2,821 matches
-
stațiunea așa cum se prezenta ea în splendoarea serii. În față se vedeau colinele întunecate ale Olimpuui și-ale altor munți care m-au dus cu gândul la munții ce împrejmuiau orașul meu din Banat și la dealurile pe care le colindam împreună cu fetele și cu soțul. Primăvara mergeam să culegeam flori de câmp, vara adunam floare de soc pentru socată, flori de tei pentru ceai, cireșe, iar toamna strângeam mere, pere, gutui, nuci. Eram într-o stare sufletească aparte fiind provocată
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
gospodăriei. După vatra satului, centru al așezării sătești și vatră a primei case cu care s-a început construcția unui nou sat, vine imediat în importanță vatra casei, locul unde se gătește, se încălzește, se descânta, se vrăjea, unde se colinda în sărbătorile solstițiului de iarnă. [...] Vatra casei a reprezentat la toate popoarele indo-europene spațiul sacru din casă [...]. Pe vatra casei nășteau ușor femeile care nu puteau naște pe pământ. Pe vatră se jurau sau se blestemau gospodarii între ei. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
i-a pus pe țărani să le semneze. Iată deci: ADEVĂRUL ASUPRA UNOR LUCRURI FĂCUTE LA IPOTEȘTI Sânt din satul Cucorăni, comuna de care ține Ipoteștii, satele aflându-se la 4 km. depărtare. Copil, am trăit puțin la Ipotești, am colindat ținutul dintre sate, am cules flori și bureți în pădurea învecinată: adolescent, elev de liceu, am cutreierat codrul de aramă, m-am odihnit pe prispa cea de brazde de la izvorul care tremură pe prund, căci în apropiere se află casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dojenile unei mame grijulii, care ne tot arăta ce-ar fi putut să se întâmple dacă s-ar fi speriat calul... Altă dată, cu câțiva păstrăvi frumoși tăinuiți în sânul lui Neculai, ne grăbeam să ne arătăm isprava acasă... Am colindat apoi prin poieni, am văzut muma pădurii, am văzut urma râsului și ne întorceam pe lângă podul lupului, obosiți și morți de foame. Pe la cinci ani, Neculai învăța buchiile, iar la șase ani, citea de-acum "Capra cu trei iezi"... A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cad ca picurii de ceară. O teamă rece mă așteaptă-n prag. Întind spre clanță mâna, mi-o retrag. Nu simt decât pustiu. Și chem și strig. Și mă-nfior de-al neființei frig. Ecou de râs și jocuri de copii Colindă prin odăile pustii. Atât a mai rămas din tot ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu ochii închiși, dar cu urechile ciulite și ascultând eram dornic să aud destăinuirile și istorisirile lor, să mă cufund într-o lume plină de taine și de primejdii. Eram, parcă, pe un tărâm mai ademenitor și mai ușor de colindat cu inima și cu gândul, decât cel al cărților propriu-zise. Acum, într-o seară, când o astfel de clacă era în toi, când mă pregăteam să dau bir cu fugiții, fiindcă era târziu și Moș Ene umbla pe la gene, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
eu, de când ajunsesem mărișor, prin clasele a IV-a ori a V-a, prinsesem a umbla cu oile, de când se lua omătul, primăvara și până prin noiembrie, toamna târziu, când cădeau primii fulgi. Umblam cu oile, cât era ziulica de lungă. Colindam toată țarina din jurul satului, până hăt departe. Umblam zi de zi cu un prieten de nădejde, Ursu. Un câine mare, ciobănesc, vrednic, zdravăn, puternic, cu blana albă cum îi helgea și cu două pete negre în frunte și pe gât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și case vechi și noi, unele invadate și înecate în țesături de iederă, am poposit într-o după-amiază, la locuința de vară a sculptorului în lemn, Carl Milles și a soției sale, Olga, după numele austriac Granner, pictoriță. După ce a colindat și lucrat, fie la Paris, fie în America, unde se află cea mai însemnată parte a creațiilor sale, Milles, împreună cu Olga, și-a cumpărat și ridicat o casă înconjurată și răsfățată și de-o grădină în acest colț de rai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Liceul. Și venea la Suceava. Se înscria și făcea Facultatea de Inginerie Mecanică. Dar aproape nici un loc de muncă nu-i plăcea. La Câmpulung se obișnuise să se atașeze unor grupuri de vânători, pădurari și pensionari de pe Deea, umblând și colindând pe coclauri, după cai verzi să le ia potcoavele. Nu suferea să fie subalternul nimănui. Totuși, lămurit de Bițu, silit de Corina, la Suceava a acceptat, în cele din urmă, și s-a încadrat la I.R.E. Întreprinderea de Rețele Electrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare I Ani În șir colindasem Împrejurimile mânat de tot felul de treburi de zi cu zi, fără să iau aminte la vreo Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. În primăvara aia am auzit prima dată de așa ceva, de la Andrei Ilieș. El Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
