri predefinite. Ei văd școala ca pe un sistem complex care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
celor industriale; curricula premoderne nu vizează scopuri umane, ci economice. Etapa modernă propriu-zisă a început după al doilea război mondial, beneficiind de revoluția științifică, creșterea exponențială a cunoașterii și explozia inovațiilor tehnologice. Curricula moderne valorifică progresele psihologiei în cercetarea proceselor cognitive, a mecanismelor învățării, a tehnicilor de motivare. Este semnificativ că etapa a debutat cu apariția primelor taxonomii de obiective pedagogice și cu încercări de a converti teorii ale învățării în teorii ale instruirii eficiente, concepute rațional și controlate prin feedback
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că rostul educației este desăvârșirea umană, crearea acelui physiopoiesis, a „doua natură a omului”, postulată în secolul al V-lea î.Hr. de Democrit din Abdera. Curricula premoderne vizau exploatarea resurselor fizico-motorii ale omului; cele moderne vizau exploatarea resurselor psihice, preponderent cognitive ale omului. Școala modernă - de nivel secundar și superior - pregătește experți, adică profesioniști infailibili, posesori de competențe predefinite și capabili de performanțe standardizate tot după criterii de eficiență economică. În aceste școli se acordă prioritate absolută instruirii, celebrând, ca valori
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de noi rezultate ale cercetării psihologice și pedagogice, teoria modernă a curriculumului s-a optimizat continuu. Cea mai consistentă contribuție științifică a venit din partea unui notoriu eficientist și emul al lui Tyler, Benjamin Bloom, care, în 1956, a publicat Domeniul cognitiv al vestitei sale Taxonomii de obiective pedagogice 21. Taxonomia lui Bloom permitea designul unor curricula centrate pe obiective comportamentale consistente, promițând chiar o știință riguroasă a curriculumului și o știință obiectivă a instruirii; ambele păreau similare celor botezate generic de către
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
el însuși: The Process of Education (1960)23. Teza lui Bruner contrazicea violent concluziile cercetărilor psihogenetice europene, în special ale celor desfășurate de Jean Piaget la Institutul „Jean-Jacques Rousseau” din Geneva. Între acest institut celebru și nou-înființatul Centru de Studii Cognitive al Harvard University, condus de J.S. Bruner, s-a declanșat o dispută acerbă, care s-a prelungit de-a lungul următoarelor două decenii și care a stârnit un interes uriaș, în întreaga lume, față de cercetările psihopedagogice. Confruntarea s-a încheiat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stârnit un interes uriaș, în întreaga lume, față de cercetările psihopedagogice. Confruntarea s-a încheiat abia în anii ’80 cu o „biruință americană”, pe care însă Școala de la Geneva a calificat-o ca „pragmatică și primejdioasă”24. În SUA însă, teoria cognitivă a învățării a lui Bruner și posibilitatea accelerării învățării, instruirii și psihogenezei au acaparat interesul cercetătorilor și designerilor curriculari. Bruner însuși a pledat pentru o teorie a instruirii bazată pe accelerarea învățării și aptă să fundamenteze curricula de mare eficacitate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
in the Postmodern Theory of Education, Peter Lang, New York, 2001, vol. 17, p. 151. 19. Bestor, op. cit., pp. 100-150. 20. R.M. Hutchins, The Higher Learning in America, Yale University Press, New York, 1936. 21. B.S. Bloom, Taxonomy of Educational Objectives: The Cognitive Domain, Longman, New York, 1956. 22. Expresia îi aparține lui W. Schubert (Curriculum Books: The First Eighty Years, University Press of America, Lanham, 1980, p. 130). 23. J.S. Bruner, The Process of Education, Vintage Books, New York, 1960. 24. J.S. Bruner, Toward
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Uneori înțelesul este ultra-restrictiv. Mai ales autorii europeni din prima jumătate a secolului trecut înțeleg prin curriculum pur și simplu informații care trebuie memorate de către elevi. Alții 3 lărgesc parțial definiția: curriculum înseamnă informațiile și capacitățile intelectuale (priceperi, deprinderi, abilități cognitive) de a utiliza și/sau valoriza aceste informații. Asemenea definiții vom găsi la cercetători precum G. Mialaret, E. Planchard, H. Piéron și în mai multe dicționare, manuale și tratate românești 4. Folosirea modernă a conceptului de curriculum, în sens restrictiv
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
desfășoară pe trei planuri: tactic, strategic și egodinamic. Învățarea tactică este exterioară și extrinsecă; rezultatele ei iau forma unor comportamente periferice observabile prin care elevul devine capabil de anumite performanțe. Învățarea strategică este interioară și atinge planul superior al proceselor cognitive. Învățarea egodinamică este intimă și profundă, antrenând toate capacitățile și procesele psihice umane, de la cele intelectuale până la cele afective sau axiologice. Modelul holodinamic sugerează posibilitatea organizării curriculumului astfel încât, de-a lungul procesului de formare, învățarea elevului să progreseze dinspre „periferia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]