multe ori pe-acolo. Știam chiar de-a fir-a-păr așezările acelea scurse din Platforma Industrială, prelinse peste marginile ei risipite pe câmpuri la mari depărtări. Lucrasem prin câteva fabrici, Într-o vreme stătusem cu chirie prin cartier, ani În șir colindasem Împrejurimile mânat de tot felul de treburi de zi cu zi care nu-mi prea lăsau răgazul să mă gândesc și să-mi amintesc. Țin minte totuși că prima dată nimerisem În zonă cu bicicleta cumpărată cu una din primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
țâță, nu-l lăsam În baltă, are ceva bani la el, Relule, nu-ți fă griji că nu se descurcă. Mă mai gândeam că Laur are douășunu-douășdoi de ani la urma urmei. Are destulă viață Înainte și timp berechet ca să colinde lumea pe sub steaua lui norocoasă, pe când eu și Andrei, la trei’ș’cinci-trei’șase, nu ne-am mai aștepta la mare lucru de-acum Încolo. Iarăși trebuia să-mi aduc aminte că epuizasem tot felul de metode prin care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ăla. Am Întins mâna sprea ea, și o dată cu mine a Întins și Ortansa mâna și a luat din teancul de hârtii o coală și a Început să citească cu glas limpede, intonând semnificativ fiecare Întorsătură de frază: Ani În șir colindasem Împrejurimile mânat de tot felul de treburi de zi cu zi, fără să iau aminte la vreo Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. În primăvara aia am auzit prima dată de așa ceva, de la Andrei Ilieș. El Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă Învârtisem prin Împrejurimi, mânat de treburi de zi cu zi care nu-mi lăsau răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc. Purtasem oare În mine o dorință nedeslușită de a surprinde ceva schimbându-se? Mă pomenisem iarăși aici, colindam stațiunea În sus și-n jos și vedeam tot atât de multă lume ca și altădată, dar parcă mai zgomotoasă. Tarabele și vitrinele erau pline cu de toate, zbătându-se și plutind pe zvonurile Încrucișate ale muzicienilor. Luminile și belșugul șiroiau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de fiară, și se Îneacă și plescăie, Înălțând priviri Înlăcrimate de smerenie spre vârful coloanei nesfârșite a dragostei veghind peste un ținut de verdeață și răcoare În care mă văd reîntorcându-mă. * În câteva seri am ieșit Împreună și am colindat printre tarabele bazarului din stațiune după ceva gros de Îmbrăcăminte. Cât de curând avea să se răcorească vremea, dar puloverele alea erau prea scumpe pentru mine și Neli, iar ea nu-și uitase promisiunea. Plimbările noastre se terminau Îndeobște la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
natura vie, drept în față, ca pe Dumnezeu..!”.. tăcu o clipă, și adăugă abia auzit... „El e altfel decât noi..!”. Îl iubea mult pe Gheorghiță a lu’ Baltă, încă din copilărie, și acum l-a urmat fără nici o șovăială. Au colindat zi și noapte toți munții... uneori stăteau muți și ascultau foșnetul nopții din pădure.. înfiorându-i... Fără nici o adiere de vânt, în răstimpuri, un suflu iscat de nu se știe unde, ce se strecura prin pădure, dădea glas frunzelor, florilor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai prezintă nici o importanță pentru mine. Acum mă atrage altceva, vreau să-mi descopăr esența. Simt în eul meu noi chemări și, ca să pot să le urmez, trebuie să-mi abandonez vechea existență. Agonism De câteva zile, aici, prin preajmă, colindă un copil străin, rătăcit nu știu cum pe malul mării. Se joacă de-a pescuitul, aruncându-și înfrigurat undița în valuri... Uneori reușește să prindă câte un peștișor colorat ce luminează plaja cu solzii lui sclipitori. Îl spionez de departe și îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
12. Ursarii se ocupau cu dresarea urșilor și prezentarea unor spectacole itinerante. Strămoșii lor au fost magicieni, dresori, saltimbanci etc. Pe lângă spectacolul lor clasic cu ursul În program mai intrau și lăutarii sau diverse numere de circ. În Evul Mediu, colindau satele și orașele cu ursul, câștigându-și astfel traiul. După ce arta dresajului a dispărut, la Începutul secolului trecut, ursarii au Învățat din meseriile altor neamuri. Ursarii sunt Împărțiti pe bresle fiind denumiți ulterior, după meseria pe care o practicau: lăutari
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
pentru istoria Indoneziei Îl constituie ocuparea de către musulmanii din Demak a orașul Sunda Kelapa, care se va numi Jakarta (Djakarta). Batarii din insula Sumatra au opus rezistență Îndârjită agresiunii regatelor malaeze musulmane (secolele XV-XVII) 567. Prezența europenilor, navigatori Îndrăzneți ce colindau mările și oceanele În căutare de aur, mirodenii, pietre prețioase, sclavi, teritorii, se face simțită Începând cu primele nave portugheze (1521) și deschiderea primelor factorii (centre comerciale), care să permită schimbul permanent, dincolo de concurența arabilor, și apoi a celorlalți europeni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
turbat”. Iubirea lui, terestră, e mascată platonic și, om de onoare aflat Într-o situație delicată și compromițătoare, face pasul hotărâtor spre Însurătoare. Zița e rușinoasă și rușinată („Zița vine rușinoasă”) de situație, la modul simulant, din moment ce - după lăsarea Întunericului - colindă ulița ambetată (Își lasă mătușa dormind acasă) și-l așteaptă pe Rică, noaptea, În iatacul ei. Or, Rică e un necunoscut: au schimbat Între ei doar ocheade și bilețele de amor, dar nu și-au vorbit Încă. Zița are veleități
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
locul de desfășurare a celebrelor Kumbh Mela. Avocatul-fotograf găsește că există numeroase asemănări între ceea ce a văzut el în India și pelerinajele din România, dar nu spune exact în ce constau mai exact acestea. A ajuns să meargă la pelerinaje, colindând toată țara, după ce a fost fascinat de aceste mari adunări de oameni pe care le-a văzut în India. Înainte vreme nu era deloc interesat de ele. Cu toate acestea, ține să- mi atragă atenția că pelerinajul de la București „nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fructe celor aflați în rând. Operațiunea este efectuată de mai multe tinere drăguțe, promoterițe, după cum se numesc ele în noua limbă română ; sunt aceleași pe care le putem vedea vara pe plajă făcând reclamă unei noi mărci de bere sau colindând barurile la modă din marile orașe cu genți de umăr pline de țigări și brichete „promoționale”. Oricum, ele păreau a fi foarte obișnuite în a se adresa unor persoane necunoscute, iar pelerinii acceptau cu plăcere mâncare și ceai cald de la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ce-am văzut și de ce am scris cuvintele definind aceste imagini. Am simțit că eu însumi trec dincolo pe o câmpie ne-ntâlnită de nici un pământean, din altă vreme, o planetă din alte coordonate siderale, de acolo de unde în imperiile cerului colind adesea într-o căruță plină de nebuni (șapte!) să înțeleagă visul celor ce au puterea să înțeleagă cât mai multe farmacii astrale. Mi-am deschis un cabinet de consultații pe astrul cojilor de ou. După o zi de Paști am
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Nerval domină irealul și dedublarea creației, lumina din vis mai strălucitoare ca soarele se întinde-n ghirlande, în liane, creând o lume de fericire. Apoi totul în urmărirea ei, a iubitei se năruie în întuneric. Monștrii, el însuși devenit unul, colindă, ocnași ai străfundurilor. Totul în jur devine mânie și dispreț. Orice început are și sfârșit. Neplăcut e apusul. Și prezicerea lui. Obsesie îngrozitoare a unui real ce devine act morbid și boala se recunoaște la urmă în realitate. Cum să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
face ce vrea... O noapte plouă în cinstea mea... O noapte plouă în cinstea ei.” (Ion Minulescu, În cinstea celei care a plecat) Pus în gardă de meteorologul de serviciu de la Cotroceni, Președintele, după ce, nu mai departe decât săptămâna trecută, colindase zonele sinistrate de potopul apelor, a mers prin Italia și Serbia, vine iar în Suceava, ca să ne arate cât de periculoasă este culoarea roșie, cum îți distruge agoniseala de-o viață și te lasă pe drumuri, plin de mâl și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]